Summit important pentru Europa

Patru dintre playmakerii de la Bruxelles: Donald Tusk, președintele Consiliului European, Jospeh Muscat, premierul Matlei, țară aflată la președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene, Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene și Antonio Tajani, președintele Parlamentului European (de la stânga la dreapta). | Foto: © Uniunea Europeană

Astăzi (joi, 9 martie) și mâine se desfășoară, la Bruxelles, Consiliul European de primăvară, adică întrunirea șefilor de stat și de guvern din UE, forul suprem de decizie al Uniunii. Summitul este cel mai important moment între prezentarea „Cartei Albe privind Viitorul Europei” (1 martie) și întrunirea de la Roma (25 martie). Primul eveniment a reprezentat enunțarea de către președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a cinci scenarii pentru viitorul UE, iar cel de-al doilea eveniment este așteptat să oficializeze, printr-o declarație-angajament, acel scenariu care va fi agreat de liderii Europei. Din această perspectivă, întrunirea de acum este fundamentală pentru punerea de acord a liderilor asupra viitorului Uniunii.

Observatorii și presa de la Bruxelles afirmă în unanimitate că scenariul al treilea din Carta Alba este cel pe care mizează Jean-Claude Juncker, celelalte patru fiind de umplutură. Scenariul presupune o Uniune unde fiecare stat poate opta pentru un anumit nivel de integrare. De la nivelurile diferite de integrare derivă și numele scenariului, cel de „Europa cu mai multe viteze”.

Studiu de caz

Cel mai sugestiv caz de aplicare a acestui scenariu se află, de fapt, în plină desfășurare, fiind vorba de Parchetul European. Această instituție va avea rolul de a investiga gestionarea fondurilor europene. 17 țări membre, printre care Germania, Franța și România, s-au declarat până acum interesate să ia parte la EPPO. Printre opozante se numără atât „suspecții de serviciu”, Ungaria și Polonia, cât și Suedia sau Olanda. Consiliul și Parlamentul au decis în februarie să continue procedurile de înființare a instituției, chiar în absența unanimității.

Mai departe, aplicând scenariul al treilea din Carta Albă, cele 17 țări vor crea noua instituție, fără participarea celorlalte zece. Noul Parchet va avea în țările membre puterea de a cerceta și trimite în judecată persoane suspectate de fraude care afectează bugetul UE, lucru pe care acum doar autoritățile naționale îl pot face. Dacă noul parchet va fi eficient, cele 17 țări membre vor beneficia de o reducere vizibilă a sumelor fraudate. Cele 10 țări care nu participă, nu vor avea acest beneficiu, dar își vor păstra un grad mai ridicat de suveranitate.

Integrarea opțională funcționează „de facto” de la intrarea în vigoarea a Tratatului Schengen, în 1995, și apoi de la crearea Zonei Euro, în 2002. De asemenea, ea este deja stipulată de tratatele UE, prin mecanismul de „cooperare consolidată”. Acesta permite unui grup de minimum nouă state să organizeze o cooperare mai extinsă decât cea prevăzută iniţial prin tratate, într-un anumit domeniu. Totuși, subliniază Euobserver.com, „nu a existat niciodată o politică oficială [a Uniunii Europene] de a recunoaște sau a promova viteze diferite de integrare”.

Elefantul din cameră

Acest scenariu este susținut de cele mai mari patru țări ale UE, respectiv Franța, Germania, Italia și Spania, ai căror lideri au căzut de acord asupra chestiunii zilele trecute, la Versailles (scoatem din calcul Marea Britanie, aflată pe cale să părăsească Uniunea). Separat, țările Benelux – Belgia, Olanda Luxemburg – au căzut de acord asupra aceluiași scenariu, încă de la începutul lui februarie. Astfel, toate cele șase țări fondatoare ale UE, plus Spania, se află de aceeași parte a baricadei. Același scenariu este susținut și de cea mai mare forță din Parlamentul European, Partidul Popular European, din care fac parte, pe lângă președintele Comisiei și părintele Cartei Albe, Jean-Claude Juncker, și președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, și președintele Consiliului European, Donald Tusk, precum și cancelarul german, Angela Merkel.

