Școala dispare în arșița verii

Din poveștile părinților despre vacanțele petrecute cu colegii în tabere la mare sau la munte au mai rămas doar amintirile. După 1989, Ministerul Educației a fost secătuit de taberele școlare pe care le avea, astfel că astăzi, Clujul, spre exemplu, mai are doar două tabere din opt și se poate lăuda cu acest lucru în contextul în care multe județe mai au doar ruinele fostelor facilități. Prin urmare, elevilor nu le mai rămâne decât să își cumpere bilete spre Grecia sau Costinești în contextul în care ministerul și inspectoratul nu au de unde scoate bani pentru a le organiza activități cu care să-i mențină într-un relativ contact cu școala și educația.

Înainte de ’89, tabăra de la Blăjoaia era una dintre cele mai căutate de elevi. Doar protipendada județului găsea locuri aici, locuri care, așa cum și actualul inspector şcolar general, Valentin Cuibus, își amintește, se obțineau doar pe pile.

Capitalismul și mai ales lipsa de interes au îngropat însă toate aceste tabere școlare în perioada 1990-2000, după care Ministerul Educației a alocat fonduri pentru reabilitarea taberelor de la Valea Ierii și Băișoara, trecute ulterior în grija Palatului Copiilor Cluj.

„Celelalte, fie s-au pierdut, fie s-au deteriorat foarte mult, a dispărut cererea, unele bune s-au pierdut din motive care îmi scapă și tot așa. E totuși mult în contextul în care alte județe nu mai au nici una. Dar asta nu este o satisfacție. Interesul a scăzut foarte mult pentru că acum 30 de ani, de exemplu, nu discutam despre plecare în Grecia în vacanță, nu discutam despre plecări în alte țări. Puteai, ca elev, să pleci în tabără la munte sau la mare în România. Pe de altă parte, din 1990 până în 2000, la Cluj de exemplu, nu s-a mai investit deloc. Noi când le-am refăcut pe cele două am rămas șocat, mă miram cum de cineva mai mergea acolo:  camere de 20 de paturi, baie pe coridor, deci normal că lumea nu mai voia așa ceva”, explică Valentin Cuibus.

Dispariția taberelor este jelită de toată lumea, iar amintirile frumoase din verile petrecute la mare sau la munte cu colegii sunt singurele rămase vii după ce taberele și-au închis porțile.

„Taberele oferă multe lucruri bune. În primul rând au o activitate complexă și formează niște relații speciale între copii. Știu că Blăjoaia, pe vremea mea, era cea mai căutată. Acolo doar cu pile găseai locuri, eu niciodată nu am fost. Era undeva într-un vârf de munte, dar acum s-a pierdut pentru că era foarte costisitoare. Se ajungea doar cu mașini ale armatei, aprovizionarea se făcea cu elicopterul și lucrurile s-au destrămat”, își amintește inspectorul.

Valentin Cuibus este Șeful ISJ Cluj (Foto: Dan Bodea)

Valentin Cuibus este Șeful ISJ Cluj (Foto: Dan Bodea)

 

Soluții ar fi, dar nu sunt!

„Nu se poate!” este răspunsul ferm și sincer pe care inspectorul şcolar general îl dă la întrebarea „Se pot găsi bani pentru investiții în tabere?”.  „Ar putea exista un program guvernamental după exemplul Canadei care, având mari probleme cu copiii, a pornit în urmă cu 15 ani un program prin care copilul e la școală până la ora 18, timp în care face tenis, înot, baschet etc., primește masa de prânz și când pleacă acasă pleacă fără nimic. După aceea, au o lună de zile de tabere plătite de stat, de toate felurile, în care sunt educați, sunt ținuți ocupați, dar toate acestea se fac cu un buget de 10 milioane de dolari, doar pentru așa ceva. Bugetul Ministerului Educației din România este de 4 milioane de euro. Deci acum înțelegeți? Ar fi totuși foarte util un astfel de program pentru că un copil are nevoie de alternativă când îi spui ce nu are voie să facă. Trebuie să îi oferi și părinții să își poată permite financiar. Taberele care încă mai sunt nu sunt nici ele pline pentru că nefiind plătite de stat, nu mulți sunt cei care își permit”, explică Valentin Cuibus.

