Klaus Iohannis, povară sau sprijin pentru PNL

Absorbţia UNPR de către PMP reprezintă evenimentul politic al ultimelor zile.

Această alianţă îi oferă câteva avantaje lui Traian Băsescu pentru confruntarea din toamnă, de exemplu, filialele UNPR din ţară sunt extrem de valoroase, pentru că permit PMP să aibă oameni în toate secţiile de votare, ceea ce înseamnă câteva procente în plus şi o şansă bună să treacă de pragul electoral de 5 procente şi să intre în Parlament.

Pe de altă parte, asistăm la o consolidare a USR, care încearcă să realizeze o platformă politică unde să atragă lideri locali şi regionali veniţi din societatea civilă, cei care au avut impact în alegerile locale. Strategia USR este să se concentreze pe electoratul din oraşele mari şi, astfel, să reuşească să obţină voturi pentru a trece de pragul electoral.

PSD, cel mai probabil, va confirma procentele luate la alegerile locale şi va obţine în toamna undeva în jur de 35% din numărul total de voturi. În aceste condiţii, există multe şanse să fie formaţiunea politică ce va câştiga alegerile şi va încerca să formeze echipa guvernamentală.

Teoria guvernului de uniune naţională vine dinspre Palatul Cotroceni şi nu dinspre PNL. Cred că preşedintele Klaus Iohannis doreşte să-l păstreze pe Dacian Ciolos la conducerea Executivului. Cei doi au colaborat bine, nu au existat tensiuni vizibile, iar singura şansă a actualului preşedinte de a obţine un nou mandat e să fie sprijinit de PNL şi susţinut de un Dacian Ciolos care poate avea rezultate bune ca prim-ministru pentru anul 2019, atunci când vor fi alegeri prezidenţiale.

Problema e că nici PNL şi nici PSD nu-şi doresc să guverneze împreună. Ar fi un dezastru de imagine, de fapt, o întoarcere la USL, cel puţin aşa va percepe o parte din opinia publică.

Desfăşurarea evenimentelor ulterioare alegerilor generale ar fi mult mai predictibila dacă PNL ar reuşi să obţină cele mai multe voturi.

Abia atunci, izolarea PSD ar fi posibilă prin realizarea unei majorităţi de centru-dreapta. Dar, în acest moment, nimeni nu e sigur că liberalii vor avea forţa să termine pe primul loc.

Din păcate, la nivelul partidului, reforma pare a fi îngheţată. Domnul Blaga şi doamna Gorghiu rămân pe poziţii şi în campania următoare. Nu se întrevede realizarea vreunei mari surprize, dar, în opinia mea, ar trebui să vină cu ceva, iar singura posibilitate ar fi aducerea lui Dacian Ciolos în tabăra liberală.

Pe de altă parte, o astfel de mutare, în cazul în care liberalii nu trec de PSD, va reprezenta ieşirea din joc a actualului premier, iar o majoritate PSD-PMP-UDMR va fi mult mai probabilă.

Din păcate, cea mai mare problemă a liberalilor rămâne Klaus Iohannis. Acesta nu reuşeşte să le ofere acel sprijin care ar putea fi decisiv în lupta cu PSD, dar liberalii nici nu pot câştiga fără el, o îndepărtare de actualul şef al statului ar însemna un dezastru, pentru că nu au cu ce să înlocuiască golul creat.

Klaus Iohannis păcătuieşte prin izolare, prin indecizie şi prin faptul că şi-a ignorat susţinătorii. E un preşedinte care nu a făcut nimic fundamental greşit, dar nici nu a fost prezent.

Asocierea cu Dan Mihalache în primul an petrecut la Cotroceni a fost o catastrofă, încercarea de a câştiga un electorat nou a fost, de asemenea, o strategie greşită şi astfel a ajuns în situaţia actuală în care nu mai are o influenţă importantă la nivelul percepţiei publice.

Acesta e motivul pentru care PNL nu poate profita de situaţia dificilă prin care trece PSD, nu poate propune o platformă politică şi nu poate atrage oameni credibili care să-l ajute să câştige alegerile.

Toate speranţele sunt acum pe ceea ce se anunţă a fi “proiectul de ţară”, coordonat de Klaus Iohannis, în fapt un program politic cu care preşedintele încearcă să revină în arenă, să-l seducă pe Dacian Ciolos şi să le ofere liberalilor conţinut doctrinar pentru viitoarea campanie electorală.

Dar nu cred că alegătorii vor putea fi mobilizaţi numai prin “cuvinte potrivite”, mai au nevoie şi de lideri în care să aibă încredere.