Sociolog clujean: „Clujul este un oraș nedrept: şi-a exportat problemele spre orașele mai mici și localitățile din jur”

Un grup de specialişti, sociologi şi urbanişti au cercetat modificările care s-au produs la nivelul populaţiei Clujului, din oraş şi din împrejurimi. Au constatat că în ultimii zece ani, nivelul de educaţie, profilul profesional şi forţa economică a populaţiei s-a modificat foarte mult. Avem noi sateliţi în jurul Clujului, ”alveole” în care se produce un nou tip de populaţie. Dependentă de carieră, de serviciu şi de viaţa urbană, dar care se retrage seara în „dormitoarele” satelit. Dacă în timp, locuitorii acestor sateliţi se schimbă, rolul lor rămâne acelaşi, de antecameră a oraşului. Studiul este un parteneriat între cercetătorii de la Facultatea de Sociologie (Norbert Petrovici) și Facultatea de Geografie (Ciprian Moldovan, Titus Man Cristian, Rusu Raularian) din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Suntem interesați de relocările activităților economice și a locuirii în orașul Cluj și în localitățile din vecinătate.

-Care sunt cele mai importante caracteristici, definitorii – prin care se diferențiază locuitorii din alveolele Clujului și din nucleul urban?

– România a beneficiat în ultimii ani de o rată de creștere economică foarte mare și o parte semnificativă a acestei creșteri s-a datorat capitalului străin, fie în mod direct prin investiții, fie indirect prin firme care au devenit furnizori ai acestor firme. Transilvania în mod particular, începând cu 2011 are o creștere semnificativă a sectorului industrial, iar orașele mari din Transilvania au o creștere importantă a sectorului de servicii. Clujul produce 70% din exporturile din IT ale României. Însă, cea mai mare parte din aceste produse sunt outsourcing de manufacturare, atât în producție, cât și în IT. Chiar dacă vorbim de diferențe de salarii semnificative, sectorul industrial și cel de servicii sunt similare din punct de vedere al funcționarii. Mizează pe forță de muncă ieftină comparativ cu salariile din Europa occidentală sau SUA.

Aceste transformări economice sunt vizibile și în oraș. Stocul de locuințe din Cluj este limitat, iar ceea ce s-a construit în ultimii douăzeci de ani reprezintă sub 10% din stocul de locuințe construite în perioada socialistă. De asemenea din punct de vedere urbanistic cartierele socialiste au fost gândite unitar și cu o echipare edilitară foarte bună. Acum noile blocuri sau case sunt gândite parcelar, în funcție de terenul cumpărat de investitori. fiind deseori lipsite de funcțiuni ce țin de educație, recreere, consum, religioase. În plus, noile locuințe au migrat spre periferia orașului sau în localitățile adiacente pentru că acolo prețul terenului e mai mic.

Efectul este o stratificare importantă în funcție de momentul pe care îl are o persoană în carieră sa de angajat. Persoanele care sunt la început de carieră tind să își permită o locuință în Florești și Apahida. Acolo locuințele sunt mult mai ieftine. Cei care au o poziție de conducere tind să prefere locuințe în oraș sau să înceapă proiecte de construcții în sudul orașului. Lucru acestea se acutizează și dacă luăm în calcul familiile cu copii. Cei care au copii preferă sistematic primul cerc de localități din jurul orașului Cluj. Iar cei care cumpără sau închiriază în oraș tind să nu aibă la fel de mulți copii.

– Cum a evoluat populaţia oraşului în ultimii ani, numeric şi calitativ?

– Clujul a pierdut în ultimii 20 de ani aproape 20% din populație, însă cifra totală de locuitori ai orașului a rămas constantă. Avem o creștere a celor cu educație superioară de la 8% în 1992 la 32% în 2011. Creșterea aceasta s-a întâmplat prin schimb de populație. Au plecat cei care nu şi-au mai permis să locuiască în Cluj și au rămas cei care sunt educați. Clujul este un oraș nedrept, din acest punct de vedere. Și-a exportat problemele spre orașele mai mici și localitățile din jur.

În ultimii zece ani s-au pierdut 10 mii de joburi în industrie în orașul Cluj, în timp ce în județul Cluj au crescut numărul de joburi în industrie tot cu 10 mii de angajați. Muncile manuale treptat ajung să plece din oraș în județ. Într-un fel, dacă ești muncitor nu prea mai ai dreptul să stai în oraș. Nu pentru că cineva ți-ar interzice, ci pentru că nu îți permiți. Jobul tău a plecat. Eventual poți să te angajezi în cele 10 mii de joburi noi apărute ca lucrători în servicii. Adică să lucrezi la supermarket. Doar că și aici ai o problemă. Aceste munci sunt puternic feminizate și intri în concurență cu miile de studenți care caută un job part-time la salariul minim, să își suplimenteze veniturile primite de la părinți sau burse. Iar asta îți complică mult șansele să ai o viață decentă în Cluj.

Avem în jur de 40 de mii de persoane care fac naveta zilnic în județul Cluj. Cea mai mare parte din această navetă este generată de muncitorii manuali. Avem o relocare consistentă a activităților economice productive în al doilea cerc de localități din jurul Clujului. Firmele manufacturiere beneficiază în acest fel de forța de muncă manuală rurală sau din orașele mai mici din județ.

