Autodenunț. Și eu sunt un cerșetor!

Ruxandra Hurezean, redactor-șef adjunct Transilvania Reporter

Nu dăm înapoi exact cât primim. De cele mai multe ori primim de la unii și dăm mai departe altora. Nici în iubire nu suntem mai corecți. Iubim mai mult sau mai puțin, dăm sau primim în măsuri total diferite. Am putea spune că asta stă la baza suferinței lumii. De câte ori n-ați ars pe dinăuntru pentru nedreptatea care vi se face? Pentru cât de puțin primiți în schimbul multului dăruit? Dacă deschizi larg ochii poți să vezi într-o zi cum toată omenirea și tu în mijlocul ei stă cu mâna întinsă după ceva. Îi cerem toți în gând lui Dumnezeu să ne dea ceva, atenția Lui, ajutorul. Îi cerem soției să ne iubească, colegilor să ne suporte mirosul și toanele, băncii să ne păsuiască, vecinului să ne dea o scară, cerem în fiecare zi îndurare, dragoste, atenție.

Dar vine dimineața. Ieșim în stradă și ne împiedicăm de cerșetorul în zdrențe cu mâna întinsă. Uf, cum brusc ne scârbim! Așa arată un om?! Iată mizeria întruchipată! Decăderea totală! Se zbârlește pielea pe tine. Imediat, pe cel cu mâna întinsă începi să-l suspectezi de șmecherie, de lăcomie, de exploatarea sentimentelor tale, de spațiul, de dimineața și de aerul tău! De bună dispoziția ta! Cineva ți-a suflat în ureche, te-a informat că el stă acolo în folosul unor baștani cu vilă. Cerșetoria este o invenție profitabilă ca orice altă afacere. Numai că e una cu instrumente umane. Așa ți s-a spus. Nu mai știi ce să faci, ce să crezi. Să fii milos și să dai un ban sau să dai un telefon la poliție. Fiecare parte se joacă cu sentimentele tale. Poliția habar n-are câți exploatatori de cerșetori există. Nu ți-a arătat niciodată vreun condamnat pentru profitul scos din mâinile înghețate ale copiilor. Ai vrea să crezi pe cineva și nu știi pe cine.

Cerșetorul este varianta crudă, fața nefardată a lumii tale: murdar, suspect, reprobabil. Este greșeala, slăbiciunea, gunoiul lumii pe care tu ai construit-o. Dacă ea ar fi fost perfectă, el umbla camuflat într-un alt fel de cerșetor. Unul cu costum care te roagă să-ți faci asigurare, să-l votezi, să ai încredere în ce-ți oferă el și nu în altul, să răspunzi la întrebările lui, să-ți spui povestea să-i dai gândurile, cuvintele tale pentru că te roagă el. Fiecare cerșetor, dacă lumea ar fi așa cum ți-o imaginezi tu, ar purta o mască mai curată, mai frumoasă, mai suportabilă.

În faţa unei clădiri somptuoase din Genova cerşea o româncă de etenie romă. Culmea, chiar sub firma Generali Asigurări şi m-a izbit intuiţia femeii: şi ea făcea afară ce făceau ceilalţi înăuntru, doar că ea vindea răscumpărări din cer pentru toată lumea, ceilalţi, cine ştie când şi pentru cine?! Desigur, ne îngrijorează cerşetorii migratori care au umplut lumea, trebuie să ştim că oamenii vor migra întotdeuna de la sărăcie spre bogăţie, de la rău la bine. Nu poţi schimba acest curs decât dacă schimbi realitatea şi creezi echilibru. Migraţia e veche, oamenii căutau cu mii de ani în urmă iarbă pentru animale, iar acum caută bani, urmează banul nu iarba. Nu e vreo diferenţă. Doar că banii ar putea răsări şi unde nu plouă.

P. S. În timp ce scriu știu că cerșesc atenție, înțelegere, timpul vostru și simpatia voastră. Doar că nu o fac la colț de stradă. Și, cu vinovăție pentru că nu pot să vă scot din această dilemă, vă spun: trăiți cum credeți voi că e bine! Măcar în fața unui cerșetor decideți singuri ce e de făcut. Nici el nu vă obligă la nimic!


Publicitate

Postaţi un comentariu