Tânăr și ambițios: conducătorul de joc din laboratorul de invenții

Alexandru Pop (foto în alb), într-una dintre aparițiile sale pe parchet, într-un meci cu Energia Rovinari (Foto: Dan Bodea)

Istoria sportului românesc mustește de glorii, în aceeși măsură în care abundă de foști mari sportivi care după retragere ajung în situația de a nu se mai putea întreține. Există însă și contra-exemple, în rândul tinerilor sportivi care au înțeles din timp că excelența în sport nu poate fi menținută la nesfârșit și că, la un moment dat, orice sportiv trebuie să coboare printre „muritorii de rând”. Este și cazul lui Alexandru Pop, un tânăr care de ani buni reușește să facă performanță în baschet și, în același timp, să se perfecționeze în domeniul IT-ului.

Nu vorbește în clișee, își cunoaște domeniile în care activează ca pe propriul buzunar și are un plan serios pentru viața lui. Zilnic, alternează între antrenamente cu echipa de baschet și job-ul de programator, unde, de asemenea, este 100% dedicat. Oricât de mult ar părea, nu este vorba despre două persoane diferite, ci despre un tânăr clujean care a înțeles că eforturile și munca susținută îi vor aduce beneficii pe termen lung.

Alex a crescut într-o familie în care sprotul de performanță și educația de cel mai înalt nivel. Tatăl său a făcut handbal de performanță iar mama lui este profesoară de matematică, astfel că Alex nu a avut de a face tentația de a neglija educația. A început să facă baschet din primii ani de școală și nu s-a oprit nici după terminarea liceului. A optat pentru Faucultatea de Matematică și Informatică din cadrul UBB, pentru a avea ocazia să învețe despre o altă pasiune a lui: informatica.

„În clasa a doua am început să joc baschet. Domnul antrenor Liviu Morariu a fost cel care mi-a fost alături până la terminarea junioratului. Apoi, până la terminarea facultății, baschetul și școala au mers mână în mână. Tata a făcut handbal de performanță și mama a fost profesoară de matematică. Tata a fost cel care le-a îmbinat, făcând sport. Mi-am dorit tot timpul să fac o facultate bună. Mama mea fiind profesoară de matematică, mă gândesc că de la ea am pasiunea aceasta. Și baschetul și programarea sunt domenii complexe care îți solicită mult mintea. Și e nevoie de foarte multă muncă”, spune baschetbalistul legitimat la ”U” BT Mobitelco.

Dragostea pentru sportul cu mingea la coș i-a fost răsplătită cu vârf și îndesat, Alex fiind în prezent conducător de joc la ”U” BT Mobitelco și unul dintre tineri de perspectivă care impresionează prin dăruire și mai ales prin modul în care înțelege jocul. Cu mintea deschisă spre orice domeniu care i-ar putea îmbogăți bagajul de cunoștințe, Alex a încercat să asimileze cât mai mult astfel încât să devină un „produs” care să aibă „desfacere” în orice domeniu, indiferent ce s-ar întâmpla cu cariera lui de sportiv. Alex mărturisește că nu îi înțelege pe cei care se bazează doar pe sport și că nu concepe să-și asume un astfel de risc, motiv pentru care a ales să studieze Ingineria informației la facultate.

„Având în vedere situația sportului românesc, își asumă un risc cam mare. Eeste trist faptul că noi avem programe de reintegrare a sportivilor în societate. Acesta este de fapt efectul unui sistem gândit prost, în care sportivii sunt scoși din societate, îndoctrinați și crescuți să aibă cunoștințe doar despre sportul pe care îl fac.  Când nu accesezi materiale de studii și nimeni nu te încurajează să înveți altceva, pierzi contactul cu lumea și îți dai seama la final de carieră cât de mult a evoluat în tot acest timp.

Dacă lași deoparte școala și te axezi doar pe sport, totul se poate termina când suferi o accidentare. Sistemul este oricum prost pus la punct și poți rămâne fără nicio rezervă. Eu nu am vrut să-mi asum acest risc, dar mi-am asumat mai multă muncă, organizare mai bună și am fost mult mai disciplinat. Așa am reușit să fac și școală și baschet fără a fi nevoie să renunț la una dintre ele”, explică Alex.