Unele ţări trebuie să aibă curajul să meargă înainte dacă nu toată lumea vrea să participe. O Europă cu mai multe viteze este necesară, altfel probabil am rămâne blocaţi. Trebuie să fim mereu deschişi spre alţii, nimeni nu trebuie exclus, dar nu trebuie forţată toată lumea să participe la orice proiect european.

Angela Merkel, după summitul Franța-Germania-Italia-Spania de la Versailles

Scenariului agreat de țările fondatoare i se opun țările nou venite din Est, care se tem că vor rămâne în afara nucleului UE, și ca efect secundar – iar acesta este elefantul din cameră – vor pierde din fondurile de dezvoltare, după finalizarea exercițiul bugetar 2014-2020. Țările fondatoare sunt însă și marile donatoare la bugetul Uniunii Europene, iar unele dintre ele sunt iritate de atitudinea unor lideri, precum cei de la Varșovia sau Budapesta, care par să trateze Uniunea Europeană ca pe un bancomat, după cum s-au exprimat mai mulți politicieni de la Bruxelles.

Dintre țările din Est, aceleași Ungaria și Polonia sunt cele mai vehemente voci împotriva scenariului, dar și România și-a manifestat dezaprobarea, prin vocea ministrului delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, și, chiar astăzi, prin ce a președintelui Klaus Iohannis.

Summitul din aceste zile de la Bruxelles este așteptat să netezească tocmai aceste asperități în drumul spre declarația de la Roma. O soluție de compromis tipică Uniunii Europene ar fi menționarea în declarație a posibilității ca unele țări membre să urmărească un proces mai adânc de integrare, și, totodată, să furnizeze garanții că restul statelor nu vor avea de suferit de pe urma acestui proces, anticipează Euobserver.com.

Mai trebuie spus că întrunirea din capitala Italiei coincide cu aniversarea a 60 de ani de la Tratatul de la Roma, care a fondat Comunitatea Economică Europeană, predecesorul Uniunii Europene de astăzi.

Summitul este primul care se desfășoară în noul sediu al Consiliului, Clădirea Europa, inaugurată în decembrie anul trecut. Fațada este formată dintr-un mozaic de ferestre de lemn care provin din spații renovate sau demolate din toate țările UE. Clădirea are forma unui cub dar în interior se găsește un spațiu în formă de felinar curb, iluminat de 374 de tuburi LED. Clădirea a costat peste 320 de milioane de euro, are o suprafață de 70,6 mii de metri pătrați, trei săli de conferință cu minimum 32 cabine de traducere fiecare, 10 alte săli de întruniri, 250 de birouri și 3750 de ferestre.

Tusk, dorit de Europa, repudiat de Polonia natală

Summitul european are pe agendă și alegerea noului președinte al Consiliului European, pentru un mandat de 30 de luni, care va începe în iunie 2017. Funcția este îndeplinită acum de polonezul Donald Tusk, iar realegerea sa pentru al doilea mandat pare să fie o simplă formalitate. Potrivit Financial Times, care citează diplomați de la Bruxelles, majoritatea covârșitoare a statelor îl susțin pe Tusk. Singurul stat membru care se opune deschis unei realegeri a sale este chiar Polonia, pe care Tusk a condus-o în calitate de prim-ministru în perioada 2007-2014. Mandatele sale ca premier au coincis cu o a creștere economică spectaculoasă a Poloniei, aceasta fiind singura țară din Europa care nu a cunoscut recesiunea în timpul crizei. Acum, puterea de la Varșovia este reprezentată de Jarosław Kaczyński, cel mai mare dușman politic al lui Tusk, președinte al partidului aflat la putere, acuzat de Bruxelles că încalcă statul de drept.

Alegerea președintelui Consiliului European se face prin consens, în mod uzual, dar dacă Polonia va insista să propună alt candidat – un obscur membru al aceluiași partid din care face parte și Tusk – o majoritate calificată a celor 28 este suficientă, arată Euobserver.com. 

Donald Tusk este al doilea președinte al Consiliului Uniunii Europene, după olandezul Hermann von Rompuy (2009-2014). Funcția a fost creată pentru a reprezenta UE pe plan internațional și a prezida summiturile la cel mai înalt nivel ale celor 28 de state.


Publicitate

Postaţi un comentariu