UE crapă ușa, dar pune piciorul în prag

Foto: CE

După ani de tăcere, Uniunea Europeană vorbește din nou, oficial, despre extindere. Marți, 6 februarie, Comisia Europeană a prezentat o strategie de extindere în Balcanii de Vest, care vizează Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Bosnia și Herțegovina și Kosovo.

Înainte de toate, Comisia a specificat că, pentru a îndeplini criteriile de aderare la UE, toate aceste țări trebuie să facă reforme radicale în domenii esențiale, precum statul de drept, drepturile fundamentale și guvernanța, care trebuie „consolidate în mod semnificativ”. Totodată, progrese majore trebuie înregistrate în privința reformelor judiciare, lupta împotriva corupției și a criminalității organizate și reforma administrației publice și funcționarea instituțiilor democratice. De asemenea, trebuie continuate reformele economice.

Comisia a subliniat, fără menajamente, că niciuna dintre țările vizate nu îndeplinește criteriile de la Copenhaga, nici pe cele politice, nici pe cele economice. Adică, ele nu sunt nici state de drept, nici economii de piață funcționale. Mai mult, Comisia a punctat că aceste țări „arată semnele clare ale statului capturat, inclusiv legături cu crima organizată și corupție la toate nivelurile de guvernare și administrare”.

Anul 2025 a fost stabilit ca termen orientativ de aderare pentru cele mai „harnice” din țările grupului, Serbia și Muntenegru, care au deja statut de țări candidate și poartă negocieri de aderare, pe capitole, la fel ca România în perioada 2000-2005. Dar, oficialii Comisiei au subliniat că acest termen este mai degrabă un ideal decât un plan. „Este greșit să se afirme că eu și Comisia Europeană am prevăzut ca orizont clar 2025. Este o dată orientativă, astfel încât statele respective să se poată pregăti mai bine”, a spus președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, în Parlamentul European.

„Îmi doresc ca cele două țări să adere când respectă criteriile necesare. În acest moment nu le respectă. Trebuie să le ajutăm să parcurgă această cale atât de dificilă”, a adăugat președintele CE.

Despre alte două țări ale grupului, Albania și Macedonia, Comisia a afirmat că „fac progrese semnificative pe calea către UE” și a lăsat de înțeles că deschiderea negocierilor de aderare ar putea avea loc destul de curând, dar fără un termen cert. În cazul Macedoniei, se așteaptă o înțelegere oficială cu Grecia cu privire la numele țării, dar acest lucru nu a fost afirmat explicit.

În ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, Comisia „va începe să pregătească un aviz privind cererea de aderare”, după ce va primi răspunsuri detaliate și complete la chestionarul trimis. „Prin eforturi susținute și implicare, Bosnia și Herțegovina ar putea să devină țară candidată la aderare”, mai arată Comisia. Cu alte cuvinte, dat fiind sistemul politic complicat al țării, subminat de neînțelegerile și competiția dintre cele trei etnii componente – bosniaci musulmani, sârbi ortodocși și croați catolici – statutul de țară candidată pare acum un țel de neatins de Sarajevo.

În ultimul rând, s-a vorbit despre Kosovo, despre care Comisia a menționat, aproape glacial: „Kosovo are ocazia de a realiza progrese susținute prin punerea în aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere și de a avansa pe calea către UE de îndată ce circumstanțele obiective vor permite acest lucru”.

Euobserver.com comentează că, astfel, Kosovo a fost practic exclusă din grupul țărilor din Balcanii de Vest care au speranțe de aderare. Comisia a dat astfel curs solicitării Spaniei, care, la sfârșitul lunii ianuarie, a cerut Bruxelles-ului să blocheze procesul de aderare pentru Kosovo. Spania, alături de alte patru țări ale Uniunii, printre care și România, nu recunosc Kosovo.

Grafică: Comisia Europeană, prelucrare Rareș Olteanu. Click pe imagine pentru mărire

Bate Croația, să priceapă Serbia

În textul oficial prin care Comisia a comunicat strategia de extindere către Parlament, se pomenește de nu mai puțin de opt ori de „normalizarea” relațiilor dintre Serbia și Kosovo, printr-o înțelegere care să producă efecte juridice, ca fiind o condiție sine-qua-non pentru avansarea negocierilor cu Belgradul.     

Mai mult, tot marți, președintele Juncker a atras atenția că Slovenia și Croația, cele două țări din fosta Iugoslavie care sunt deja membre ale UE, trebuie să îşi soluționeze litigiul de frontieră, înainte ca alte state din Balcani să poată adera la blocul comunitar. „Acest joc, adică să spunem că orice eventuală problemă va fi rezolvată după aderare, nu se va mai întâmpla”, a atras atenția Juncker.

„Fie sunt rezolvate litigiile, fie niciun stat din zonă nu va putea să adere la UE. Croația şi Slovenia trebuie sa-şi rezolve litigiul înainte ca alte state să adere la UE”, a mai spus Juncker.

Însă, o eventuală recunoaștere a Kosovo din partea Serbiei ar însemna, acum și în viitorul previzibil, o sinucidere politică pentru oricare partid aflat la putere la Belgrad. În contextul în care opinia publică din Serbia nu este oricum foarte euroentuziastă – doar 26% din populație crede că aderarea ar fi un lucru bun -, este probabil că o eventuală aderare a celui mai mare din statele Balcanilor de Vest se va produce după 2025.

Muntenegru, în cărți

În schimb, despre Muntenegru, nu se spune nimic în mod expres în documentul citat. De altfel, dintre cele două „fruntașe” ale regiunii, Muntenegru a deschis deja 30 din cele 33 de capitole de negociere, și a închis trei dintre ele, în vreme ce Serbia a deschis doar 12 și a închis doar două.

Cu o populație mai mică decât a județului Cluj și un teritoriu cât al județelor Cluj și Bihor, Muntenegru are și avantajul de a fi un stat mic, ușor de „digerat” de UE. În plus, face parte din NATO, are o infrastructură relativ bună, precum și cea mai mare valoare a PIB/locuitor dintre toate cele șase țări, fiind acum la 45% din media Uniunii. Spre comparație, România se situa la doar 39% din medie în momentul aderării. Nu în ultimul rând, în Muntenegru se folosește Euro ca monedă curentă, deși țara nu este parte a Zonei Euro.

În acest context, dacă Muntenegru va folosi cei șapte ani care au rămas până în 2025 pentru a implementa reformele solicitate de UE și a combate corupția și crima organizată, este posibil ca ea să se încadreze în termenul orientativ pomenit de Bruxelles.

Macedonia, o nouă Slovacie?

Pe de altă parte, un studiu realizat de London School of Economics and Political Science în 2017 arată că doar Macedonia are capacitatea de a atinge criteriile necesare aderării, până în 2023. Studiul a luat în calcul acquis-ul comunitar impus statelor care au aderat în 2004 și a ajuns la concluzia că Serbia va atinge criteriile după 2030, iar Albania și Bosnia și Herțegovina, posibil nici până în 2050. Muntenegru și Kosovo nu au fost evaluate în acest studiu. Concluziile sale sunt însă interesante, din perspectiva comeback-ului pe plan internațional pe care îl înregistrează Macedonia, după instalarea unui guvern pro-european, cu un discurs anti-corupție, la 1 iunie 2017. 

Puterea de la Skopje pare decisă să rezolve și litigiile cu Atena referitor la folosirea numelor țării și al lui Alexandru cel Mare, pe care grecii le consideră parte a patrimoniului lor național. Pași importanți s-au realizat și în privința reconcilierii între majoritatea macedoneană și minoritatea albaneză. De exemplu, președintele Parlamentului de la Skopje este un etnic albanez. Noua putere succede regimului naționalist al premierului Nikola Gruevski, care a condus țara timp de zece ani.

Astfel, dacă guvernul premierului Zoran Zaev va reuși să livreze promisiunile cu care a câștigat alegerile, Macedonia se profilează ca o nouă Slovacie, țară care a reușit să „prindă” aderarea simultan cu Polonia, Ungaria sau Cehia, deși a început negocierile cu doi ani mai târziu. Decalajul a fost cauzat tot de un regim naționalist și autoritar, cel al premierului Vladimír Mečiar.     

Șase inițiative de sprijin

Comisia Europeană a stabilit șase „inițiative emblematice” pentru a susține țările vizate în procesul de aderare. Aceste inițiative vizează aspecte precum consolidarea statului de drept, cooperarea consolidată în materie de securitate și migrație prin intermediul echipelor comune de anchetă și al poliției de frontieră și gărzii de coastă, extinderea uniunii energetice a UE pentru a cuprinde și Balcanii de Vest sau reducerea tarifelor de roaming și dezvoltarea rețelelor de comunicații în bandă largă în regiune. La sfârșitul acestei luni, președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker urmează să viziteze fiecare dintre cele șase țări, pentru discuții aplicate pe fiecare caz în parte.

În loc de concluzie

Toate cele de mai sus sunt doar ipoteze momentane de lucru, într-o regiune unde tensiunile interetnice și schimbările bruște de orientare politică sunt o tradiție. Drumul până la aderare e lung și dificil, dar, comentează agenția  de presă Reuters, „ceea ce contează e direcția de mers”.

Dincolo de bunele intenții, este clar că idealismul extinderii din 2004 s-a disipat, constată Financial Times.

„A devenit clar că unele țări au aderat la UE înainte de a-și rezolva problemele persistente cu statul de drept”, opinează cotidianul britanic.

Sau, cum s-ar zice pe la noi, cine s-a ars cu Polonia, Ungaria și România, suflă (cu atât mai mult) și în Serbia și Muntenegru.

Distribuie:

Postaţi un comentariu