Video. Un cor binecuvântat de Papa. Ansamblul Coral Voci Transilvane va interpreta în premieră „Tatăl Nostru” în limba aramaică, limba lui Iisus

A fost fondat în 1945 de primul rector al Academiei de Muzică din Cluj, dr. Augustin Bena, preot, profesor, dirijor, compozitor, ctitor al învăţământului muzical de rang universitar clujean. În prezent, Ansamblul Coral Voci Transilvane, format prin fuziunea a trei entităţi corale, are în componenţă 35 de membri activi, cu vârste cuprinse între 23 – 75 ani: studenţi, muncitori, tehnicieni, funcţionari, cadre didactice, medici, economişti, contabili, jurişti, ingineri, psihologi, artişti, pensionari. Din 1994, de când la pupitrul formaţiei se află dirijorul Adrian Corojan, Ansamblul Coral Voci Transilvane a susţinut peste 550 de concerte: 273 în Cluj-Napoca, 116 în România şi 162 în străinătate.

Ansamblul are binecuvântarea Sf. Ioan-Paul II, papă al Romei, care în anul 2000, în timpul unei audienţe publice le-a adresat celor 33 de corişti care au participat la Jubileului Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, un cuvânt în limba română, acordându-le totodată, indulgenţa Sa plenară.

Repertoriul ansamblului cuprinde peste 300 de lucrări, din creaţia a 136 compozitori români şi străini: muzică laică şi religioasă, colinde, lucrări din literatura muzicală românească şi universală, de la compozitorii Renaşterii până la cei contemporani, interpretarea lor făcându-se în limba originală, în 34 limbi: armeană, bulgară, catalană, cehă, chineză, coreeană, croată, ebraică, elină (greaca veche), elenă (greaca modernă), engleză, esperanto, estonă, finlandeză, franceză, georgiană (gruzină), germană, italiană, japoneză, latină, maghiară, poloneză, portugheză, română, rusă, sârbă, slavonă, slovacă, spaniolă, swahili, turcă, ţigănească, ucraineană, zulu.

Ansamblul Coral Voci Transilvane caută membri noi (în special domni). Cei care iubesc muzica şi sunt dispuşi să investească suflet în această activitate sunt rugaţi să sune la numărul de telefon 0744475601 pentru a primi toate detaliile „tehnice” pe care trebuie să le cunoască în vederea unei colaborări fructoase/ Foto: Dan Bodea

Premieră

Ansamblul Cocal Voci Transilvane va intepreta, pentru prima dată, Rugăciunea „Tatăl nostru” în limba aramaică, limba în care a vorbit şi a predicat Mântuitorul Iisus Hristos. Cu această ocazie, corul va cânta în cea de-a 35 limbă, acesta fiind recunoscut pentru multiculturalitatea sa. „Am cercetat mai multe variante, vorbite sau cântate şi m-am oprit asupra unei melodii străvechi, cântată de un călugăr palestinian, melodie pe care, în dorinţa mea de a realiza o variantă corectă, am încredinţat-o sopranului, vocilor de alt, tenor şi bas, revenindu-le rolul de ison armonic, respectând tipicul cântării în comun, din zona levantină”, explică dirijorul Ansamblului Coral Voci Transilvane, Adrian Corojan.

Prima variantă corală a Rugăciunii „Tatăl Nostru” în limba aramaică va fi momentul central al Concertului Ecumenic de Paşti, eveniment ce va avea loc pe 4 aprilie, de la ora 18:30, în sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în cadrul celei de-a XII-a ediţii a Microstagiunii Pascale a ansamblului, la care participă, în calitate de invitate, soprana Daniela Mureşan-Chişbora, mezzosoprana Melinda Duffner, precum şi Natalia Constantin la pian.

Ideea de a introduce rugăciunea „Tatăl Nostru” în repertoriul corului i-a venit dirijorului la lansarea ediţiei a doua a volumului „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, când unul dintre participanţii la eveniment l-a întrebat dacă au auzit vreodată rugăciunea „Tatăl Nostru” în limba aramaică. „După lansare am mers acasă şi am început să caut pe internet”, povesteşte acesta. Deşi ascultase această variantă a rugăciunii, în acel moment s-a născut dorinţa de a le oferi celor din ansamblu o variantă corală. „Am găsit doar fragmente cântate pe internet. Am făcut melodia după partitură. Am ascultat varianta aceea de sute de ori, pentru că este o aramaică vorbită şi o aramaică cântată. Sunt diferite. O lună am ascultat cu mare atenţie. E prima piesă pe care mi-am pus şi eu numele. E un proces foarte laborios. Prima dată când am cântat, am plâns toţi, la repetiţie. E o încercare, e o fericire, e o senzaţie complexă. E limba Mântuitorului Iisus Hristos!”, povesteşte dirijorul.