Cei mici, cei mai norocoși

Singurele variante viabile pentru o vacanță relativ educativă vin din partea Palatului Copiilor, unde în urmă cu 10 ani, inspectoratul a demarat o Școală de Vară la care, copii cu vârste între 5-10 ani desfășoară diverse activități sub supraveghere didactică.

„Acum zece ani am introdus  Școala de Vară la Palatul Copiilor. Merge fabulos! E pentru copiii mai mici, și fac trei tipuri de activități. De exemplu înot, aeromodele și engleză. Sau alte combinații. Asta și multe altele ar funcționa, dar nu poți face așa ceva toată vara pentru că oamenii ăia mai trebuie să aibă și concediu. Știu că în primele două ore, pe 300 de locuri s-au înscris 170 de copii. Soluții ar fi, dar trebuie bani”, atrage atenția Valentin Cuibus.

Lipsa banilor este și motivul pentru care orice fel de activitate destinată elevilor pe perioada vacanței a fost abandonată. Nici la țară lucrurile nu sunt mai roz, unde majoritatea terenurilor de sport stau închise pe durata verii tocmai pentru că nu există bani pentru supraveghetori.

„Să fim corecți, nu avem ce alternativă să le oferim când toate lucrurile astea sunt private. Neexistând resurse pentru așa ceva, nu poți face nimic. Avem 37.000 de elevi în județ. Nu putem face, de exemplu, acel program cu școala de vară pentru toți. Nu avem un sistem, nu avem resurse materiale pentru a gestiona o asemenea activitate pentru trei săptămâni, de exemplu. Mulți se plâng că terenurile de sport ale școlilor nu sunt folosite și am avut nenumărate discuții cu primarii pe tema asta. Nu sunt folosite pentru că nu are cine să plătească supraveghetori pentru acei copii, care răspund de sănătatea lor”, spune Cuibus.

Alte soluții?

Alte soluții nu prea sunt. În lipsa banilor, elevilor și părinților lor nu le rămâne decât să devină din ce în ce mai responsabili vizavi de educaţia lor.

„E foarte important să nu te rupi de școală. Depinde mult totuși și de familie. Acolo unde părinții nu au timpul fizic să se ocupe de educație și să continue ceea ce școala face are loc o ruptură și aici ar fi bine să intervină taberele. Dar 600 de lei pentru o tabără poate fi mult pentru o familie. Dacă în timpul anului elevul a acumulat serios, trebuie să se rupă două-trei luni de școală. Dar această ruptură nu înseamnă să nu mai citească nimic, să nu mai caute nicio informație despre nimic să nu se mai uite la un documentar. Îl văd pe fiul meu, care e în clasa a XI-a și e un copil foarte bun, dar nu l-am văzut în timpul vacanței învățând. Citește, citește mult, dar are alte activități, nu școală propriu zisă. Trebuie să faci altceva în vacanță dar să nu renunți cu totul la activitățile educaționale”, concluzionează Valentin Cuibus.

Cum se distra Valentin Cuibus în vacanțe?
„Eu mergeam în tabere în România. Am mers o dată în tabără în Germania Democrată, care era o mare performanță. În rest, mergeam în Costinești, unde era mare bătaie, mai puțin în Năvodari și… cam atât. Citeam, la televizor nu prea era mare lucru de văzut. Relațiile cu colegii erau însă mult mai strânse, chiar dacă nu mergeam în cluburi și baruri. Mergeam și făceam sport, mergeam la bazinele de lângă stadion, în parcul Hațieganu și cam acestea erau variantele. Dar e drept că și aveam pretenții mai mici și, mai ales, nu aveam cu ce să comparăm”.

 

Postaţi un comentariu