Facebook fracturează democrația. Îngrijorare la 15 ani de social media

La 15 ani de la înființarea platformei de socializare, fondatorul Facebook este indispus. Persoanele care critică Facebook sunt pur şi simplu prea „negativiste” în legătură cu schimbările pe care le-a adus compania americană în rândul societăţii, spune Mark Zuckerberg. El e de părere că cei ce-i critică invenția nu îi înțeleg utilitatea socială și deschiderea pe care o aduce. „În ultimii 15 ani, oamenii au construit aceste noi reţele şi au început să vadă impactul lor, iar următorii 15 ani vor fi marcaţi de oameni care îşi vor folosi influenţa pentru a remodela societatea”, a adăugat Mark Zuckerberg.

Caius Chiorean, redactor-șef Transilvania Reporter

„Pe măsură ce reţelele de oameni înlocuiesc ierarhiile tradiţionale şi remodelează multe instituţii din societatea noastră – de la guverne la companii şi până la media şi comunităţi – există o tendinţă în rândul anumitor persoane de a se lamenta în legătură cu această schimbare, să accentueze în mod exagerat latura negativă”, a mai spus  Mark Zuckerberg într-un mesaj online, publicat pentru a marca a 15-a aniversare a companiei americane. El deplânge faptul că anumite persoane, în anumite cazuri, au mers şi mai departe de atât, considerând că „emanciparea oamenilor în maniera permisă de internet şi de aceste reţele de socializare” a fost în mare parte dăunătoare pentru societate.

Neantrenați de lamentațiile miliardarului american, să spunem că vocile care au condamnat revoluția social-psihologică provocată de Facebook au fost multe și influente în SUA. Revista Vox găzduiește o culegere de cugetări  în privința acestui subiect ale unor pesonalități publice influente peste Ocean. Am selectat trei astfel de mărturii.

Malcolm Gladwell, autorul „Blink”, „The Tipping Point” și „Outliers”

Citeam o carte de istorie despre originea celui de-al doilea război mondial și există un moment în Anglia, la sfârșitul anilor 1930, când lordul Beaverbrook – cel mai important baron de presă al zilei – îi scrie premierului Neville Chamberlain, solicitând clarificarea politicii britanice față de Germania.

Magnații mass-media din acea epocă erau oameni de afaceri, în primul rând, căutând să facă bani din știri. Dar ei au fost, de asemenea, interesați de știri. Ei au înțeles rolul critic pe care l-au jucat în educarea publicului și perpetuarea unei societăți libere. Mark Zuckerberg este lordul nostru Beaverbrook, doar că pe o scară de 1.000 de ori mai mare. Îți poți imagina că îl cheamă el pe președinte, căutând clarificarea unui punct crucial din  politică? Eu nu pot. Și asta e problema. Platformele au doar acea utilitate socială pe care proprietarii lor doresc să le-o dea.

Jonathan Haidt, autor al „The Coddling of the American Mind” și profesor la NYU

Există o glumă veche despre un optimist care a căzut de pe puntea de observare a clădirii Empire State Building. În timp ce trecea de etajul 30, cineva îl întreabă: „Cum merge?” El răspunde : „Până acum, totul e bine!”

Cred că această glumă are o relevanță pentru umanitate în epoca Facebook. Până în prezent, miliardele de mici efecte pozitive ale creșterii masive a  interconectivității umane par să depășească cu mult creșterea numărului de efecte negative, mari și mici. Cu toate acestea, când mă uit în viitor, văd două efecte negative uriașe care se înalță la fel de amenințător ca și  trotuarul apropriindu-se de săritorul optimist.

În primul rând, ratele de depresie, anxietate, autovătămare și sinucidere cresc rapid la tinerii născuți după 1995 – „Gen Z” – care au fost în mare parte pe platforme social-media cum ar fi Facebook, Instagram și Snapchat începând din gimnaziu. Această creștere a tulburărilor de dispoziție nu se întâmplă în toate țările, dar se întâmplă – în special la fete – în SUA, Marea Britanie și Canada. Există studii empirice care indică existența unei conexiuni cauzale privind  utilizarea intensă a rețelelor sociale și există studii care indică lipsa unei astfel de conexiuni. Prevăd că un consens va apărea până la sfârșitul anului 2019 și că acesta va spune că utilizarea intensă a mijloacelor de comunicare socială dăunează multor fete, tinere adolescente, reducându-le șansele de succes în viață.

Cea de-a doua problemă potențial gigantică este că democrațiile mari, diverse și seculare, sunt în mod inerent instabile, în mod inerent predispuse la divizare dacă nu există suficiente forțe „centripete” care să unifice (cum ar fi un limbaj comun, ritualuri și valori împărtășite, instituțiile politice și economice de bază ale țării).

Facebook și alte platforme social-media  sunt puternice forțe centrifuge, aducând laolaltă grupuri pentru a lupta împotriva altor grupuri din propria lor țară, conducând oamenii nebunește și propulsându-i în luptă prin filmulețe virale și teorii ale consprației. Vedem deja aceste efecte în multe țări.

Prevăd că, până în 2030, vom vedea colapsul politic spectaculos sau diviziunea geografică a mai multor democrații occidentale care păreau solide în ziua în care a fost înființat Facebook, acum 15 ani. Speranța mea este că oamenii, societățile și guvernele vor găsi modalități de adaptare sau de reglementare a rețelelor sociale astfel încât predicția mea să fie greșită.

Sherry Turkle, autor al „Life on the Screen” și psiholog clinic la MIT

Tehnologia este arhitectul intimităților noastre. Când, acum 10 ani, am început să studiez modul în care oamenii vedeau viața lor în zona gri, privată / publică, a Facebook, o tânără a spus că este același lucru pentru ea: „Cui îi pasă de mine și de viața mea mică?”.

Am înțeles ce încerca să spună. Online, se simțea mai puțin vulnerabilă. Prieteniile de pe Facebook i-au oferit sentimentul de conexiune fără cerințele intimității. Și nu vedea faptul că  gesturile ei de prietenie ar fi meritat mai mult decât să se transforme în preferințe de consum.

Nu acesta a fost mitul fondator. Dar în bulele Facebook, fiecare dintre noi am devenit un nou tip de marfă, supravegheată și manipulată. „Viața noastră mică” a fost ceea ce a fost cumpărat și vândut în bucăți. La lansarea Facebook  mi-am exprimat neîncrederea că am putea avea intimitate fără spațiu privat și democrație fără spațiu privat. Dar m-am gândit separat la cele două probleme. Facebook ne-a învățat că le putem considera asociate. Modelul de afaceri al social media ne-a vândut intimitatea noastră într-un mod care a fracturat democrația.

Toate acestea s-au întâmplat în mod clar și nu am vrut să vedem. Am avut o relație de dragoste cu o tehnologie care părea magică. Și, ca o mare magie, a funcționat prin a ne distrage atenția, astfel încât n-am fost atenți la ce se întâmplă.

Acum, trebuie să trăim cu multe tehnologii care provoacă democrația și autonomia personală. Va trebui să ne luptăm cu mașini care se pot preface că ne iubesc, cu programe care ne pot urmări mișcările și ne îndrumă unde să mergem, ce putem citi și ce vedem. Cum vom reglementa programele care pot face ca orice discurs să fie atașat oricărei imagini?  Ceea ce a început ca un truc de salon se transformă  cu un instrument de manipulare în masă.

Facebook ar fi fost bun dacă ne-ar fi  învățat necesitatea exercitării controlului social asupra acestor tehnologii. Ar fi bun dacă ar deveni un teren de testare pentru primele experimente în acest sens. Dar experiența Facebook e rea când ne învață că rezistența la intruziunile corporatiste în  autonomia și și spiritul nostru civic este inutilă. Dacă încurajează oamenii să urmeze ce e facil și să-și îndepărteze atenția de la costuri. Nici măcar nu vom mai fi capabili să spunem: „Cui îi pasă de noi și de viața noastră mică?”. Vom ști din start cui îi pasă.

Postaţi un comentariu