Cea mai mare parte din navetă spre orașul Cluj este generată de cei cu ocupații pe poziții de specialiști care locuiesc în primul cerc de localități din jurul Clujului. În fiecare dimineață în Cluj intră dinspre Florești 13 mii de mașini.

-Cum i-am putea descrie pe clujenii vechi din habitatul inițial faţă de ceilalți, există diferențe? 

– Noii locuitori ai Floreștiului, Apahida, Gheorgheni, Feleac sunt foarte educați. Floreștiul este localitatea cu cei mai mulți masteranzi și doctoranzi ca procent din populație din România. În Florești și Apahida avem două tipuri de emigrație. Un flux important sunt cei cu studii superioare în căutarea unui apartament pentru o familie. Un alt flux important sunt copii proveniți din familii de muncitori, care sunt la rândul lor muncitori. Părinții și-au vândut locuințele din Mănăștur sau Mărăști şi au cumpărat două apartamente, unul pentru ei și unul pentru copiii care doresc să își întemeieze la rândul lor o familie. În Gheorgheni lucrurile stau diferit. În sudul Clujului și localitățile adiacente își construiesc case sau achiziționează case cupluri peste 40 de ani. De obicei cupluri aflate la a doua sau chiar a treia locuință. Ocupațiile lor sunt mai degrabă manageriale. 

Cât de integrată în comunitate este noua populație, exemplu Floreştiul? Putem spune despre ei că sunt floreşteni sau sunt clujeni?

– Cei din Florești, Apahida și Gheorgheni sunt Clujeni. Noile populații sunt ale orașului, lucrează în Cluj, își duc copiii la grădinițe și școală în Cluj, își petrec timpul liber în Cluj. Însă apariția noilor localități dormitor este generată de politica economică mai largă a orașului și relația sa cu piețele europene. Această politică generează o stratificare foarte mare a salariilor și, de asemenea, variații importante între momentele în carieră pentru cei care sunt angajați pe poziții de specialiști. Adică orașul își exclude sistematic o parte din angajați pentru că devine imposibil să locuiești în oraș. Chiriile și ratele la locuință pentru cei care stau în oraș acoperă mai bine de o treime din bugetul unei gospodării, în cazul în care nu sunt proprietari.

Eventuale diferențe mai mari intervin în termen de consum de loisir. Cei care stau în localitățile adiacente Clujului vin mai rar în centrul orașului în timpul liber, decât cei care locuiesc în Cluj. Însă şi cei din localitățile adiacente Clujului sunt obligați deseori să facă acest lucru pentru că în noile cartiere nu prea există spații publice, facilități de loisir, cafenele, puburi, winebaruri. Spațiul public pentru cei din localitățile adiacente Clujului este puternic comercializat, e al mallului sau e interiorizat în curți private.

-O unificare administrativă ar rezolva problemele?

– Unificarea administrativă ar ajuta, indiscutabil. Acesta ar fi un pas major. Dar aici intervin foarte multe piedici politice interconectate cu aspecte economice. Primarii și consiliile locale nu doresc să își cedeze controlul. Această unificare poate fi posibilă doar printr-o re-invenție a instrumentelor de participare la luarea deciziilor publice.

Însă unificarea nu este instrumentul principal. Administrația publică are la dispoziție și alte căi. Primul şi cel mai important este o strategie de achiziții ale primăriilor de terenuri și clădiri pentru a le reda funcțiunilor publice. Acest lucru o pot face și primăriile din zona metropolitană, precum o poate face si orașul Cluj. Adică un instrument cheie este ca administrația publică să devină un jucător important în a oferi locuințe, spații publice și clădiri cu funcțiuni publice și cel mai important, drumuri publice capabile să susțină un trafic consistent. Acest instrument este descalificat ca fiind comunist. Ceea ce este neadevărat, majoritatea orașelor europene mari apelează și au apelat la acest mijloc.

Un alt instrument este cel al controlului chiriilor. Piața filtrează populațiile producând compoziții sociale foarte asimetrice si problematice atât la nivel de oraș, cât și la nivel de regiune. Probabil cel mai cunoscut oraș care are politici de control al chiriilor este Viena. Alături de achiziția de terenuri de către administrație, acesta, controlul chiriilor, este un mecanism prin care orașul poate interveni să echilibreze distorsiunile produse de piață. Având în vedere că suntem poziționați la nivel de piețe globale și europene ca furnizor de muncă ieftină calificat și necalificată, creșterea chiriilor va duce și la o presiune tot mai mare pe salarii.

Al treilea instrument este cel al descentralizării funcțiunilor. Orașul devine tot mai puternic segregat funcțional: centrul a devenit în ultimii 10 ani principala destinație pentru clădiri de birouri; primul cerc de localități din jurul Clujului a devenit principalul furnizor de locuire ieftină; iar al doilea cerc de localități a devenit principalul spațiu pentru facilități de producție. Această logică generează presiuni de mobilitate extrem de mari. Dacă continuăm această tendință, traficul va deveni tot mai dificil. Însă a planifica descentralizat, funcțional înseamnă să planifici lucrurile integrat. Adică acest lucru înseamnă să poți să te imaginezi că stai la o cafea pe o terasă și în Florești sau că poți să ai lângă biroul tău o grădiniță care oferă îngrijire de calitate. Dar ar fi o naivitate să ne așteptăm ca piața să producă astfel de proiecte, fără intervenția publică consistentă prin politici coerente.


Publicitate

Postaţi un comentariu