Faptul că face baschet de performanță la ”U” BT Mobitelco și este licențiat în domeniul ingineriei informației nu este o simplă coincidență, potrivit spuselor lui Alex. Complexitatea celor două domenii dar și spiritul de competiție prezent în cele două domenii.

„Practic multe sporturi. Joc tenis, schiez, inot, joc volei și m-a atras mult sportul și ideea de compeitție.la baschet m-a atras îmbinarea  dintre jocul individual și cel colectiv, pe de-o parte, și pe de altă parte complexitatea lui. Aici trebuie să decizi totul într-o fracțiune de secundă, să faci totul în mare viteză.  Se aseamana mult cu informatica în această privință”, spune tânărul baschetbalist originar din Baia Mare.

De sub panou, în laboratorul de invenții

Dacă faptul că joacă în liga națională și lucrează în IT nu era de ajuns, este bine de știut faptul că Alex Pop se ocupă și de invenții. Cea mai recentă și răsunătoare a fost cea realizată alături de un coleg de-al său, cei doi tineri informaticieni realizând un robot care, literalmente, face sandwich-uri.

„Robotul l-am realizat împreună cu un coleg, Beleleu Petruț. Ne gândeam ce robot să facem și ni s-a făcut foame. Unul din noi a propus să facem niște sandwichuri și așa ne-a venit ideea.  Mi-a fost greu să mă implic și să lucrez în egală măsură. El lucra la o firmă de programare și s-a ocupat mai mult de proiect. Am avut multe nopți nedormite. Înainte de finalizarea robotului, în două nopți am dormit trei ore, am lucrat la el și când eram în deplasări cu echipa”, își amintește Alex.

Alex Pop (dreapta) și Beleleu Petruț (stânga),   creatorii lui S-Maker,   robot care a participat la concursul anual UBBots.

Alex Pop (dreapta) și Beleleu Petruț (stânga), creatorii lui S-Maker, robot care a participat la concursul anual UBBots.

Din momentul în care a decis să performeze atât în baschet cât și în domeniul informaticii, nopțile nedormite au devenit o obișnuință. A absolvit în vara anului 2013, dar nu s-a „liniștit”. Și-a căutat rapid un job în domeniu și mărturisește că deja s-a obișnuit cu programul încărcat cu care are de gând să continue.

„Lucrez la o firmă de programare axată pe dezvoltarea de software pentru aparatură medicală sau roboți industriali. Lucrez patru ore pe zi și am noroc de multă înțelegere din partea șefilor. E puțin mai ușor decât atunci când eram la școală pentru că aveam un program mai rigid. Niciodată nu mi-am pus problema că voi eșua încercând să împac școala cu baschetul . Am știut că ce învăț în școală nu îmi poate lua nimeni și că oricând, orice s-ar întâmpla cu baschetul, îmi pot găsi un loc de muncă și să duc o viață decentă. Este greu totuși să aleg între ele și cât mai pot o să le îmbin. Cândva voi fi nevoit să aleg și cel mai probabil mă voi îndrepta spre informatică. Chiar și așa, nu voi putea renunța la baschet”, promite tânărul conducător de joc al formației clujene.

Alex recunoaște că tentația cea mai mare pentru el vine din domeniul pe care l-a absolvit și, spune el, planurile sale de viitor sunt strâns legate de IT. Cu toate acestea, baschetul are un loc special în viața lui și, în măsura în care va avea posibilitatea, va continua săa activeze și în acest domeniu.

„Îmi doresc să dezvolt un business al meu dar până atunci trebuie să acumulez cât mai multe cunoștințe atât ca programator cât și ca antreprenor. Am noroc să lucrez doar în medii profesioniste: atât la locul de muncă, unde managerul firmei mele face tot posibilul ca să mă ajute, cât și la club unde tot timpul căutăm să obținem maximul din orice oportunitate. I-am ținut locul unui prieten la antrenamente cu juniorii și mi-a plăcut foarte mult să mă joc cu ei, să le explic și să îi disciplinez.Vreau să devin profsionist în domeniul pe care îl aleg și asta înseamnă să mă dedic total. Dar cred că aș putea fi un bun antrenor la juniori sau in liga a II-a”, consideră Alex.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu