Haide „U”/ Şi de mere, şi de nu !

Text: Tiberiu Fărcaş, ziarist

Haide „U”/ Şi de mere, şi de nu, vechi dicton „U”-ist, cu iz rural, repetat la nesfârşit prin pieţe, cafenele, localuri, pe stradă, în întâlnirile dintre fanii alb-negri , este acum chintesenţa a ceea ce are clubul de fotbal „U” Cluj mai de preţ.

Fidelitatea suporterilor este singurul asset în acest moment, ca să folosim limbajul de lemn corporatist, pe care îl mai are Universitatea Cluj, echipa de fotbal, nu instituţia de renume cu sediul în strada Kogălniceanu.

Instituţia îşi face propria echipă, în divizia D, lepădându-se de tradiţia pe care „U” Cluj o are. Tradiţie venită din Imperiu, de la Viena, Praga, Budapesta şi toate orăşelele Mitteleuropei unde studenţii români se şcoleau pe timpul dualismului.

Apoi tradiţia începută în fermecătorul parc înfiinţat de Societatea Femeilor Clujene, pe stadionul cu vechea tribună de lemn, unde Aurel Guga juca bine şi ajungea primul căpitan al naţionalei. Trecând apoi prin echipele interbelice, apoi prin bejenie, devenit mit fondator românesc, de la care se revendică actuala galerie, cu afişarea locurilor strict româneşti din Cluj în derbyurile cu rivala locală, CFR Cluj.

„U” e simbolul unor inimi româneşti, nu-i aşa, iar statuia renascentistului Matia Corvin nu îşi are locul în coregrafia „U”-istă din derbyurile cu concitadina, pentru că Regele Matia are şi o rezonanţă maghiară.

De toată tradiţia asta Universitatea „Babeş-Bolyai” s-a distanţat, aşa cum, dezamăgită de managementul defectuos al ultimelor două decenii, s-a distanţat de clubul de fotbal.

25 de ani de rapt, de furturi, de mafie la Universitatea au îndepărtat investitorii. 25 de ani de club arondat forţelor politice, care şi-au pus „U” la butonieră şi au defilat cu el. De la Ioan Rus şi Ştefan Dimitriu la apropiaţii lui Boc, Alin Tişe, Călin Hinţea, Dan Lazăr, la Marius Nicoară şi chiar Traian Băsescu, ultimii doi defilând relaxaţi cu fular alb negru la gât prin tribunele lui „Ion Moina”, Universitatea a fost mereu bună de vânturat prin campanii electorale. Totul pe fondul unui management care a dus la datorii publice enorme.

Datoriile vechiului club nonprofit au rămas în cârca fostului preşedinte Sorin Bagiu şi a colegului său din club, Mircea Gavrilă, pe atunci viceprimar PNŢCD. Societatea pe acţiuni (SA)-ul a preluat palmaresul, culorile şi lotul de jucători şi a pornit la drum curat, fără datoriile pe care în mod normal trebuia să le preia. Activ şi pasiv, nu doar activ, aşa se preia o societate în mod normal în capitalism.

Între timp generaţiile s-au mai schimbat, „U” a rămas aceeaşi, încercând să supravieţuiască într-un capitalism tot mai dur. Aşa a intrat pe filieră politică pedelistă pe mâna lui Florian Buşcă, omul care şi-a schimbat numele în Walter. Investitorul a cumpărat în caniculara vară 2009 clubul de la Primărie, cu datorii publice pe care le-a plătit, să fim corecţi şi transparenţi. Nici un om de afaceri clujean nu a vrut să cumpere clubul scos la licitaţie de Primărie. Club care, să ne reamintim, în frigurosul februarie 2005 a devenit din non-profit direct S.A., sub abila comandă a pesedistului Ştefan Dimitriu, acum şeful UNPR, a interesului naţional la Cluj şi a lui Boc. Datoriile lăsate pe Bagiu şi Găvrilă, iar noul SA cu palmaresul, culorile şi lotul de jucători. În patru ani, 2005-2009, pornită de la zero, „U” a acumulat datorii frumoase la stat. Ştie Anton Doboş de ce, fostul mare jucător şi conducător al lui “U”.

Apoi a venit zodia penală la „U”, prin Walter, Anamaria Prodan, Ioan Mărginean.

Puţină istorie nu a stricat, nu?

Viitorul înseamnă fanii enormi ai lui „U”, singura certitudine, înseamnă îndepărtarea familiei Buşcă de la „U”, înseamnă o firmă cât mai curată de datorii, înseamnă atragerea de investitori care să nu aibă de a face cu zona Dinamo, cu lojile pline de fum de trabuc unde se trafichează jucătorii.

Ar însemna ştaif universitar dacă UBB chiar ar reveni la sentimente mai bune, ar însemna ca Primăria să atragă la “U” investitori adevăraţi, nu urmăriţi prin Dubai, ar însemna refacerea departamentului de PR profesionist, aşa cum a fost până la căderea în Liga 2, ar însemna o relaţie civilizată şi permanentă cu pătimaşa galerie.

Bunii clujeni să se implice, oamenilor de afaceri locali şi ardeleni să nu le fie frică să vină să investească la „U”. Cupola politică să se retragă din managementul direct al clubului.

Management, management, management performant. Atâta cât se poate în fotbalul românesc, asta ar trebui să însemne viitorul lui „U”. E aşa de greu?

Haide „U”, şi de mere şi de nu!