Silviu Ciora, sculptor explorator în artele new media: „Tehnologia poate fi o bună unealtă să transmiți emoție”

Foto:. Dan Bodea

Silviu Ciora este unul dintre tinerii artiști pentru care artele new media nu mai reprezintă un teritoriu atât de nou, deși domeniul a pătruns relativ recent în România și este greu de cuprins într-o singură definiție.

Absolvent de licență și master la Universitatea de Artă și Design din Cluj, departamentul Sculptură, Silviu Ciora simte că a ajuns într-un punct în care își dorea să ajungă în urmă cu câțiva ani și că are mai departe foarte multe de spus. Este un tânăr cu personalitate, bun sudor, cântă uneori la caval și practică ocazional longboarding-ul. Se ghidează în viață după vorba tatălui său „Nu cheltui banii pe care nu îi ai” și este pe zi ce trece tot mai convins că dacă muncești cu pasiune, ai toate șansele să reușești în viață. Idolul său în domeniul light art este artistul Christopher Bauder pe care vrea să îl vadă anul acesta la Berlin, la Deep Web, un eveniment audioviziual impresionant de live performance. Am reușit să îl luăm la întrebări pe Silviu într-o zi de vineri, în Cluj, în timp ce descărca mai multe bare de fier pentru o structură pe care o va monta la festivalul Electric Castle.

Foto: Dan Bodea

Originar din Sibiu, Silviu Ciora a ajuns la Universitatea de Artă și Design din Cluj determinat să își testeze aptitudinile creative. Încă din timpul liceului și-a dat seama că viața este atât de imprevizibilă încât așteptările pe care ți le creezi nu se împlinesc cu una, cu două, așa că a venit în Cluj să trăiască clipa. Știa în mare ce își dorește și unde vrea să ajungă, dar nu ținea cu dinții de asta.

În familie nu a avut modele în mediul artistic. Părinții îl îndrumau mai mult spre științe exacte, văzând în el un posibil avocat sau medic. Abia la sfârșitul clasei a XI-a Silviu s-a gândit mai bine ce și-ar dori să facă. Fiind atras de graffiti și exersându-și talentul pe zidurile din Sibiu, întâlnirea cu o absolventă de arte și o remarcă a ei cu privire la culorile pe care Silviu le folosea pe zidul din cartier i-a oferit prilejul să poarte o discuție serioasă pe marginea domeniului artistic.

 „Întotdeauna mi-a plăcut să construiesc lucruri. Când eram mic, dezmembram mașinuțe, construiam săbii. Îmi plăcea să desenez, dar nu mă satisfăcea ideea de a desena pe foaie. În timp, mi-am dat seama cum forma tridimensională conturează spațiul din jurul ei și există acolo cu, sau fără privitor. În perioada liceului făceam parte din cercul de rideri și skateri și participam la tot felul de concursuri unde întâlneam oameni creativi. În clasa a XII-a am început să iau meditații la desen, în același timp cu meditații și la alte materii pentru a obține notă mare la BAC.  Până în ultimul moment, mama mea era convinsă că eu voi urma o facultate de inginerie mecanică. Când am intrat la UAD a trebuit treacă o perioadă până când părinții au înțeles că sculptura era ceea ce îmi doream să fac”, explică Silviu Ciora.

Foto: Arhiva personală

Până în prezent, Silviu a avut mai multe proiecte vizibile în Cluj, prin intermediul festivalurilor Electric Castle, Untold, Lights On sau Jazz in the park, sau prin expozițiile organizate în cadrul UAD. Recent a avut un solo show la Galeria Nano din Centrul de Interes, intitulat „Epura”. În urmă cu doi ani, ca bursier al Fundației Regale Margareta a României, a investit banii primiți în materiale și ustensile, pentru a face experimente compoziționale, cu diferite tehnici și materiale.

Prima interacțiune cu light art, formă aplicată de artă în care lumina este principalul mediu de expresie, a fost în 2018, în momentul în care a realizat proiectul „Out of balance”, un comentariu și o meditație asupra rolului și poziției individului în societatea actuală, făcând din țânțar o metaforă a acestuia, plasându-l într-un mediu în care stratificarea socială își pierde utilitatea și lăsând să iasă la suprafață adevărata față a omului.

 „Pe scurt, este o instalație prin care am asociat individul cu o insectă agasantă, în acest caz cu țânțarul, pentru a atrage atenția că suntem semiparaziți în această lume și doar bâzâim prin mersul nostru. Culorile care au creat ambientul spațiului expozițional au funcționat ca un simbol pentru diversele categorii sociale în care aspirăm să ne integrăm în viața de zi cu zi, glorificând diferențele, aducându-le la un loc”, precizează Silviu.

După proiectul „Out of balance” a început să studieze toate festivalurile mari care susțin genul acesta de new media și experiențele imersive de lumină și sunet și, la puțin timp după, a venit propunerea organizatorilor Festivalului Lights On din Cluj de a-și aduce contribuția la ediția din 2018. Astfel, Silviu s-a văzut pus în situația de a dispune de un spațiu de exprimare care îi oferea extrem de multă vizibilitate, respectiv Parcul Central din Cluj. A venit cu ideea instalației „Tunelul”, care inițial se numea „Dharma”, mai exact o construcție hexagonală pe care a transformat-o într-un tunel, ca punct de trecere, de tranzit, spre un drum inițiatic plin de lumină și culoare.

„Am vrut să scot în evidență faptul că omul, în general, este axat pe rezultat, nu pe proces în sine când de fapt rezultatul este procesul. Dar parcurgând tunelul, parcurgând acest proces, rezultatul îl ai, trebuie doar să îl vezi”, explică Silviu.

Mai jos puteți vedea câteva imagini din procesul de realizare a proiectului „Tunelul” din cadrul Lights On:

lights-on-silviu-10noi-2 lights-on-silviu-10noi-3 lights-on-silviu-10noi-8 lights-on-silviu-10noi-17 lights-on-silviu-10noi-27 lights-on-silviu-10noi-30 📷 Vizi ◘ http://komiti.media/ 📷 Vizi ◘ http://komiti.media/
<
>

Lights On i-a oferit o șansă și i-a deschis tânărului artist orizontul. La puțin timp a venit și proiectul „Glimpse”, pe care l-a expus în această vară la Muzeul de Artă și în Festivalul Jazz in the Park, un proiect de master finanțat prin concursul Art in the Park. Proiectul inițial l-a propus la Amsterdam Light Festival, unde a trecut de o primă etapă de selecție reușind să se claseze în primii 120 de participanți din 700 de proiecte. Participarea în sine și procesul de selecție au fost extrem de benefice pentru el. A învățat ce înseamnă rigorile unui astfel de concurs și cât de mult contează să întrunești acele cerințe care îți pot decide participarea.

„O temă impusă te poate inhiba sau limita, dar uneori te poate aduce cu picioarele pe pământ. Fiecare avem propriile noastre întrebări și tematici pe care vrem să le dezvoltăm. Eu îmi doresc să explorez tot mai mult modul în care oamenii reacționează la lumină și să aflu în ce mod lumina îți creează o stare. E o tendință spre lumină ca show. Dar pe mine ce mă fascinează și mă intrigă este cum încorporezi forma cu lumina. De aceea caut și voi căuta în lucrările mele ca forma să nu fie doar o structură prin care lumina își face loc, ci să creez o simbioză între cele două”, precizează Silviu.

Foto: Dan Bodea

În perioada următoare, Silviu își dorește să creeze proiecte mult mai complexe și mai interactive. Lucrează deja la câteva structuri pentru Electric Castle și pentru ediția din această iarnă a Lights On are multe idei. În ceea ce privește artele new media, care folosesc drept material tehnologia, lumina, reprezentările digitale și procese mecanice care le activează, Silviu consideră că tehnologia ar trebui să fie o unealtă, nu ideea în sine.

„Eu întotdeauna am fost deschis ideii de a încerca, de a căuta soluții la care nici nu te gândești și de aceea cred că tehnologia poate fi o bună unealtă să transmiți emoție. Dar depinde foarte mult de artist. Am văzut și ingineri sau tehnicieni care și-au dezvoltat pe parcurs o latură artistică, dar nu au foarte multe de zis în conceptele lor. Vorbesc de stări, de emoții foarte generale pentru că nu au pregătirea artistică. Soluția nu este nici ca artiștii să învețe programare sau să ia locul unui tehnician. Esențial este să mergi pe colaborare. În cazul meu, tot ce fac nu ar putea fi posibil fără un prieten foarte bun, programator în esență dar în prezent inginer de lumini, Constantin Mașca. Cu ajutorul lui fac lucrurile să meargă”, mărturisește Silviu.

În cazul proiectului Epura, expus la Centrul de Interes, Silviu Ciora a încercat să şteargă distincţiile între obiect şi spaţiul de expunere cu ajutorul luminii. A folosit lumina ca liant între categorii aparent divergente, iar proiecţiile şi video-mapping-ul au inițiat un dialog complex cu obiectele expuse şi cu un material sonor care au transformat experienţa publicului într-o imersiune artistică. În seara vernisajului artistul a propus o reprezentaţie live şi multimedia a proiectului său, alături de Alexandra Precul (chitară electrică) și Niko Florea (DJ, producer).

Tânărul nu vrea să plece din România și este determinat să își aducă în proporție cât mai mare contribuția pe terenul încă atât de fertil al artelor new media. Va face asta cu aparatul de sudură în mână și înscriindu-se la un doctorat care să îi permită să își exprime în mod cât mai creativ și inovator ideile.

Citiți și:

Clujul, Luna și becurile: Lights On Romania, când arta nu se teme de lumină

Artele new media vor avea scena lor la Electric Castle: Interviu cu Alex Czetwertynski, curator în domeniul tehnologiilor creative

Lights ON Romania este un proiect al asociației Daisler al cărei scop este organizarea de evenimente sub forma unor experimente urbane menite să testeze diverse soluții creative de creștere a calității vieții în comunitate.

Postaţi un comentariu