Focul arde tot

Pe cât de greu este să pansezi şi să repari rănile celor arși în incendiul de la Colectiv pe atât de greu e să repari arsura de pe trupul societăţii nostre.

Ştiam cu toţii că lucrurile stau extrem de prost. Ştiam că acestă clasă poltică dă faliment, ştiam că ţara e coruptă, că între categoriile sociale e o prăpastie, că nu avem nici drumuri nici săitalşe. Ştiam dar încă nu ardea. Acum a ars.

Focul, ca un animal mitologic s-a ridicat din haos, a ars dintr-o dată şi cu totul liniştea. A fost nevoie de el ca românii să se deştepte, să se maturizeze, să înţeleagă pe propria piele că nu mai merge aşa. Prea mult timp am lăsat lucrurile să meargă oricum, parcă şi noi curioşi, urmărind lumea ca într-un fel de transă: oare cât se poate merge aşa? Cât poţi să laşi butelia să fâsâie, groapa în mijlocul drumului, avionul defect, spitalul fără iod, şcoala fără cretă? Cât merge?

Aflăm că merge cam 25 de ani la români. Cam atât. Pentru că ce s-a întâmplat la clubul Colectiv a declanşat alarma de incendiu, a sunat sirena şi a separat apele. De acum totul va fi altfel.

Amploarea durerii a dus la declanşarea revoltei, la manifestaţii de stradă, la demisii. A pornit avalanşa. Premierul şi-a dat demisia, miercuri dimineaţa şi-a depus mandatul, valabil pentru întreg guvernul. Clasa politică se retrage în tranşee. Se retrag şi tinerii antreprenori, patronii cluburilor, altfel lacomi după bani îşi anunţă rând pe rând închiderea afacerilor. Nici ei nu se mai joacă cu focul.

Nimeni nu mai pare să rişte, de frica „focului” şoarecii fug.

Ne rămâne ţara vraişte, arată ca după incendiu. Cu spitalele pline, cu moralul la pământ. Cu un preşedinte luat şi el pe nepregătite. Cu o biserică preafericită ca să mai stea de vorbă cu oamenii, cu un gol imens în loc de suflet.

Ce e de făcut?

Politicienii vor să cârpească plăgile, chiar acum plănuiesc cum să coase cumva arsurile de pe faţa sistemnului şi să ne refacă iluzia de dinainte că totul va merge mai departe în linişte, să nu ne facem griji.

Ori nu e aşa, nu va fi posibil.

Focul arde tot. După el nu mai rămâne nimic. După el trebuie să curăţi locul şi să reclădeşti totul. Focul curăţă, dar nu şi pune la loc. Cineva trebuie să vină cu un plan foarte bun ca să poată reînnoda guvernarea acestei ţări, responsabilizarea şi profesionalizarea instituţiilor. Astea nu se fac uşor. Avem un aparat de stat comunistoid, avem corupţie pe toate nivelurile, avem oboseală, plictiseală şi avem frică.

Cine va veni cu soluţia? Ar trebui să fie cineva credibil şi capabil să ducă lucrurile de la A la B.

Şi nu un singur om ci o echipă. Şi nu o singură echipă, ci o ţară. Iar tinerii dacă nu pot, nu vor şi nu reuşesc să treacă la putere, nu au şanse să schimbe ceva.