Epistolele lui Donald Tusk către premierii români

Donald Tusk, un președinte-jucător al Consiliului European | Foto: EC President/Flickr.com

O cutumă a diplomației intra-UE este ca președintele Consiliului European să trimită o scrisoare de felicitare fiecărui președinte și premier al unui stat membru, cu ocazia alegerii/numirii sale în funcție.

Cele mai multe astfel de scrisori, patru la număr, Donald Tusk le-a trimis la București, câte una pentru fiecare premier nou instalat din decembrie 2014, când a începutul mandatul președintelui Consiliului. În acest context, devine interesant cum a evoluat discursul președintelui Tusk față de prim-miniștrii României.

Astfel, față de Dacian Cioloș, căruia i se adresează pe numele mic, se observă un ton amical, care se schimbă într-unul condescendent, în adresarea către Sorin Grindeanu. Apoi, tonul devine îngrijorat față de Mihai Tudose și Viorica Dăncilă. Concret, iată cum a evoluat frazeologia lui Tusk față de șefii guvernului de la București, la instalarea lor:

Explicații

Analiștii politici pun această evoluție pe seama modului intempestiv în care au fost schimbați ultimii prim-miniștri, chiar de propriul partid. „Cu siguranță că Tusk este bine informat cu privire la modul în care s-au petrecut schimbările de prim-miniștri, că acestea au survenit ca urmare a unor răfuieli personale la nivel de conducere în PSD, deci cred că, înainte de a fi ceva personal, e vorba mai degrabă de o răceală față de felul în care se face politică în România, ca stat membru UE, și, în plan secund, față de persoanele invocate”, spune George Jiglău-Labunet, de la Centrul pentru Studiul Democrației, think tank din cadrul Departamentului de Știinţe Politice al Universității „Babeș-Bolyai”.

„Semnalul principal lansat prin tonul mai rece de la vârful UE este că Guvernul român și politicienii aflați acum la putere, inclusiv premierii rezultați din acest tip de politică, trebuie să își recâștige credibilitatea. Din păcate, nu cred că doamna Dăncilă a pornit cu dreptul. Mă refer la toate declarațiile despre cum se informează UE și cei din Vest, în general – declarația despre «autiști», rugămintea ca UE să se informeze doar de la Guvern, tristețea manifestată față de întrebările «negative» ale jurnaliștilor străini ș.a.m.d.”, a încheiat George Jiglău-Labunet.

Postaţi un comentariu