Cine de cine se teme?

Trăim într-o lume cel puţin ciudată, când ea se teme de unicul şi infailibilul mare imperiu, iar acesta, paradoxal, de… lumea întreagă. Se pare că lumea n-a fost creată pentru a fi stăpânită de o singură ţară, fie ea imperiu sau aşa-zis jandarm mondial, deşi atâţia au râvnit acest lucru cu o patimă barbară. Că aşa este ne-o demonstrează nouă, celor ce vedem o leacă mai profund lucrurile, spaimele prin care trec mereu SUA, acest bastion al păcii, al drepturilor omului şi libertăţii de opinie ş.a.m.d. Să readucem în memorie câteva fapte…

Deşi SUA şi-au luat mereu măsuri severe de apărare, deşi prin CIA au neutralizat o serie de duşmani (ei fiind simpli terorişti sau şefi de state ce nu se supun!) ele nu au linişte, siguranţă, pace, cu toată măreţia lor de neconstestat. Subliniem că „a neutraliza” înseamnă în limbaj CIA-NSA „a termina”, „a înlătura”, pe şleau „a suprima”. Acum două decenii, americanii şi CIA au creat, lansat şi susţinut pe Osama Bin Laden; mai mult, Bush cel mic a făcut afaceri cu el, apoi s-au certat şi despărţit. Bin Laden a fost trimis să lupte împotriva sovieticilor în Afganistan. Şi, după o vreme, s-a întors exact împotriva celor ce l-au cultivat şi dăruit lumii. Ba mai mult, în 2001, Bin Laden a dat o lovitură cumplită SUA, ştiută azi de toată lumea. Zece ani SUA au pus recompense de zeci de milioane de dolari pe capul teribilului terorist. Voiau să-l prindă, să-l neutralizeze. Abia în mai 2011 Statele Unite şi-au îndeplinit obiectivul, când Osama Bin Laden a fost împuşcat mortal de trupele speciale SEAL şi CIA. Se părea că SUA nu vor mai avea probleme, ci linişte, respect şi pace. Dar n-a fost aşa. Dimpotrivă, mereu a apărut câte o lovitură, câte un inamic ce a lovit pe faţă şi în plin Statele Unite. Şi asta atunci când se aşteptau mai puţin. Acum doi ani a apărut Julian Assange, cu a sa Wikileaks. El a dat în vileag, din interior -fusese colaborator CIA, între altele- îngrijorătoarele scenarii care se refereau la modul în care SUA au utilizat reţeaua internet, spionând pe toată lumea, oricând şi oriunde. A căzut pe capul americanilor ca un trăznet această dezvăluire şi lumea a aflat cum e eleganţa, demnitatea şi corectitudinea democraţiei americane, cea mai mare, mai cinstită şi mai plină de respect. Cum alta n-a mai fost. Povestea e neterminată. Assange se află şi azi la Ambasada Ecuadorului din Londra.

Nu fusese uitată această… descoperire, că doi ceceni -despre care am mai scris- au detonat o bombă în mijlocul celui mai mare maraton din lume, cel de la Boston. Iar a tremurat lumea, dar şi SUA.

Şi lucrurile, când se duc pe topogan, nu se opresc şi nu le pot opri nici cei vizaţi şi atotputernici! Recent a apărut şi Edward Snowden; de data aceasta un tun şi mai amplu. Snowden a dezvăluit cu probe indubitabile felul în care SUA spionează pe toată lumea, el fiind chiar un fost colaborator angajat al serviciilor secrete americane. El a arătat că, pentru supravegherea în masă a lumii, SUA ascultă democratic, toţi şefii mari şi mici de state. Tehnologia sa electronică permite să asculte orice convorbire între Holande şi Merkel, între orice şefi de state sau terorişti mărunţi. S-au revoltat toate statele lumii, au protestat, au cerut explicaţii, dar cu grijă, cu frică, cu reţinere, ca nu cumva garantul drepturilor omului să se supere, să treacă la măsuri! Snowden a cerut azil în zeci de ţări ale lumii. Dar ţările se feresc, îi apără pe cei ce-i spionează! Că e mai sănătos şi mai democratic. Iată de ce spuneam la început, că trăim într-o lume cel puţin ciudată şi -de ce să nu zic?- aiurea, când ea, lumea se teme de SUA, iar SUA se tem clipă de clipă de loviturile puse la cale de duşmanii ei. Care nu-s puţini. Vorba aia: reduci doi la tăcere şi apar alţi zece. Ce va fi? Vom trăi şi vom vedea. Oricum, lumea e oarecum spectaculoasă!