Invitație la o scurtă lecție de istorie

Septimiu Moga, economist

De Septimiu Moga

De la înființarea primei bănci de emisiune, fiecare plată făcută de către aceasta înseamnă o emisiune bănească, fie că acei bani provin dintr-o rezervă fie sunt bani noi puși în circulație. Acum aproape un veac, după începerea operațiunilor sale în Cluj, în luna iunie 1921, Banca Națională a României a decis prin consiliul său de administrație acordarea sumei de 100.000 de lei reprezentând participarea băncii la subscripția deschisă pentru înființarea Institutului de Istorie Națională la Cluj. În vâltoarea acelor vremuri decidenții băncii de emisiune nu numai că au dat o mică parte din emisiunea sa monetară în sprijinul cercetării istorice, dar au și scris una din cele mai frumoase file de istorie a României.

După un veac, de la marea unire, acei bani, care au martorii clipei astrale a României s-au întors la Cluj din seifurile ferecate ale băncii centrale, împreună cu matrițele, clișeele cu ajutorul cărora au fost tipăriți. Alături de ele sunt documente și fotografii cu chipuri ale oamenilor ce au făcut posibilă alocarea fondurilor necesare înfăptuirii unirii. Toate acestea sunt prezente în cadrul unei expoziții inedite deschise la Palatul BNR din Cluj. Obiectele expuse nu doar că sunt unicate, cu o valoare spirituală și materială deosebită dar ele spun, prin prezența lor povestea unirii, o poveste tăcută a unor simboluri ale României de ieri, care au fost atunci promisiunea pentru ziua de azi.

Acei bani, care se odihnesc azi în vitrinele frumos luminate din magnifica sală Ion Lapedatu a sucursalei clujene a BNR, au stat în ranița ostașului român, alături de fotografiile mamei, soției sau copiilor, alături de scrisorile celor dragi și poate a unui drapel tricolor. Au fost monedele care au stat în mâna ostașilor căzuți pentru a-și plăti luntrașul în drumul său spre veșnicie. Peticele de hârtie investite cu încredere au fost tipărite în greul exil de la Iași din anii 1917 – 1918. Au fost însemne ale valorii și ale țării care au făcut posibilă unificarea monetară din 1920, unificare ce a consfințit și în plan financiar unirea ratificată prin tratatele de pace de la Paris. Leul românesc venit din exil în Golgota neamului românesc de la Cluj a întrecut în încredere și strălucire moneda unei defuncte împărății habsburgice, care își trăsese o parte importantă din puterea strălucirii sale chiar din aurul extras cu mâinile aspre de românii ardeleni din minele de aur ale Transilvaniei.

Tot în această expoziție sunt expuse bancnote emise de ocupantul vremelnic al Bucureștiului prin Banca Generală Română, dar și epopeea tezaurului Românesc de la Moscova.

Astăzi filele acestea glorioase ale istoriei României se scriu și la Cluj, precum se scriu și la Iași sau București. Acea emisiune bănească, poate una modestă oferită în dar în vara anului 1921, a fost un prim pas în cunoașterea esenței trecutului românesc pentru emanciparea unei națiuni prea mult rămase în umbră în Țara de dincolo de păduri. Se spune că viitorul nu deschide poarta celor fără istorie. Acei bani puțini, dați cu sufletul deschis de bancherii din București, în vremuri de grave lipsuri au fost una din promisiunile deschiderii porții unui viitor al nației române.
Trecând prin Piața Unirii, care în zilele acestea este gătită de sărbătoare, treceți și pragul băncii de emisiune și ascultați poveștile neștiute ale leului românesc și poate câteva povești inedite ale Clujului nostru.

Postaţi un comentariu