O ecuație cu două necunoscute

Gabriel Bădescu, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

De Gabriel Bădescu

Cât de mult diferă tinerii de azi din România față de părinții lor atunci când aveau aceeași vârstă? Este îndreptățită plasarea lor în categorii diferite, la fel ca în Vest, în generația Z și în Generația X? E de așteptat să fie, date fiind experiențele lor atât de diferite: membrii X de la noi au trăit și în comunism și în capitalism, înainte de internet și după răspândirea lui și a rețelelor sociale. S-au născut într-o perioadă în care mortalitatea infantilă era de patru ori mai mare decât în prezent și aproximativ dublă față de începutul generației Z. X sunt și mult mai mulți decât X, iar o parte s-au născut fără voia părinților, urmare a Decretului 770 de interzicere a avorturilor din 1966. Tinerii de acum ajung în multe locuri din Europa mai rapid și mai ieftin decât în unele locuri din țară, în timp ce la aceeași vârstă părinții lor stăteau la cozi pentru vize și găseau cu greu bani pentru călătorii în Vest.

Sunt însă și lucruri care s-au schimbat surprinzător de puțin. Proporția celor care locuiesc în rural este aproape aceeași, aproape de 50%. Viteza medie a trenurilor a rămas tot la 40 km pe oră. Manualele de matematică de liceu sunt aproape neschimbate, iar rezultatele medii la testele internaționale PISA sunt cam la fel în ultimii 18 ani.

Auzim adesea că ”pe vremea mea era cu totul altfel”, chiar și cu referire la atitudini, norme și comportamente. Dar câtă încredere putem avea în comparații de acest fel, când știm cât de nesigure sunt amintirile? E bine cunoscut faptul că în sondajele de opinie realizate imediat după alegeri (cele bine făcute, desigur) găsim o proporție a celor care spun că au votat cu câștigătorii apropiată de cea din rezultatele oficiale, în timp ce în sondajele realizate la câteva luni, cei care afirmă că au votat cu câștigătorii sunt substanțial mai mulți:) Memoria e constructivă, nu reproductivă, arată clar psihologii.

O soluție posibilă pentru comparații între tinerii Z de acum și tinerii din trecut X vine tot din partea sondajelor, care pot oferi ”fotografii” ale societății la momente diferite de timp, atunci când sunt proiectate în așa fel încât să fie și comparabile. Dar ce anume contează, la ce să ne uităm în sondaje? Dintre cele câteva întrebări care au fost puse în România la momente repetate de timp, începând cu anii ’90 și venind până în prezent, cele care estimează calitatea culturii democratice au o miză evidentă. Între acestea, acordul cu următoarea afirmație este considerat a fi un indicator cheie: ar fi foarte bine, bine, prost sau foarte prost pentru România ”să aibă un conducător puternic, care nu îsi bate capul cu parlamentul și cu alegerile”? În date recente, din 2018, două treimi dintre tinerii Z își afirmă susținerea pentru această afirmație, față de 40% dintre tinerii de acum două decenii (1998). Datele de sondaje arată și că schimbarea a avut loc pentru toate categoriile de vârstă, inclusiv pentru generația Z: peste 70% dintre ei sunt acum de partea liderului puternic care nu își bate capul cu parlamentul și alegerile. Astfel, în acest caz, diferențele între generații nu par să fie efectul experiențelor de viață diferite, ci mai degrabă a unor factori care schimbă societatea în ansamblul ei. Din perspectiva acestui indicator România nu e un caz cu totul aparte în ceea ce privește raportarea la democrație: atât în democrațiile vechi cât și în cele noi alternativele nedemocratice devin acceptabile pentru tot mai mulți cetățeni. Datele comparate între țări ne arată însă și că ritmul declinului în cazul României este între cele mai rapide. De ce? Cel mai probabil contează creșterea disparităților de bogăție și calitate a vieții între localități și regiuni, precum și în interiorul lor. În același timp, îndepărtarea de momentul căderii comunismului reduce din temerile față de alternative democratice chiar și în rândul celor care au prins acei ani, inclusiv a celor din Generația X.

Ideea, larg răspândită în anii 90, că schimbarea de generații duce în mod natural înspre un atașament ridicat față de democrație este contrazisă de acest trend. Din păcate, sunt puține semne că societatea are anticorpii necesari pentru inversarea declinului.

Distribuie:

Postaţi un comentariu