Bravos intelighenţie contemporană

Am citit recent în presa culturală polemici, atitudini polemice faţă de anumite figuri ale vieţii publice care, în împrejurări diferite, şi-au exprimat simpatii legionare pentru poetul Marius Ianuş şi admiraţie pentru Radu Gyr şi Vintilă Horea (Oana Stănciulescu), scriitori care au avut o „tinereţe legionară”.

Şi într-un caz şi în altul e vorba de puseuri spontane, subiective, necontrolate cultural şi istoriografic, datorate unei educaţii precare cu privire la extremismele interbelice. Şi între cei care se înscriu în valul de critici contra poetului legionar se află şi o jurnalistă propusă de liberali în Consiliul de Administraţie al T.V.R. Remarcăm la modul general că unii dintre critici au lipsuri flagrante în formarea intelectuală.

Cine cunoaşte bine realităţile politice interbelice ştie că atât extremismul de dreapta (legionarismul) cât şi cel de stânga (marxisto-comunist) au murit în istoria lor, iar recidivele subiective şi individuale nu vor reactiva vechile mişcări politice adverse şi contondente, cu pistolari şi crime şi de o parte şi de alta.

Cele două exemple ce au stârnit valuri de indignare reprezintă un comportament cultural deviant ce trebuie semnalat, criticat, dar nu anatemizat întemeiat pe zicerea dictatorială: „Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră”, zicere aplicată cu mânie proletară cândva, astăzi supravieţuitoare în mentalităţi ce cultivă atitudini radicale, e drept provocate de devianţe radicale cum pot fi privite mesajele lui Marius Ianuş şi cele ale jurnalistei Oana Stănciulescu. Aceste devianţe sunt tăinuite într-o viziune schizoidală, asupra faptelor istorice, viziune ce aparţine însă nu numai „inculpaţilor”, ci şi „atacatorilor” cu tabele de adeziune.

Cele două ideologii extremiste au crescut o dată cu societatea industrială. Extremismul de stânga s-a manifestat în acea societate prin ura „clasei muncitoare” în contra deţinătorilor de capital, iar extremismul de dreapta al aceloraşi proletari contra evreilor asimilaţi naţionalist tot ca deţinători de capital.

Astăzi în societatea informaţională cele două extremisme, cu mulţi adepţi atunci, nu mai pot fiinţa după logica reală a istoriei. Societatea informaţională a creat o altă ideologie, militarismul islamic care atacă criminal democraţiile occidentale, iar aceste atacuri pot creea, pot provoca alte extremisme periculoase în epoca globalizării.

Din păcate cărţile de istorie, manualele, studiile şi tratatele nu au lămurit încă în profunzime tiparele de dezvoltare şi afirmare a celor două extremisme. Ele sunt cunoscute „după ureche”, adică lăutăreşte şi e firesc să producă devianţe regretabile. Bravos intelighenţie contemporană.