Varga Attila, istoric: „Clădirile comoară ale Clujului sunt tratate ca inamici publici”

Foto: Dan Bodea

Continuarea acţiunii de înlăturare brutală a ornamentelor clădirilor degradate din centrul Clujului, în  răspărul atenţionărilor specialiştilor şi avertismentului Ministerului Culturii,   spune destule despre încăpăţânarea administraţiei de a merge înainte cu planul de mutilare a oraşului. Primăria este însă doar parte la tragedia urbană aflată în desfăşurare. Mai supărătoare chiar decât acceptarea faptului că administraţia este evident incapabilă să  gospodărească un oraş cu complexitatea şi istoria Clujului este constatarea că oraşul în sine, atins de maladiile modernităţii, îşi pierde sufletul şi îşi abandonează moştenirea culturală şi spirituală.

Degradarea clădirilor vechi din aşa numitul oraş comoară este consecinţa delăsării administraţiei, dar şi a proprietarilor, unii dintre ei deosebit de înstăriţi. Destule dintre  cele o sută de clădiri care vor fi desfigurate ireversibil dacă nu vor fi stopate ciopârţelile pompierilor aparţin bisericilor istorice din oraş. Cifra lor exactă e ascunsă  în pivniţele Vaticanului şi în sertarele cu secrete ale reformaţilor de toate nominaţiile, dar nu doar despre cifre este vorba. E prezent şi păcatul lăcomiei. Pe  Horea 5, faţada şi balcoanele stau să cadă. Vinovată în parte e Biserica Reformată, deţinătoare a 52 la sută din imobil, care a închiriat parterul unor cluburi de noapte ce zguduie clădirea cu muzica lor. Vibraţiile provocate de muzica de noapte au contribuit la degradarea clădirii, lor li s-au adăugat anul trecut cele provocate ziua de utilajele care au modernizat strada.  Şi totuşi, atunci când ceilalţi proprietari au contactat Eparhia Reformată să-i comunice cota de plată pentru lucrările de reparaţii necesare, ei nu au primit răspuns.

Contrar aserţiunilor Primăriei, odată îndepărtate ornamentele, acestea nu vor mai putea fi refăcute identic, spun specialiştii.  Elementele decorative realizate din ghips, ceramică sau ipsos au fost făcute acum sute de ani în fabrici specializate şi nu vor putea fi replicate după poze. Dacă se va ajunge vreodată la refaţadizare, clădirile ar putea arăta bine, însă identitatea lor a fost deja pierdută. Va fi un nou look al oraşului, probabil mai în ton cu imaginea pe care vor să i-o dăruiască edilii. (Redacția)

„Nu sunt împotriva intervenţiilor care se fac în cazul clădirilor istorice unde trebuie neapărat să se întreprindă ceva. Mă deranjează că aceste clădiri comoară ale Clujului sunt tratate ca şi inamici publici nr. 1, dar nimeni din cei care au fost în spatele lor şi le-au ajutat să ajungă în această ipostază de comă arhitecturală nu ia în calcul identitatea lor care trebuie salvată înainte de toate. Cu alte cuvinte nu mă deranjează că se face, ci felul cum se face”, este de părere istoricul Varga Attila, care a enumerat pentru Transilvania Reporter principalele sale nemulțumiri cu privire la acțiunile întreprinse de Primăria Cluj-Napoca în aceste zile de a interveni asupra clădirilor din centrul istoric al Clujului.

„Am urmărit, cu foarte mare atenţie, toate aceste demersuri care au fost întreprinse de către autorităţile locale vis-à-vis de „tunsul” clădirilor istorice din centrul Clujului şi nu pot să nu recunosc faptul că, pe de-o parte, mă întristează mult ceea ce văd după cum, tot la fel, mă sperie şi mai mult ceea ce nu văd. Mă întristează mult ceea ce văd, deoarece se confirmă a nu ştiu câta oară că, pe meleagurile noastre, chiar trebuie să se întâmple o tragedie, recte moartea unui om, ca să începem, finalmente, discuţii serioase în probleme concrete de pe urma cărora să ne mai alegem şi cu nişte soluţii potrivite pe termen lung. Sau, la fel de frustrant, se pare că avem nevoie de avertismente penibile de gen căzutul tencuielii în capul unui trecător de pe străzile Clujului pentru a acorda, în cele din urmă, o atenţie constantă şi clădirilor istorice valoroase care ţin de patrimoniul nostru cultural”, spune Varga Attila.

Varga Attila,   istoric

Varga Attila, istoric

În prezent, istoricul derulează sub egida Academiei Române un proiect amplu care vizează clădirile de patrimoniu din centrul Clujului şi nu numai. Proiectul în sine, conceput în parteneriat arhitectul Şerban Ţigănaş, Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, are în vedere recuperarea, din colecţii publice şi private, a trecutului istoric al acestor clădiri (documente, planuri, poze, informaţii inedite) dată fiind importanța identității lor. „Este fundamentul pe care trebuie să se construiască orice demers care ţine de conversie, reabilitare etc. de aşa manieră, încât farmecul şi specificul de epocă al clădirii în sine să fie respectat pe deplin. Or, în momentul în care am ieşit pe stradă şi am văzut «frizerii de clădiri» că ciopârţesc construcţii care au un secol şi mai bine de existenţă, nu am putut să nu întreb ce garanţii există că respectiva clădire, «barbierită» de ornamentele devenite pericol, va fi refăcută în funcţie de specificul ei de altădată, va fi refăcută respectându-i-se identitatea. Am înţeles că: «despre multe dintre ele nici nu ştim cine le-a făcut, darmite cum şi pe ce bază le-a făcut». Am simţit un nod în gât, la fel ca şi în situaţia în care «am admirat», în oraşul Lugoj, maltratarea casei memoriale a fostului mare actor de talie mondială Béla Lugosi, primul mare interpret al neuitatului «Dracula». Clădirea în sine, care era şi ea un pericol pentru trecători, a fost refăcută de aşa manieră, încât, în clipa de faţă, întradevăr, arată foarte bine, dar noul «look» nu are nimic de-a face cu vechea identitate a clădiri! Aceea nu mai este clădire de patrimoniu cu tradiţie istorică, ci doar o clădire care nu mai e pericol public, doar o clădire care arată bine şi atât”, precizează Varga Attila.

Istoricul nu se declară împotriva intervențiilor care se fac în cazul clădirilor istorice unde trebuie neapărat să se întreprindă ceva, afirmând că autorităţile locale au dreptate când spun că unele edificii sunt un veritabil pericol, iar siguranţa cetăţenilor care trec pe stradă este cea mai importantă. „Altceva însă mă deranjează foarte tare. Mă deranjează că aceste clădiri comoară ale Clujului sunt tratate ca şi inamici publici nr. 1, dar nimeni din cei care au fost în spatele lor şi le-au ajutat să ajungă în această ipostază de comă arhitecturală  – în care barosul ciopârţeşte precum bisturiul care taie de unde se mai poate tăia- nu iau în calcul identitatea lor care trebuie salvată înainte de toate. Cu alte cuvinte nu mă deranjează că se face, ci felul cum se face”.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Varga Attila nu vede o strategie coerentă pe termen lung nici în ceea ce priveşte conservarea identităţii clădirilor de patrimoniu, iar legat de reabilitarea lor în funcţie de specificul de epocă, cu atât mai puţin. „Când spun strategie coerentă mă gândesc automat la modelul suedez care nu văd de ce nu s-ar aplica şi la noi. La Stockholm, de pildă, care este un exemplu remarcabil de smart city, green city etc. clădirile de patrimoniu sunt considerate a fi un tezaur naţional. Când treci pe lângă o clădire de patrimoniu vei vedea pe ea, inevitabil, o plăcuţă care oferă celui interesat să privească cateva date principale legate de trecutul ei şi personalitatea care a deţinut-o. Dacă doreşti mai multe informaţii, la Primăria din Stockholm, funcţionează o comisie permanentă care se numeşte sugestiv «Comisia de patrimoniu, întreţinere şi reabilitare». Ea este formată din istorici, arhitecţi, ingineri, economişti, jurişti etc. Comisia este activă, este una interdisciplinară, iar fiecare membru are atribuţii bine stabilite: unii au în vedere atragerea de finanţare naţională şi europeană pentru clădirile la care urmează a se face intervenţii, alţii au în vedere acumularea de date, alţii fac strategii şi planuri de reabilitare, cu alte cuvinte atunci când se trece efectiv la treabă, există clar conturat o listă de clădiri prioritare, dar, mai presus de toate, şi un plan concret pe care specialiştii l-au proiectat în funcţie de identitatea şi specificul clădirii. Acolo nimeni nu vine să dea întâi cu barosul şi să gândească pe urmă cum o fi mai bine să reparăm totul”, atrage atenția istoricul clujean.

Ce ar lipsi orașului pentru a rezolva această problemă care aduce doar defavoare cu atât mai mult cu cât ne aflăm în competiția pentru câștigarea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021, în opinia lui Varga Attila este puţină organizare pe care (de ce nu) să o facă o comisie interdisciplinară unde specialişti din domenii diferite să lucreze cot la cot. „În acest mod, am a avea oameni potriviţi, strategii potrivite la timpul potrivit, am salva multe, dar, mai presus de toate, am şti mai multe despre clădirile noastre şi identitatea lor conturată în vremuri de altă dată.Anul acesta aniversăm 700 de ani de când Clujul a fost ridicat la rang de oraş. Aceasta într-un context în care aspirăm şi la titlul de Capitală Culturală Europeană. Un oraş în care clădirile comoară îşi pierd identitatea doar pentru că, la un moment dat, vor arăta doar bine, un asemenea oraş, cu siguranţă, se va pierde pe sine. În concluzie, lucrând într-o manieră în care identitatea acestor clădiri nu contează şi nu e luată în calcul, da, le facem acestora un mare deserviciu”, concluzionează istoricul și cercetătorul științific Varga Attila.


Publicitate

Postaţi un comentariu