Mersul lumii…

Viorel Cacoveanu, scriitor

Va veni vremea când unii dintre noi, înverşunaţi duşmani ai lui Traian Băsescu, îl vom regreta! Multe am trăit. Şi dacă vom mai trăi una?!

La revoluţie ne-am împuşcat ca proştii între noi. Şi nu am ştiut bine de ce. Azi ne arestăm, ne judecăm între noi şi nu ştim bine de ce. Infractorii sunt judecaţi, averile lor rămân! Căci în lumea noastră proprietatea e sfântă! Aşa că…

Ieri securitatea se ocupă mai mult de Ţară, de cei mulţi, de aşa zişii (sau chiar) duşmani. Azi DNA se ocupă de oamenii politici, de parlamentari, miniştrii şi mai ales de premieri! O fi un progres…

Noi am inventat, ca stat de drept ce ne vrem, democraţia penală. Să fie ultimul stadiu al ei ?! Al democraţiei?

La noi, munca a fost abolită, înlocuită cu audierile, descinderile şi condamnările. Mergem înainte! Temelia viitorului va fi audierea nu munca. La 1 Mai vom sărbători Ziua audierilor!

Cum poate fi partener mielul cu lupul, gazela cu leul sau mânzul zebrei cu hiena ?!

Propun ca, de îndată ce vor depune jurământul, aleşii să primească cardul de imunitate. Nu de alta, dar am evita birocraţia.

Ce să mai înţelegem din lumea nebună în care trăim? Brewik, criminalul care a împuşcat 72 – 72 de oameni- că aşa i-a venit lui, a fost condamnat la 21 de ani de închisoare. Adică instanţa sub acoperirea umanismului şi-a bătut joc de cei 72 de oameni. Mai mult aflăm din presă, că Brewik s-a înscris la facultate… Poate îl şi beatifică lumea noastră cea nebună.

Antrenorul Iordănescu ne-a calificat cu chiu cu vai în finala de tip spartachiada popoarelor (Ca număr de echipe!) de anul viitor. Generalul norocos – cine a avut o echipă cu valori ca el, formată şi şlefuită de Ianei?- s-a trezit din parlament şi s-a reapucat de antrenorat. Mie îmi pare că seamănă din ce în ce mai mult cu Conu Leonida al lui Caragiale. Sfătos, plin de umor şi expert în toate…. El citeşte ziarele ca să afle “cum merge ţara!”, Că din parlament află mult mai puţin. Şi ce a descoperit citind gazetele? Că există un Budescu, pe care presa l-a impus şi i l-a impus. Şi n-a fost rău…

Bietul Burleanu deja vede o echipă mare la finala de anul viitor. La cât fotbal a văzut şi şţie el nu e de mirare! Avem doar un portar competitiv. Linie de fund nu prea, mijloc de amatori, atac întâmplător…. Nu pricep de ce ne lăudăm atâta cu un loc 2 în calificări. Faptul ar trebui să treacă fără laude, ridicări în slăvi, emisiuni şi bucurie în presă pentru un fapt minor, obişnuit. Abia de la câştigarea unei grupe la viitorul turneu final, ar trebui să ne împăunăm. Ne plac laudele mai mult decât victoriile şi performanţele.

Alegerea lui Dragnea ca şef al PSD, el fiind singurul candidat, mi-a adus aminte de alegerile din vremea dictaturii. Să alergi singur şi să ieşi pe primul loc e o mare victorie; cam tristă şi cam fără rost. Dar democraţia noastră acceptă orice.

Există un post TV care ne ucide seară de seară, cu ştiri şi emisiuni zguduitoare, incendiare, incredibile, cutremurătoare care – se spune – vor fi Imediat. Stăm două ore să apară ditamai elefantul şi apare un şoricel. De ce sunt păcăliţi, umiliţi şi duşi cu vorba telespectatorii?!

Se vorbeşte mereu (pentru naivi şi proşti) de arme defensive, de o apărare paşnică. Ce e defensiv pe lumea asta? Până şi politica lumii e ofensivă cât se poate şi deseori mai ucigătoare că armele. Arma defensivă e ca un război paşnic. Ajungem iar la mini-fabula celebră a lui Karel Capek intitulată Comunicat: Inamicul a încercat să tragă mişeleşte în avioanele noastre, care-i bombardau în mod paşnic oraşul”. Evident, bombardau defensiv.

Să râdem cu Iohannis. El voia un guvern al lui. Cum nu a putut avea – încă!- un guvern al lui, şi-a făcut un SIE al lui, numindu-1 acolo pe Răzvan Traian Ungureanu. Numai că Ungureanu nu e omul lui. E omul tuturor şi al nimănui.

O observaţie: la noi nu există oameni politici, ci nişte politicieni, care se vor oameni! Oare greşesc ! Să avem răbdare, poate, poate…


Publicitate

Postaţi un comentariu