Un pas spre democratizarea culturii: acces gratuit la muzeu

Foto: Dan Bodea

Despre preferinţa edililor clujeni, care dau întâietate subculturilor moderne în detrimentul culturii tradiţionale, s-a mai scris inclusiv în sensul că aceasta ar fi una din cauzele pierderii concursului pentru capitala culturală europeană. Criticile n-au schimbat nimic de la momentul înfrângerii în ce priveşte lipsa de interes a patronilor cetăţii pentru cultura autentică. Dar patronii cetăţii nu sunt, din fericire, doar administratorii aleşi ai Clujului. Din acest motiv, Transilvania Reporter iniţiază un demers de sensibilizare a elitelor financiare ale oraşului şi judeţului care să facă posibilă democratizarea unui act de cultură esenţial. Cu costuri ridicol de mici faţă de banii cheltuiţi pe festivaluri se poate realiza accesul gratuit al publicului în muzee. Clujul poate astfel deveni primul oraş din ţară care s-ar alinia unuia din modelele existente în mai multe ţări europene. După caz. În aceste ţări vorbim de gratuitate deplină, una acordată până la vârsta de 26 sau de 18 ani, sau despre intrare liberă în una din zilele săptămânii. Toate aceste ţări care subvenţionează accesul vizitatorilor au înţeles însemnătatea socială a muzeelor în societatea contemporană. Muzeele sunt depozitare de cultură şi slujesc la instruirea publicului larg. Fie şi doar pentru că stimulează imaginaţia şi sensibilitatea, ele ar trebui să fie accesibile tuturor. Ca şi şcoala şi complementare acesteia, muzeele sunt instituţii culturale care oferă copiilor spaţiu de reflective, le deschid ochii către noi perspective şi le stimulează gândirea creativă.  Democratizarea accesului la educaţie muzeală înseamnă şi evitarea marginalizării şi angrenarea oamenilor în petrecerea timpului într-un sens pozitiv. Vreme este pentru voie bună şi este (ar trebui să fie) şi pentru cultură şi educaţie. (C.C.)

În mod evident, orice instituție culturală care ar putea oferi servicii în mod gratuit ar fi mult mai vizitată decât este în prezent, consideră istoricul Lucian Nastasă-Kovacs, director al Muzeului de Artă din Cluj, iar exemplul evenimentului Noaptea Muzeelor este cel mai elocvent în acest sens.

Numărul de vizitatori ai patrimoniului Muzeului de Artă din Cluj a fost de peste 300.000 în 2016, din care la sediul muzeului au fost prezenți în jur de 150.000. Restul au vizitat expoziții exportate de Muzeul de Artă din Cluj în orașe precum Shanghai, Beijing, Londra sau Budapesta. La Noaptea Muzeelor, eveniment desfășurat în data de 20 mai, aproximativ 11.000 de persoane au vizitat Muzeul de Artă din Cluj.

Cea mai mare parte dintre vizitatorii Muzeului de Artă în Noaptea Muzeelor, în proporție de 96%, au fost oameni tineri, adică persoane sub 40 de ani. „Lucrul acesta este mult mai evident în spațiile ex-sovietice decât în cele din Occident. Și chiar dacă mulți dintre acești oameni s-au născut după 1990, parcă trăiesc anii ‘70-’80 și vin în masă spre instituțiile muzeale”, remarcă directorul Muzeului de Artă din Cluj. De asemenea, tot Lucian Nastasă-Kovacs precizează că trăim o falsă iluzie atunci când spunem că societatea actuală sau tinerii, în special, sunt mai apropiați de alte forme de divertisment non-culturale decât de muzee.

„Afluxul mare de tineri în cazul Muzeului de Artă are și o explicație în ultimii trei ani. Am dezvoltat în cadrul acestui muzeu o intensă activitate de educație muzeală. Pe mine nu mă interesează neapărat doar turiștii care vin în Cluj și cei care vin periodic la expoziții temporare. Pe mine, și asta o spun și în calitate de istoric, nu mă interesează gloria contemporană, ci mă interesează posteritatea. Am dezvoltat programe de educație muzeală pentru că mă interesează să pregătesc de pe acum oameni care să guste cultura plastică, artistică, pentru anii următori. Dacă nu ne ocupăm acum de acest public, mai târziu nu va ști ce se întâmplă într-un muzeu de artă și, ca atare, nu va veni. Să nu uităm că marea masă a populației nu beneficiază de un suport cultural care să îi îndrepte spre muzee”, declară directorul Muzeului de Artă din Cluj.

Muzeul de Artă are o situație ușor diferită de alte muzee, spune istoricul Lucian Nastasă-Kovacs. Multe muzee mari din România depind de Ministerul Culturii, ceea ce le conferă un iluzoriu prestigiu simbolic, dar care le creează foarte multe probleme de natură materială. În ceea ce privește Muzeul de Artă, acesta dispune de finanțare din partea Consiliului Județean Cluj.

„Muzeul de Artă din Cluj este în subordinea Consiliului Județean, un județ care are o mare putere economică. Trebuie să recunosc că nu toți președinții Consiliului Județean de-a lungul timpului au fost atât de pasionați de fenomenele de cultură. În ultimul an, însă, s-au găsit chiar surse importante de bani, de exemplu aproape două milioane de euro pentru a restaurarea fațadelor Palatului Bánffy. Consiliul Județean investește bani pentru a acoperi existența onorabilă a muzeului sub forma salarizării și a minimelor cheltuieli de întreținere. Dar nu este suficient. Lucrurile se schimbă des, în sensul că tehnicile sunt extrem de evolutive începând de la chestiuni ce țin de restaurare, care nu sunt deloc ieftine. În ultimii ani s-a restaurat enorm în palat, dar aceste restaurări necesită bani”, precizează Lucian Nastasă-Kovacs.

Veniturile din bilete suplimentează minimal existența muzeului. Conform planului de management al actualului director, în fiecare an se încearcă aducerea unor venituri în plus pentru muzeu în sumă de aproximativ 25.000 de lei. „Comparativ cu Occidentul, ceea ce înseamnă deja țările de la granița României cu Ungaria, costurile de intrare într-un muzeu sunt mai mari. Nu găsești nicăieri un bilet mai ieftin de cinci euro, iar în Occident media unui bilet de intrare ar fi cam de 9 euro. În România noi percepem 2 euro și 10 cenți pentru un bilet fără nicio reducere. Consiliul Județean stabilește tarifele de intrare în funcție de buget. Avem reduceri pentru studenți, pentru elevi, pensionari și toți cei care activează în domeniul artelor plastice au gratuitate și dreptul de a sta în muzeu. Eu cred, însă, că printr-un mic efort din partea comunității, respectiv a Consiliului Județean, o mică suplimentare de 10.000-15.000 de lei, ar putea asigura gratuitatea în Muzeu pentru toți vizitatorii”, precizează Lucian Nastasă-Kovacs.

Desigur și parteneriatul public-privat ar fi o soluție, dar ar fi nevoie în acest caz de o asigurare pe termen lung din partea celor care se angajează să susțină financiar muzeul. „Se pot imagina și parteneriatele pe termen de 3-5 ani cu instituții puternice din punct de vedere financiar. Mă uit în jurul meu și văd că sunt finanțate, sponsorizate, activități publice, de multe ori de proastă calitate, dar nu avem o instituție privată de mare potențial economic care să ia în grijă Muzeul de Artă. Nu neapărat pentru a subvenționa prețul biletelor, dar eu cred că este o reclamă mult mai bună ca Banca Transilvania, de exemplu, să finanțeze în fiecare an restaurarea a zece tablouri importante de la Muzeul de Artă, care are cea mai bună colecție de pictură românească din Transilvania și o bogată colecție de pictură europeană, în stare de degradare. Ce ar însemna ca Banca Transilvania să își asume restaurarea a măcar cinci tablouri pe an, adică 3000-4000 de euro?. Aceste tablouri ar primi eticheta că restaurarea a fost finanțată de această instituție bancară. Am avut o colaborare și mai avem încă cu Energobit, singura firmă care în ultimul an ne-a oferit o sumă mai consistentă pentru a igieniza muzeul. Încă se mai găsesc prize din anii 50 în muzeu și abia anul acesta vom reuși să le schimbăm pe toate. De aceea cred că un apel către instituțiile private de forță economică este binevenit. Pentru oricare firmă de IT, sponsorizarea cu 5000 de euro pe an a Muzeului de Artă, cu destinație fixă, precum ar fi restaurarea, nu cred că ar fi o problemă”, consideră directorul Muzeului de Artă.

Un parteneriat public-privat ar fi benefic sub orice formă, poate chiar stabilirea de exemplu, în perioada verii, ca intrarea la Muzeul de Artă să fie gratuită, în urma unei acțiuni de  sponsorizare venită din partea unei anumite firme sau companii. „Din păcate, însă, România nu are tradiția mecenatului. Oriunde în lume este o mare mândrie pentru familiile bogate să construiască edificii, să creeze parcuri sau spații culturale care poartă numele donatorului. Cred că o bună parte din atenția mass mediei ar trebui să se îndrepte spre sensibilizarea celor care posedă o anumită avere, o anumită bogăție și care ar putea să convertească bucuria lor materială, în bucurie spirituală”, mai spune istoricul Lucian Nastasă-Kovacs.

„Cultura trebuie democratizată. Am pledat pentru acest lucru și susțin în continuare libertatea totală asupra actelor de cultură, începând de la dreptul liber de acces la cărți, la dreptul de a vizita un muzeu gratuit”, Lucian Nastasă-Kovacs

Citiți și:

Lecție de istorie, etnografie și management muzeal

Muzeele oraşului, prin ochii clujenilor

Muzeul de la Ciucea împlineşte o jumătate de secol de existenţă

Distribuie:

Postaţi un comentariu