Istoria schimbătoare şi nesuferită ca moda!

Viorel Cacoveanu, scriitor

De cele mai multe ori, istoria este asemenea modei vestimentare: se schimbă la nesfârşit, după anotimpurile politice şi după voinţa celor mari. Moda vestimentară se schimbă la nesfârşit după anotimpuri, pe căldură sau ger, primăvara sau toamna, ea impune conţinutul şi stilul. La fel e si cu moda istoriei: în anotimpuri cân o ţară e ocupată, supusă, ostatecă, cei ce o studiază scriu şi interpretează într-un fel, respectând voinţa celor puternici ai zilei; şi cu totul altfel se procedează – e adevărat, din ce în ce mai rar – când o ţară respiră, trăieşte şi merge cu paşii siguri spre un mâine al ei! Şi România a străbătut mereu modele istoriei. Uneori a avut bărbaţi de stat care, în vremuri vitrege au găsit calea spre adevăr şi demnitate şi inteligenţa de a o urma. Chiar cu riscuri imense. În general, ţările mici se dau în vânt după ţări mai mari, mai puternice, lângă care se cred mai apărate, mai în siguranţă. Omul adevărat se bazează pe forţa, caracterul şi înţelepciunea sa.

După al doilea război mondial a fost o mare gâlceavă pentru Transilvania, ca în alte părţi pentru alte teritorii. Ungurii voiau, mai pe faţă, mai pe ascuns, ca Transilvania să fie toată a lor! Deşi ştiau bine că au luptat alături de Reich până la sfârşit. Ca atare, şansele erau mici, dacă nu nule. Românii voiau Transilvania pentru ei, căci a fost dintotdeauna a lor. Si mai mult, noi n-am parazitat alte imperii cu linguşire şi chiar artă ca alţii.

Americanii, parşivi ca întotdeauna, au vrut să împace şi capra, şi varza! Si au încercat să ofere ungurilor pe tavă o fâşie cu oraşele Arad – Oradea – Carei- Satu-Mare. Dar chestiunea trebuia negociată cu aliatul lor drag, URSS. Asta după ce, într-un act de un servilism jegos au oferit 9o la sută din România sovieticilor şi 1o la sută lor. Ce era 1o la sută ?! O bătaie de joc. În acest climat de dispute, pretenţii şi tensiuni a apărut omul politic dr. Patru Groza. Ceea ce Churchill şi Roosevelt nu au reuşit, a izbutit Groza. Fecior de popă, dar şi democrat, gură bogată, petrecăreţ, muieratic nevoie, mare, plin de glume şi vorbe de duh, rezistent la chefuri, inteligent şi viclean, el i-a căzut cu tronc tătucului de la Kremlin. Si tot tătucul l-a propus prim-ministru al României,. Mai mult, la două zile după ce a devenit premier, în Transilvania a fost reintrodusă administraţia românească. Se spune că după o vizită a unei delegaţii româneşti la Moscova, Stalin i-a trimis acasă pe Dej, Ana Pauker şi restul şi 1-a oprit pentru câteva zile pe Groza. La sfârşit, Stalin l-a pus pe Bulganin să-l însoţească pe Groza până a Bucureşti. Ai noştri au vrut să-i facă o primire caldă, dar Bulganin le-a spus: „Eu 1-am condus pe tovarăşul Groza,misiunea mea s-a încheiat, şi s-a întors eu acelaşi avion acasă.

Să nu uităm ea au fost .atunci anii unei terori, ani de trudă şi sacrificii. Tratatul de la Paris a rezolvat chestiuinea Transilvaniei. Apoi a urmat o politică românească incredibilă pentru mulţi: au fost scoase din ţară trupele sovietice, consilieri de tot felul, manualele unice înlocuite cu cele româneşti, am refuzat să mergem în Cehoslovacia în 1968, dar suntem acum peste tot în teatrele de acţiuni. De ce? Pentru cine? Azi şi ieri, unii l-au înjurat pe Groza, l-au făcut trădător. Ce putea face el în condiţiile date? 1. Să dispară din politică. Transilvania rămânea probabil toată sau în bună parte la unguri. Era mai jfine dacă pleca si Dej şi ai lui lăsau ţara pe mâna Anei Pauker, Teohari Georgescu, LaszloLuca, Chişinevschi şi restul băieţilor veniţi de la Moscova cu sarcini precise?! Când îl judecăm pe Groza şi pe ai lui, şi-i facem trădători, trebuie să ţinem seama de condiţiile de atunci! Să ne amintim că acum 7o de ani, chiar într-o şedinţă de guvern, cu Groza preşedintele Consiliului de Miniştri, ministrul de interne, Teohari Georgescu (Burah Tescovici) susţinea pe faţă – ne spune Larry Watts în cartea sa „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” la pag. 15o că Transilvania va fi recâştigată doar ca parte constitutivă a Uniunii Sovietice. A primit imdediat o dezaprobare dură din partea lui Dej şi Groza. Mai mult şi Laszlo Luca a afirmat răspicat că ar fi mai bine ca România să devină o Republică Sovietică! Ne putem întreba, deşi nu prea mai are rost, cine trăda?! 2. Trebuia Groza să joace cartea americană şi engleză?! Dacă proceda astfel urma calea lui Pătrăşcanu. În mod cert. 3. Putem spune azi, că, din punctul nostru de vedere, Groza a făcut politica necesară şi benefică ţării. Si noi am avut de câştigat după ea! Azi Groza nu are nicio stradă, nicio statuie în niciun oraş. E bine ? Să fi fost el chiar un notoriu trădător? Să nu fi lăsat nimic bun în urma lui?

De vină sunt – zic eu – modele istoriei; dese şi funeste! Prea mult mode a cunoscut istoria, politica lumii. Unele nefaste chiar. Nu degeaba zicea Oscar Wilde că „moda e atât de insuportabilă, încât trebuie schimbată la fiecare şase luni”. Sigur, el se referea la moda vestimentară. Dar ne întrebăm noi, oare moda istorică nu e la fel? (De insuportabilă!) Oricum adevărul e valabil si pentru istorie. În mai mică sau mai mare măsură.


Publicitate

Postaţi un comentariu