Dirijorul Adrian Corojan / Foto: Dan Bodea

Cu toate că în momentul de faţă pregătirile pentru concert au intrat pe ultima sută de metri, emoţia este prezentă la fiecare repetiţie.

Vioara întâi este textul

„Vioara întâi este textul. Textul şi semnificaţia textului. Când am cântat în zulu, am găsit o farmacistă, o negresă care ne-a tradus. Când am cântat în japoneză, am fost la Facultatea de litere pentru traducerea textului şi pentru a afla pronunţia corectă. Am aflat că limba japoneză nu are plural sau limba chineză nu are litera „r”. Pentru aramaică am ascultat de sute de ori. Am pregătit linia melodică într-o lună”, spune acesta.  Corul îşi propune ca la fiecare reprezentaţie să facă şi un act de cultură. „Ne place să oferim publicului şi o traducere artistică a textului. Vrem ca cei care vin la concertele noastre să afle lucruri noi şi să plece acasă mai bogaţi din punct de vedere spiritual”, spune dirijorul. 

Tatăl Nostru in aramaică / Foto: Dan Bodea

Adrian Corojan a preluat corul în 1994. Erau 20 de corişti care aveau în repertoriu trei piese: „Pui de lei”, „Poieniţă lângă plop” şi „Trei minunaţi prieteni”. „Au trecut 23 de ani de atunci. În acest timp, s-au perindat în acest cor, peste 400 de persoane de toate profesiile. După doi ani de muncă, am plecat în primul turneu în străinătate. Deşi sunt muzician în arta corală, am convingerea că vioara întâi este textul. Melodia este cea care serveşte textul şi am zis că este mult mai bine să cânţi melodia originală, pentru că acel compozitor a avut un text în minte şi a gândit melodia pe ritmul textului. Când faci traducerea, lucrurile se schimbă, se pierde nuanţa. Aşa am început să cântăm numai în original. Înainte de primul turneu am avut un concert la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Concertul a fost înregistrat. Doamna de la studio s-a mirat că noi cântăm în zece limbi. Nu a fost intenţionat”, îşi aminteşte dirijorul. Apoi au urmat alte şi alte piese originale pentru care s-a muncit enorm.

Cristina Varo este terapeut. Are 39 de ani, iar de 14 ani face parte din Ansamblul Coral Voci Transilvane. „Pentru mine, muzica e o mare pasiune, iar aici mă simt ca în familie. Nu lipsesc de la repetiţii pentru că nu mă simt confortabil, îmi lipseşte pur şi simplu. Am o glumă pe care le-o spun colegilor mereu: cu Adrian Corojan dirijor, nu este nicio şansă să dea Alzheimer peste noi, pentru că ne ţine mereu neuronii antrenaţi, ceea ce este foarte bine. Nu avem timp să ne plictisim pentru că avem un repertoriu foarte divers. Amprenta emoţională pe care o dă dirijorul este absolut fantastică şi am o foarte mare preţuire pentru acesta. Avem doar două sau trei persoane care au studii muzicale. De obicei când mergem în afară, le cântăm turiştilor în limba lor. Ţin minte că eram în Turcia, la Pamukkale şi acolo am întâlnit un japonez. I-am făcut o supriză: i-am cântat Sekura în japoneză. L-am impresionat. Suntem ambasadorii culturii româneşti în afară pentru că avem un repertoriu aşa de frumos şi de bogat”, spune Cristina.

Vioara Temian, Romulus Moldovan, Brânduşa Morari și Maria Dulcă / Foto: Dan Bodea

Doamna Maria Dulcă face parte din cor de patru ani. Este profesor de psihologie şi filosofie. „Am această pasiune de mai demult. Am cântat în tinereţe în cor, am făcut vioară şi atunci am zis că acest hobby mi se potriveşte foarte bine pentru această perioadă când încep să fac şi altceva decât învăţământ. În acest mod am descoperit corul Voci Transilvane care este mai mult decât un cor, este ca o familie extinsă pentru că ne susţinem, suntem prieteni, ne sprijinim şi în alte activităţi care implică muzica în afara corului nostru. Abordăm mai multe stiluri de interpretare şi mai multe tipuri de piese corale. E o experienţă care înnobilează sufletul. Ceea ce se întâmplă la repetiţii este un crâmpei dintr-un atelier în cadrul căruia, cărbunele se transformă în diamant printr-un lung proces de şlefuire. Ceea ce se vede în forma finală a concertului este diamantul şlefuit de munca noastră, de lunea şi de joia, iar la această şlefuire trebuie multă muncă, perseverenţă, iar cântatul acesta în multe limbi face parte din această seriozitate şi perseverenţă pe care noi le cultivăm. Altfel nu s-ar putea. E şi meritul dirijorului care e un personaj complex: ştie să fie dirijor, animator, să facă o punte afectivă extraordinară între cor şi public. La un moment dat se crează o emulaţie în care bariera aceea dintre cor şi public se sparge, iar publicul are impresia că participă la prestaţia corală. E superb. E un cor care emoţionează”, spune doamna Maria.

În urmă cu trei ani, aceasta a participat la turneul din Ungaria, unde corul a avut două tipuri de concerte: unul laic şi unul ecumenic. „Numim ecumenic tipul de concert care cuprinde piese atât din repertoriul ortodox, cât şi din repertoriile cu caracter creştin, dar al altor ţări. Ecumismul îmbină foarte bine ideea de umanism şi de acceptare a celuilalt. A fost prima mea experienţă în exterior, iar a doua, anul trecut, când am fost în Republica Moldova. Acolo am avut 25 de concerte în cinci zile, 19 laice şi şase ofrande religioase, aşa cum numim noi concertele pe care le susţinem în biserici, catedrale, în spaţii sacre unde suntem invitaţi să cântăm”, povesteşte profesoara. 

Fotbal şi muzică

Lucian este arbitru şi observator de fotbal. Seara arbitrează, iar de două ori pe săptămână  participă la repetiţiile din cadrul corului. „Eu cânt în acest cor de 32 de ani, din `85. Fac parte din fostul cor CFR. Acesta s-a destrămat la un moment dat, dar în 1990 l-am refăcut. Mai suntem din corul CFR încă patru persoane. Din 1994 l-am adus ca dirijor pe Adrian Corojan. Acum avem un repertoriu cu aproximativ 300 de melodii. Din 2008 am trecut la Sindicatul Învăţământului, pentru că CFR-ul nu mai putea să ne susţină. Facem tot felul de evenimente. Fotbaliştii vin mai puţin la concerte. Cei cu care vorbesc nu prea cred că eu şi cânt. Am serviciu, arbitrez, sunt observator şi cânt. Dacă vrei să faci un lucru, îl faci fără nicio problemă. Îţi asumi tot ce este în viaţă. Am copii, am nepoţi. Nu am decât 52 de ani, dar sunt printre bătrânii corului. Eu sunt preşedintele executiv al corului şi am mulţi colegi care mă ajută. Mergem peste tot împreună. Este o activitate benevolă pe care o facem de plăcere. Ne ajută foarte mult dirijorul, el este omul care ne învaţă. Noi nu trebuie decât să facem ce spune el. La fel e şi cu învăţatul limbilor”, spune Lucian.

Romulus Moldovan este pensionar, dar un pensionar extrem de activ. „Eu sunt mai nou. Sunt de doar şase ani în cor. Am lucrat în MAI şi nu puteam să particip la repetiţii, dar vin de când am ieşit la pensie. Am cântat în corul bisericii. Suntem mai mulţi de la corul bisericii care venim aici. Pe lângă muzică, mai am un hobby. Scriu poezii. Am scos anul trecut primul volum de versuri. Am şi un PFA: sunt consultant în domeniul situaţiilor de urgenţă. Am fost cu corul şi în străinătate: în Republica Moldova, în Ungaria, în Macedonia. Vedem ce surprize ne aşteaptă anul acesta”, spune poetul corist.

Brânduşa Morari este profesor de informatică la Liceul Teoretic „Lucian Blaga”. „Sunt de nouă ani în cor şi în permanenţă mi-am zis că trebuie să mă las pentru că îmi ia prea mult timp. Lunea-joia, trei ore, apoi concerte… Şi tot nu pot să mă las pentru că mi-e drag”, spune aceasta. „Avem o colegă,  învăţătoare în Alba Iulia care face 100 de kilometri să vină la repetiţii”, povesteşte profesoara.

