Szabo, prințul deșertului: „Eram un fel de minune pentru oamenii din locurile în care opream”

Unde mergeți în concediu? Poate o escapadă într-un parc de aventură, o croazieră pe Dunăre sau poate o călătorie solitară pe coasta de vest a Africii, prin cele mai dure zone deșertice ale planetei, la temperaturi la care nici măcar cafeaua nu poate fi gustată? Cel mai probabil nu o veți alege pe ultima dacă nu cumva sunteți Mihaly Szabo, un antreprenor din Cluj care deține o firmă de construcții în Sierra Leone și care, recent, a făcut o călătorie de peste 5500 de kilometri, pe motocicletă, din Sierra Leone până în Maroc, via Deșertul Sahara.

Sierra Leone este una dintre cele mai noi democrații ale mapamondului și una dintre țările cele mai sărace ale planetei, în ciuda faptului că se află în continuare între primii zece exportatori de diamante ai lumii. Este de asemenea și „locul de muncă” al lui Mihaly Szabo, un antreprenor clujean care are o firmă de construcții chiar în capitala Freetown. Lucrează atât cu localnici, cât și cu români, și este un spirit aventurier. Așa a ajuns și la momentul la care a urcat pe motocicletă și, de unul singur, a pornit într-o călătorie de 5500 de kilometri pe Traseul Sierra Leone, Guineea, Gambia, Senegal, Mauritania și destinația finală, Maroc.

„Pentru că dacă am o firmă acolo și dacă am avut motocicleta acolo, am vrut să văd cum e. am vrut să văd dacă se poate și am vrut să îl fac. Toată lumea mă avertiza că nu se poate face, că voi avea probleme”, spune Mihaly.

Singurul însoțitor al lui Mihaly a fost motocicleta lui, un BMW 1200 GS, care a rezistat excelent provocării față de care mulți dintre prietenii aventurierului au avut multe dubii, ceea ce l-a făcut pe clujean să decidă să plece singur la drum. Un drum cu multe, multe peripeții.

„Sunt problemele cu vămile am trecut prin șase țări, care mai de care mai ciudate. E lumea a treia. Sierra Leone e una dintre cele mai sărace țări din lume și sunt țări unde este multă corupție și nepăsare față de oameni. Apoi traseul: am mai făcut și scurtări de traseu, dar scurtam cu 50 de km și îl lungeam cu 5-6 ore. Temperatura în Senegal era undeva la 47 de grade Celsius. Am avut de traversat și cu bacul, dar un bac acționat manual. Am trecut prin albii de rău, am mers pe drumuri foarte rele, mai rele decât macadamul cu șosele în care te puteai pierde cu motocicleta. Sunt situații frustrante în care ești abordat cu <<S-ar putea să te deportăm pentru că mie mi se pare că pașaportul este fals>>. Și spuneau asta deși trecusem deja prin alte două vămi unde nu au existat probleme. Totul, pentru bani. Dar vorbeam cu calm, mai dădeam câte cinci dolari și așa au trecut două săptămâni. M-am descurcat bine pentru că am avut cam peste tot internet. M-am cazat la moteluri și hoteluri, am avut și cort și din punctul acesta de vedere a fost bine, pentru că nu am stat foarte mult nicăieri”, spune Mihaly.

Un zeu pe un armăsar negru

Într-una dintre cele mai sărace zone ale planetei, o motocicletă BMW nu este tocmai cel mai comun lucru pe care poți să îl găsești. Mai adaugi în ecuație un motociclist alb și te alegi cu una dintre cele mai fascinante imagini pentru locuitorii din zonele în care a ajuns Mihaly. Odată cu fascinația a venit însă și multă ospitalitate din partea oamenilor pe care clujeanul i-a întâlnit în timpul aventurii sale.

„Tot satul se adună lângă tine până faci cortul. Oamenii îți aduc mâncare și apă și cu voia primarului, dormi lângă casele lor. Oamenii din satele mici sunt extrem de prietenoși. Dacă eu orez, oricât de puțin, vin și împart cu tine. Poate se gândeau că vor primi ceva sau poate chiar sunt foarte ospitalieri. Până am ajuns în Senegal, eram un fel de minune pentru oamenii din locurile în care opream. În Senegal, cei de acolo sunt obișnuiți cu raliul Dakar și e altfel. Până acolo, oriunde opream, nu puteam sta cinci minute pentru că tot satul venea la mine”, explică el.

Chiar și-așa, călătoria lui a avut numeroase părți mai puțin plăcute. Drumurile proaste și drepte la nesfârșit, căldura pe alocuri insuportabilă dar și problemele birocratice specifice țărilor sub-dezvoltate au făcut din traseu o adevărată probă de răbdare.

 „Mauritania nu mi-a plăcut. Nici Sahara. Este foarte plictisitor, pentru că drumul este bun și foarte drept. Mergi foarte mult în linie dreaptă. Deșertul e drept și aproape că vezi Pământul cum se curbează. A fost foarte mult vânt, de asemenea și foarte cald, chiar dacă afară nu era soare, ci doar foarte mult praf venit probabil din deșert. Nici nu eram în deșert și atunci am crezut că nu voi putea merge până la capăt. Am avut o singură pană și asta a fost singura problemă de ordin tehnic. S-a făcut o gaură exact în zona în care era mai cald. Am rezolvat problema cu o improvizație cam cum făceam acum 50 de ani și am luat un cauciuc second-hand cu 150 de dolar, cam cât e unul nou. Au tras de pe mine cât au putut, dar măcar eram pregătit”.

900 de kilometri a fost cea mai mare distanță parcursă într-o singură zi de Mihaly, care acum se gândește să meargă undeva în Asia. Între timp, continuă afacerile în Sierra Leone, unde în prezent lucrează la construcția unui hotel. Pentru el, un business într-o astfel de țară este cea mai mare provocare posibilă.

„Este cea mai mare provocare pentru un om de afaceri. Puteam face asta și în România, dar să lucrezi într-o țară în care abia 10% au avut parte de o formă de educație, asta este o mare provocare. Pentru restul, educația lor este cu totul alta față de lucrurile cu care noi suntem obișnuiți. Sunt multe pierderi pe care le ai, pentru că oamenii nu au grijă de resursele angajatorului. Nu poți lăsa pe nimeni să lucreze acolo în locul tău. Nu poți dirija din birou. Eu lucrez cu trei oameni din România, dar și cu localnici. Pe unii însă i-am prins că furau și a trebuit să îi dau afară, chiar dacă lucram cu ei de foarte mult timp. Acum trebuie să caut alții și să îi învăța. Dar se pot câștiga bani frumoși. Într-o țară săracă totul este scump. Pierderile colaterale sunt mari. La ce aș câștiga în România 1 leu, acolo trebuie să câștig 5 lei ca să acoperă pierderi, dar la final tot rămân cu 2 lei sau 2,5 lei”, spune Szabo Mihaly.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu