Circul nostru cel de toate zilele…

Viorel Cacoveanu, scriitor

În 1981 am scris o comedie vitriolantă, „Mă propun director”, care s-a jucat cu mult noroc la Resiţa şi a stârnit un lung scandal. Acţiunea se petrecea în circul de stat, devenit cu „ajutorul” cenzurii Circul Globus!! Un inspector de la Ministerul culturii merge la circ să pregătească vizita de lucru a ministrului. Îi cere directorului circului să facăşase premiere, conform sarcinilor primite de sus; acesta refuză, nu poate, la circ se lucrează cu oameni dar şi cu fiare dresate… Inspectorul, om al vremii, are soluţia: din două în două luni va schimba titlul spectacolului: acum e Curaj în arenă, apoi va fi Arena curajului! Dresorul de la lei a fost ucis în arenă, dar toată lumea ştie că e la Felix, la recuperare! În locul lui va fi promovat în muncă dresorul de la pisici şi porumbei; acesta refuză, directorul îl ajută, susţinţnd că frica este motivul refuzului. Dresorul acceptă de frică! De frica regimului, a sistemului…

Postul de dresor de pisici … devine unul de protocol şi va fi ocupat de fiul ministrului, care tocmai a căzut la admiterea în facultate; el va merge şi în Vest cu circul… Vine ministrul. stă de vorbă tovărăşeşte cu directorul şi inspectorul său, află că lucrurile merg bine, cum i-au fost spuse şi, în final, ţine un discurs de lucru. Iată-l: “Tovarăşi, dacă nu mai sunt alte probleme, vă rog să-mi permiteţi, să vă reţin atenţia 5 minute. Unitatea dvs. a luat în anii nostri – ştiţi foarte bine!- o impetuoasă dezvoltare. Niciodată circul nu s-a bucurat de asemenea condiţii, de o asemenea grijă şi preţuire că azi. În concepţia noastră nouă despre lume şi viaţă circul are semnificaţîi adânci, tovarăşi, nobile, jucând un rol major în educarea maselor. O contribuţie inestimabilă îşi aduc oamenii muncii din cadrul circului nostru – jongleuri, dresori, acrobaţi, clovni, muzicanţi, munectori şi funcţionari. Să-i mobilizăm mai mult, să-i solicităm, să-i educăm mai bine pe oamenii acestui circ. Masele largi de oameni ai muncii de la oraşe şi sate iubesc circul, vin la circ să se destindă dar, tovarăşi, să se şi mobilizeze, să-şi sporească curajul şi puterea. Iată de ce, avem nevoie de un circ puternic, ancorat în realitate, cu o largă audienţă în mase. Lăsaţi inerţia, blazarea, automulţumirea…”.

Ce succes avea piesa, ce aplauze izbucneau în sală, ce fericit am fost. Comedia s-ar putea juca şi azi, cu aproape acelaşi suces. Dar nu am nici o şansă, nici eu, nici comedia. De ce? Eu nu trăiesc ca refugiat în Vest şi, pe deasupra. sunt şi român! La noi se joacă scriitori din toată lumea, dar rar câte un autor român. Am redat câte ceva din piesa şi din sufletul meu. acum când circul este mai actual ca oricând! Circul politic este pâinea noastră cea de toate zilele. Metehnele au rămas, ba au ajuns pe cele mai înalte culmi, cum spuneam ieri, cu un curat patriotism. Ba aş zice că, circul nostru politic este inegalabil. Cetăţenilor acestei ţări li se dă zitnic circ, unul de prost gust, păgubitor pentru om şi societate. După circul jalnic al retrocedărilor, a venit cel al cătuşelor şi arestaţilor, eliberaţi apoi o vreme la domiciliu şi repuşi în libertate. Nimeni nu mai înţelege nimic. Circul e pentru cei mulţi, pâinea bună şi albă – pentru aleşii nesătui. Parlamentarii, cu atâţia reprezentanţi în arest sau condamnaţi, şi-au dat pensii

pe legislaturi. Fără jenă, fără ruşine. După ei preşedintele a cerut (?) sau I s-a dat – ca linguşire şi speranţă! – o leafă mai mare. Mult mai mare. Şi lui şi altor fii iubiţi ai poporului, cu funcţii de răspundere. Oprea, generalul cu chip de Iuda, interimar, a urcat poteca politicii, partidul lui fiind o rămurică…luată din PSD. Acum, micul general cu partidul lui se pregătesc de vremuri grele şi se pun bine cu cei ce vor lua puterea mâine. Cine a trişat o dată, va trişa mereu.

Când unele voci au spus că nu e bine să se facă mărirea de salarii doar pentru mărimi, preşedintele a dat înapoi, n-a ştiut cum să scape de …povară, deşi a lăudat-o la început. Domnia sa vrea un guvern al lui, un partid al lui, deşi acesta – partidul – e o corcitură între unii ce au fost la putere şi alţii cu care s-au duşmănit fără răgaz. Iohannis parcă nu conduce o ţară, ci e un Don Quijote călare pe Facebook… Ponta a avut o precizare de bun simţ, zic eu, când a replicat: “Vom mări salariile celor ce conduc ţara deodată cu cele ale bugetarilor!” I-a răspuns astfel şi vicepremierului său, alunecos şi total nesigur. Preşedintele a trimis legea pensiilor parlamentare înapoi! De pe delături. fostul preşedinte Băsescu, latră la toată lumea şi face valuri, să fie văzut şi auzit… Şi uite aşa circul politic continuă… Îmi recitesc piesa şi mă mir că am putut scrie aşa ceva. Şi cât este de actuală!

Îmi vine în minte o vorbă a lui Ţuţea, marele filozof, care a pătimit pentru neamul său: “Nu s-a găsit echilibrul între individ şi societate, între om şi orânduire. Când domină omul e anarhie, când domină societatea e o tiranie”. La noi nu domină nimeni. Dar mai toţi fură. Unii pe faţă, aşţii cu acte făurite de ei înşişi! Oare vom scăpa vreodată de circul politic? Nu cred…


Publicitate

Postaţi un comentariu