„Eu cânt din 1980 în corul Augustin Bena, corul Sindicatului Preuniversitar al cărui vicepreşedinte sunt. Noi ne-am format sub bagheta domnului Marius Cuteanu, discipol al dirijorului Augustin Bena. Am scos o carte împreună cu Valer Perşa, unul dintre discipolii domnului Cuteanu dedicată acestuia: „Marius Cuteanu. Bagheta dragostei de cânt românesc”. Ansamblul Coral Voci Transilvane a luat naştere prin fuziunea a trei entităţi: Corului Augustin Bena, Corului Sindicatului Preuniversitar şi cel al CFR-ului. Corul pentru mine este a doua familie. Multă lume mă întreabă dacă mai am chef să cânt după ce îmi termin activitatea de vicepreşedinte. Mă relaxează, mă ajută să mă deconectez. Aici am continuat ceea ce am învăţat de la maestrul Cuteanu. Sunt şi eu profesor de muzică”, explică Vioara Temian

„Scriem în română cum se pronunţă”

„Nu este greu să învăţăm să cântăm în mai multe limbi, pentru că Adrian Corojan se interesează de la cei cunosc accentele culturale. Iniţial face o traducere românească din punct de vedere literar. Ne face să înţelegem mesajul fiecărei melodii. Faptul că ai înţeles mesajul, te face să simţi ce cânţi şi să nu îţi pară atât de greu să pronunţi cuvântul corect. Pentru mine cel mai greu a fost să cânt în chineză. Ne scriem în română cum se pronunţă. Trebuie să simţi ceea ce cânţi. Eu simt că parcă aş chiar vorbi limba respectivă. Când am auzit prima dată „Tatăl Nostru” în aramaică, mi s-a ridicat părul pe mâini. Îmi părea că îl aud pe Hristos, vorbind apostolilor. Aşa de departe ne-a dus dirijorul cu gândul. Ne-a introdus în starea respectivă . Aşa face tot timpul şi atunci, nu poţi să nu cânţi cu sufletul”, povesteşte Vioara Temian.

Dirijorul şi cei din cadrul corului au trăit o mulţime de momente emoţionante de-a lungul timpului, dar de departe, cel mai emoţionant a fost întâlnirea cu Sfântul Ioan Paul II. În 2000, corul a avut un turneu extraordinar. „Era Jubileul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. Am vrut să unim lumea ortodoxă cu cea catolică. Am susţinut 22 de concerte la sanctuare creştine din Bulgaria, Grecia, Italia şi Vatican. Am cântat peste tot şi am dus în fiecare ţară o icoană pictată în stil Nicula. I-am dus inclusiv Sfântului Papa. Cum am ajuns la Papa? Ne-am înscris în audienţă plenară. Eram 33 de români. Toată piaţa San Pietro era plină. Noi, un grup mic, într-o mare de brazilieni, polonezi şi alte naţii. Eram vreo 20.000 de brazilieni lângă noi. Noi ne-am pregătit un banner de patru metri cu mesajul: „Ave Papa, Romania te saluta!” Eram plini de emoţie. La un moment dat am auzit: „Salut cei 33 de prieteni români, din Cluj!”, în limba română. Şi acum îmi dau lacrimile când îmi amintesc. Le-am spus celor din spate să ridice bannerul. „Nu fiţi fundamentalişti, ridicaţi bannerul!”, noi fiind ortodocşi. A fost o bucurie imensă. Am primit Indulgenţa plenară”, povesteşte dirijorul, care nu va uita niciodată ziua de 6 septembrie 2000.

„În casa Domnului nu facem decât un singur lucru: ne rugăm cu cuvântul, cu gândul şi cu cântul. Biserica nu este sală de concert. Intervenţiile noastre în biserici nu se numesc concerte, ci ofrande muzicale”, Adrian Corojan, dirijor.

„Bravissimo!”

Un alt moment aparte a avut loc în septembrie 2013. „Am fost invitaţi de Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol să cântăm. În public era un doctor în muzică şi muzică orientală de la Sorbonne, iar după ce am cântat, pe o carte de vizită ne-a scris  „Bravissimo!”. Când primeşti un asemenea mesaj de la un profesor de talia acelui domn, nu îţi mai trebuie altceva. Am fost primul cor care a avut invitaţia Sanctităţii sale Bartolomeu I. Am fost la muntele Athos. Pentru mine a fost o schimbare totală”, povesteşte dirijorul.

„În casa Domnului nu facem decât un singur lucru: ne rugăm cu cuvântul, cu gândul şi cu cântul. Biserica nu este sală de concert. Intervenţiile noastre în biserici nu se numesc concerte, ci ofrande muzicale”, Adrian Corojan, dirijor. 

Corul i-a avut drept dirijori pe: Augustin Bena (1945 – 1947); între anii 1947 – 48 Teofil Coste, Grigore Hoca şi Dorin Pop;  Mircea Breazu (1948 – 1985, 1990 – 1994); Ciprian Rusu (1985-1990) şi Adrian Corojan (1994 – prezent).

Amsamblul Coral al Casei de Cultură a municipiului Cluj-Napoca se bucură de sprijinul financiar și logistic din partea Consiliului Local și Primăriei Cluj-Napoca, precum și al Asociației Culturale Voci Transilvane și Sindicatului Liber al Învățământului Preuniversitar Clujean. 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu