Nu, Tişe nu a luat-o razna

Alin Tișe / Foto: Dan Bodea
eepurl.com

Dacă stăm să ne gândim bine, afirmația lui Alin Tișe privind eficiența unui proiect derulat în parteneriat cu o firmă privată, în detrimentul unuia cu bani europeni nu pare surprinzătoare, cum este la prima vedere. Într-adevăr, dacă e să gândim un scenariu, dacă oferi unui privat același teren pe care se construiește acum CMID-ul, acesta se va asigura mai întâi, prin studii geologice aprofundate, nu cum a procedat statul român, asupra riscului pe care-l prezintă acest teren, și, ținând cont de situația de la Pata Rât, nu ar fi luat în ruptul capului decizia de a se apuca de treabă pe acel teren.

Ideea este că acel privat nu e constrâns de lege privind modul în care-și va alege constructorul, de exemplu. Tot el, nu va trebui să facă achiziții în SICAP (fostul SEAP) și nici nu-și va pierde timpul prin instanțe în cazul unor contestații. În plus, lucru foarte important, față de instituțiile statului, firma privată va folosi eficient finanțarea și va efectua lucrările la un preț cât mai real. Nici nu va recurge la mărirea artificială a costurilor, pentru că interesul este amortizarea cât mai grabnică a acestora pentru a intra pe mult doritul profit.

Altfel, dacă vorbim de banii statului, privatul nostru nu va mai fi atât de grijuliu, dimpotrivă, va umfla cheltuielile pentru profitul imediat. Ori, în cazul concesiunii, nu mai există acest interes, dimpotrivă. Asta, ca să nu mai vorbim de timpul de execuție a lucrării. Privatul, față de onor statul român, are tot interesul să înceapă cât mai curând să exploateze bunul încăput pe mâinile sale și nu va sta în organizare de șantier 5 ani. Nu exploatezi, nu câștigi. Are logică, nu?

Postaţi un comentariu