Schimbare radicală pentru singura campioană olimpică

"Am ales, împreună cu soţul meu, să facem muncă de misionariat în cadrul Martorilor lui Iehova. Este ceea ce ne-am dorit, este chemarea pe care o simțim. Nu e nimic senzațional, cum poate ar aștepta unii să audă sau să citească. Asta am ales noi", Oana Ban, singura sportivă clujeancă campioană olimpică

Despre sportivii care triumfă în întrecerile olimpice se scriu cărți, se fac filme, se vorbește mult timp după succesul în cea mai importantă întrecere a planetei. Există însă, și sportivi care odată ieșiți din lumina reflectoarelor intră într-o lume doar a lor. Oana Ban este până azi singurul sportiv clujean medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de Vară. Se întâmpla în vara anului 2004, la Atena. Micuța gimnastă clujeană cucerea admirația lumii întregi, alături de echipa feminină a României.

La 13 ani distanță de la acea seară magică viața gimnastei s-a schimbat radical. O problemă medicală i-a „răpit” șansa de a face parte din staful echipelor naționale ale României. Și-ar fi dorit și nu prea să rămână în fenomen, să antreneze puștoaicele care încă visează că vor realiza exercițiul perfect. S-a retras din sportul de performanță la o vârstă (18 ani) la care multe dintre colegele ei de generația abia începeau să-și creioneze viitorul. Rămâne însă, în istoria sportului clujean ca fiind singura campioană olimpică.

A fost odată Oana Ban

Anii au trecut, dar amintirea unei seri magnifice a rămas. Oana Ban avea 18 ani în momentul triumfului suprem de la Atena. Oana a făcut primele piruete, salturi și exerciții în Sala de Sport ce poartă numele primei gimnaste clujene medaliate la Jocurile Olimpice; „Sonia Iovan”. A fost legitimată la CSS Viitorul, avându-i ca antrenori pe Rodica Câmpean și Anton Ciupe. Oana a crescut în valoare an după an, ajungând inevitabil una dintre gimnastele junioare de talie mondială. Ea a concurat la primul ei campionat în România în 1998 și a câștigat proba la sol. Un an mai târziu a fost invitată să se alăture echipei naționale a României și a început să lucreze cu antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang la lotul olimpic de la Deva. În perioada următoare avea să se impună în turneul Gym Top în Belgia (în 1999) și avea să cucerească și o medalie de bronz, în 2001, la Zilele Tineretului Olimpic European. Marea problemă a Oanei a fost data ei de naștere (11 ianuarie).

Fiind născută în prima jumătate a primei luni a anului, Oana nu a îndeplinit standardele de eligibilitate pentru Campionatele Mondiale din 2001 la diferență de doar unsprezece zile față de vârsta minimă. Clujeanca a fost forțată să aștepte până în 2002 pentru a debuta pe plan internațional la senioare. La Campionatele Mondiale de la Debrecen, din 2002, Oana Ban a câștigat o medalie de argint la bârnă, și s-a plasat pe locul al patrulea în finala de la sol. Un an mai târziu, Oana a contribuit la câștigarea medaliei de argint a echipei României în 2003 la Campionatele Mondiale.

Photo/Amy Sancetta

Punctul culminant al carierei Oanei s-a consumat în vara lui 2004, la Jocurile Olimpice de Vară de la Atena. Împreună cu colegele de echipă Monica Roșu, Alexandra Eremia, Cătălina Ponor, Daniela Șofronie și Silvia Stroescu, a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe. Deși accidentată, Oana a contribuit în mare măsură la victoria României, prin evoluțiile de la paralele, bârnă și sol din finala pe echipe. În întrecerea individuală, Oana era calificată atât pentru individual compus cât și în finala pe aparate, la sol. Din pacate, o accidentare, a forțat-o să rămână în afara ambelor concursuri și așa s-a încheiat experiența ei la Jocurile Olimpice și practic s-a încheiat scurta ei carieră, clujeanca luând decizia să se retragă definitiv din gimnastică după acea ediție a Jocurilor Olimpice. La decizia radicală a sportivei au contribuit și antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Belu care au retras-o din concurs, din cauza unei accidentări la gleznă, survenite în timpul unui exerciţiu la sol.

Cine a cumințit-o pe „fata rebelă”?

La cei 18 ani ai săi, cât avea în momentul în care a decis să-și încheie socotelile cu sportul de performanță, Oana era, asemeni majorității tinerelor, o adolescentă văreia îi plăcea să iasă în cluburi, să se distreze, era o fată plină de viață. Apoi lucrurile au luat o turnură neașteptată (pentru cei mai mulți dintre noi). Oana a ales să se dedice unui cult religios. A continuat să lucreze în domeniu, ca instructor de fitness, dar în același timp a devenit voluntar în cadrul Martorilor lui Iehova. În acest context și-a cunoscut și soțul (Sorin Grigore), cu care s-a căsătorit în martie 2010. „A fost o nuntă simplă, dar frumoasă. Am fost foarte emoţionată. Mi-au dat lacrimile, pentru că am făcut atunci cel mai important pas din viaţa mea”, își amintește fosta campioană.

Timpul i-a cicatrizat rănile căpătate în perioada în care a practicat gimnastica de mare performanță. Chiar dacă au existat tentative de cooptare a ei în structurile Federației Române de Gimnastică, Oana nu s-ar putea imagina în calitate de antrenor de gimnastică. Au fost multe bucurii, dar și momente triste. S-au adunat prea multe, toate câte au fost: accidentări, suferințe. „E prea mare responsabilitatea. Dacă eu nu știu cum e, atunci cine ar ști mai bine. În plus, am rămas cu unele probleme la spate, ori nu poți să fii antrenor de gimnastică dacă nu le poţi ridica pe fete”, își explică în cuvinte simple Oana, decizia de a nu reveni vreodată în sala de gimnastică.

Ajută surdo-muții

Departe de agitația și adrenalina specifice marilor competiții, Oana și Sorin trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Fac „naveta” între Cipru și Cluj-Napoca și merg din casă-n casă cu Biblia-n mână şi îi ajută pe surdo-muţi să înţeleagă „cuvântul Domnului”. „Am ales, împreună cu soţul meu, să facem muncă de misionariat în cadrul Martorilor lui Iehova. Este ceea ce ne-am dorit, este chemarea pe care o simțim. Nu e nimic senzațional, cum poate ar aștepta unii să audă, sau să citească. Asta am ales noi”, punctează Oana. La 31 de ani fosta sportivă a ales să trăiască altfel, departe de presă, departe de sportul în care a cucerit cea mai prețioasă medalie pentru Cluj. Probabil nu va reveni niciodată asupra deciziei de a se „rupe” de sportul de performanță, dar va rămâne pentru eternitate prima campioană olimpică a Clujului.

3 medalii, una de aur la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), una de argint la bârnă, la Campionatele Mondiale de la Debrecen (2002) și una de argint pe echipe, la Campionatele Mondiale de la Arheim (2003), sunt cele mai importante succese ale Oanei Ban.

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu