Agentul revelator

Caius Chiorean, redactor-șef Transilvania Reporter

Imaginaţi-vă un parc acvatic unde să vă răcoriţi în arşiţa verii. Imaginaţi-vă trenuri metropolitane în care să călătoriţi relaxat privind traficul sufocat al oraşului. Imaginaţi-vă o dimineaţă curată; primul lucru făcut în stradă este să deschideţi ghena cu cartela magnetică şi să repartizaţi gunoiul în tomberoanele potrivite. Imaginaţi-vă multe alte atribute fizice ale unui oraş modern. Deschideţi radioul şi ascultaţi-l pe primar vorbind despre înfăptuirea lor grabnică. Continuaţi să vă imaginaţi toate acestea ca şi cum ar exista sau vor exista vreodată. Imaginaţi-vă.

Clujul este un oraş al imaginarului, captiv într-un inexplicabil cult în social-media. Realitatea e puternic distorsionată de imaginea de succes din online. Chiar dacă prea puţine lucruri palpabile se înfăptuiesc în zona administrativă a acestui oraş, nerealizările sunt trecute cu vederea; deocamdată ele nu atentează la prestigiul metropolitan. Dar 1 iulie a fost una din zilele când realitatea a învins imaginea. Termenul limită pentru colectarea selectivă a deşeurilor a prins realmente autorităţile cu gunoiul pe preş. Neputinţa se vede, nu poate fi ascunsă.

Gunoiul are contur, consistenţă şi mai ales miros. Ca atare este un puternic agent revelator al incapacităţii gospodăreşti. Revolta cetăţenilor se desfăşoară chiar în mediul favorit al primarului. Pagina de Facebook unde edilul descrie, rupt de realitate, situaţia colectării selective a deşeurilor este plină de comentariile maliţioase ale clujenilor.

Un specialist cu experienţă internaţională consultat de Transilvania Reporter contrazice raportările famteziste ale autorităţilor. El spune că situația actuală a Clujului din punctul de vedere al colectării selective este foarte proastă şi premise de îmbunătăţire nu sunt pentru că strategia aleasă de municipalitate este greşită. În locul promisiunilor imposibile şi a abordării nerealiste a problemei la scara întregului oraş, procesul trebuia început treptat, de la o asociaţie de locatari sau o stradă. “E ca și când te apuci să faci un puzzle. Îl începi dintr-un colț și urmezi o direcție, pui bucățică cu bucățică și astfel poți ajunge la final”, spune Alin Mureşan. Asta ar fi calea de urmat în lumea obiectivă a posibilului. În schimb, în imaginar, unde par să vieţuiască administratorii oraşului, nimic nu e imposibil, cu speranţa că vorbele (promisiunile) vor chema realul. Adevărul e că singurii clujeni care selectează gunoiul, pentru noi toţi, sunt romii din Pata Rât. Şi aşa vor sta lucrurile în Clujul din existenţa reală mulţi ani de aici înainte.

Postaţi un comentariu