Te uită cum moare orașul fițelor alimentare

Clujul este cotat drept un oraș activ și prosper, cu anumite standarde alimentare inspirate de o literatură de specialitate și noi trenduri nutriționiste orientate spre sănătate, care au cucerit etaj după etaj clădirile de business, spitalele, universitățile, băncile. Zilnic se consumă tone de salate, s-au deschis lanțuri de magazine și fast food-uri cu preparate pe bază de legume. Dar, în realitate, a influențat acest lucru producția de legume și fructe din zonă? A ajutat-o? Există vreo legătură între producția de ceapă și varză din bazinul Someșului și fițele alimentare afișate în meniuri la Cluj? Are orașul nostru vreo politică în acest sens?

„Fast-market” contra fast-food

Sâmbăta trecută a fost prima zi din acest sezon  în care a funcționat piața volantă pentru producătorii locali. Târziu. Era anunțată pentru 14 mai, dar s-a deschis o lună mai târziu. Se va ține doar o zi pe săptămână, sâmbăta și într-un singur loc, pe platou la Sala Sporturilor. Și doar între orele 7 -15. Așadar, un fast-market contra fast-food.

Plouă mărunt. În spatele unor autocare parcate pe platoul Sălii Sporturilor stau zgribuliți producătorii agricoli din Cluj. Par că s-au strecurat ușor printre mașini, să nu deranjeze. Din stradă nici nu se văd. E liniște și doar mirosul de busuioc, mentă și mărar se ridică ușor deasupra capotelor. Peste câteva ore trebuie să strângă coșurile cu legume, să facă curățenie și să plece. Și să mulțumească.

Palfy Zoli are 65 de ani, este pensionar. Vine cu coșurile de salată, ceapă și morcovi din Viișoara. „Au zis că dau drumul la piața asta din 14 mai, dar numai acuma. Am pierdut mult că n-am putut vinde aici. Clujul face vânzare. La noi n-are cine să cumpere că toți au în grădini, dacă nu facem ieșiri de astea cu legumele, le pierdem. Muncim degeaba. Noi nu putem să luăm mese în piețe că trebuie să muncim pămîntul, să stăm în grădini, nu avem angajați care să meargă zilnic la vânzare la masă la piață, asta ar crește prețul. Dar când nu lucrăm, câteva zile, la sfârșit de săptămână, am putea vinde. dacă am avea unde.”

Domnul Palfy a lucrat în fabrică și în grădină toată viața. Nu poate să spună ce a fost mai mult, muncitor sau agricultor. Ce i se pare astăzi îngrijorător este poluarea cu efecte tot mai mari asupra pământului și culturilor. Și faptul că dăunătorii și bolile devin tot mai rezistente la tratamente. „Insecticidele nu mai fac față. Cumperi, sunt scumpe, dai și degeaba. Dacă altădată făceam 100 de saci de cartofi pe o parcelă, anul trecut am făcut 50. I-au mâncat gândacii, deși am dat cu soluție dublu cantitatea, dar degeaba. Cred că soluția este și ea tot mai slabă, mai diluată. Cine îi controlează pe ăștia cu soluțiile? Cine garantează că ce scrie pe sticlă e și înăuntru?”

A avut o vreme contract cu un orfelinat pentru copiii cu handicap. Le ducea legume, dar după câteva luni i s-a spus că e greu să curețe cartofii, morcovii, să-i taie, așa că preferă să le ia de la supermarket, la pungă, gata tăiate, aranjate. Și contractul lui s-a încheiat. Niciun restaurant sau fast-food nu l-a căutat vreodată. 

 

Imobiliare și flori

Iosif Butko vine din Iris, cartierul hostezenilor. Vechi grădinar. Are 1500 de mp de teren. Glumim pe seama culturii de „blocuri” cum de nu s-a făcut și-n „gredina” lui. Nu are încredere în imobiliare. crede că vine iar criza și cade iar piața. Cu salata și cartofii merge prost dar constant. „Legumele se vând ieftin și sunt perisabile”, ne mărturisește el, „ajungi să le dai și degeaba dacă n-ai desfacere.”

La centrul de colectare, spune vecina sa, a dat ceapa și cu 25 de bani legătura, numai să n-o ducă înapoi acasă și să vadă că putrezește acolo. Dacă piața volată ar fi deschisă încă o zi pe săptămână ar fi mult mai bine. „Într-un an”, spun vânzătorii în cor, „s-a organizat de câteva ori piață și-n Gheorgheni, pe lângă pașapoarte. Acolo am vândut bine că sunt mulți bătrâni în cartier și le e greu să meargă la piața din centrul orașului.”

Laszlo și Eva Zoltan au, în Lombului, dealul de lângă Cluj, șapte ari cu flori. Exagerez. Și câțiva pomi și ceva legume. Dar multe flori. Crini, trandafiri, lalele… Au moștenit pământul de la părinți, n-au vrut să-l vândă. Îl cultivă cum pot, doar ei doi. Sâmbăta, dar și-n alte zile ar ieși la piață, dacă piața ar fi bună. Doamna Eva duce în fiecare duminică câte un buchet de flori din grădina ei la biserică. Cred că orașul trebuie să crească, dar frumos. Și cu blocuri, dar și cu flori și cu oameni și cu mâncare „din pământ, atinsă de mâna omului”.  Un „stand” mai aparte are varză kale, „bună contra cancerului”. Vine din Turda și o vinde cu 5 lei firul.

Doamna Trandafir cultivă flori. Are o grădină în Viișoara plină de cale, trandafiri și gladiole. 33 de culori de gladiole! Le vinde la piață dar și florăriilor. Dacă le dă ieftin, florăriile i le iau, dacă nu, le preferă pe ale olandezilor. Așa că vinde firul de cală cu un leu. Iar florăriile din oraș îl vând mai departe cu 7 lei.

Restaurante restante

Ana și Dan Seghete au o fermă în Dej. Cresc găini și albine. Vând ouă de țară, cu 70 de bani bucata și miere cu 25 de lei kilogramul. Ferma lor e mică, dar din ea trăiesc cinci persoane, ei, copiii și nepoții. Spun că cea mai mare problemă este desfacerea. „Nu producția ar fi problema, dar dacă nu ai unde să vinzi, ce faci cu ouăle, de exemplu? Le arunci? Se tot spune că e bine să mâncăm sănătos, să avem grijă că suntem tot mai bolnavi și am umplut spitalele: dar se încurajează comerțul masiv, din supermarketuri. Nici n-ar trebui să ne încurcăm unii pe alții. Înțelegem: noi suntem mici, alții sunt mari. Dar să avem șanse egale să ajungem la cumpărători”, spune el.

Piețele volante se organizează peste tot în lume. Ele ar trebui să fie o ușă deschisă micilor producători tradiționali către marile orașe. O alternativă. În Paris, Viena  și alte capitale, în fiecare weekend, o arteră principală este destinată pieței tradiționale. Acolo există un mobilier unitar pus la dispoziție de municipalitate și piața în sine este ca un muzeu al tradițiilor, organizat în aer liber. Aceste piețe au devenit, în timp, obiective turistice. Se asigură astfel contactul între culturi și se oferă posibilitatea ca locuitorii ocupați ai marilor orașe să poată cumpăra în weekend mâncare sănătoasă.

Tot un obicei al vestului este ca restaurantele să ofere specialități culinare pe baza legumelor și produselor naturale de la producători locali. La noi, niciun producător din piața de sâmbătă nu a avut nicio comadă de la vreun restaurant.


Publicitate

Postaţi un comentariu