Rectorul UBB, academicianul Ioan Aurel Pop: „Fără UE, Clujul şi România ar fi băltit în sărăcie, mediocritate, izolare”

Rectorul UBB, academicianul Ioan Aurel Pop / Foto: Dan Bodea

Integrarea în Uniunea Europeană a României s-a făcut ca ţară, dar, urmare a acestui proces, zonele şi oraşele sale au cunoscut dinamici diferite. În ceea ce priveşte Clujul, dezvoltarea sa a cunoscut o dinamică mai accentuată, mai ale în anumite domenii, printre acestea numărându-se şi educaţia. Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, academicianul Ioan Aurel Pop, ne oferă o privire de ansamblu în ceea ce priveşte efectele pe care integrarea în comunitatea euopeană le-a avut asupra Clujului.  

Clujul a intrat într-o dinamică internaţională prin aderarea la UE

Rep: Cum a fost influențat Clujul, în general, în ultimii 10 ani, de faptul că România a aderat la UE?

Ioan Aurel Pop: Din câte știu, Clujul a fost influențat în moduri diverse, dar, în general, spre bine. Orașul a intrat într-o dinamică internațională care lipsea imediat după căderea comunismului, când, din varii motive, părea complet blocat. În a doilea rând, orașul a știut cum să absoarbă fonduri europene și să le folosească relativ eficient. Cred că intrarea în UE a ajutat mult și la dezvoltarea orașului ca un pol informatic regional, la creșterea numărului de zboruri de pe Aeroportul Internațional „Avram Iancu” etc. În acest moment, Clujul mi se pare cel mai dezvoltat oraș al României, după Capitală, cu foarte bune perspective de viitor.

Rep: Care au fost efectele benefice ale aderării asupra Clujului și, de cealaltă parte, care au fost efectele negative?

IAP: Efectele negative propriu-zise nu cred că se datorează decât în mică măsură aderării în sine. Este evident că Europa Occidentală are problemele ei, unele grave, care sunt treptat „importate” și de Romania. Dar aceste aspecte, dacă sunt cunoscute, se pot gestiona. Efectele negative se datorează, cred, stângăciilor noastre sau tendinței de a ne „descurca” ca și anterior. Nu suntem capabili să folosim toate ocaziile (oportunitățile, cum se zice mai nou!) pe care ni le oferă instituțiile europene spre a participa cu experți, spre a folosi fondurile existente, spre a aplica așa cum trebuie, cu proiecte bine făcute etc. Cred că, uzând mai multe fonduri europene, am fi putut face în Cluj-Napoca un mare centru cultural, unde să existe și o sală pentru Filarmonica „Transilvania”, am fi putut renova Teatrul Național (și Opera Națională), am fi putut avea parcări suficiente în zona centrală, am fi putut avea gata o centură completă a orașului, am fi putut construi cel puțin încă o șosea de legătură cu zona Florești-Gilău, am fi rezolvat chestiunea gropii de gunoi de la Pata-Rât, am fi avut un spital regional etc. Repet, acestea nu cred că sunt efecte negative ale aderării, ci efecte negative ale nefolosirii suficiente a oportunităților oferite de aderare și pierdute de noi.

Aderarea la UE a deschis perspective extraordinare pentru universităţi

Rep: În ce fel au fost influențate mediul universitar și domeniul cercetării de aderarea la UE? Cu particularizare pe UBB și pe Cluj.

IAP: Aderarea la UE a deschis perspective extraordinare pentru mediul universitar din Cluj și pentru UBB în special. Oricum, chiar și înainte de 2007, UBB avea cea mai mare dinamică a relațiilor internaționale dintre toate universitățile românești. După aderare însă, s-a văzut o schimbare reală, în sensul utilizării masive de către noi a fondurilor europene destinate învățământului superior și cercetării. Programele europene de succes – Lifelong Learning Programme, Erasmus Mundus, Tempus, Europe for Citizens, Youth in Action, Erasmus Plus, Euridice – ne-au adus în situația de a realiza nenumărate mobilități ale studenților și cadrelor didactice, de la noi spre Europa și viceversa.

De când a început Erasmus Plus (schimburile cu universități din afara UE), am reușit să accesăm la UBB aproximativ câte un milion de euro pe an (cel mai mult față de oricare universitate românească). De asemenea, circa 5 milioane de euro (pe lângă alte 2 milioane, puse de noi), ne-au ajutat să recondiționăm radical Parcul Sportiv „Iuliu Hațieganu” (sediul Facultății de Educație Fizică a UBB), unul dintre cele mai frumoase și mai bine dotate obiective de acest fel din Europa. În acești zece ani, profesorii, cercetătorii și studenții UBB au câștigat câteva sute de proiecte din fonduri europene pe care le-au pus în practică, în toate domeniile didactico-științifice și de creație pe care le avem. UBB a fost și este una dintre instituțiile românești cu cea mai mare absorbție a fondurilor europene. Am reușit să achiziționăm cu asemenea fonduri aparatură în valoare de milioane de euro, în domeniile de vârf ale nano-științelor, informaticii, matematicii, chimiei, fizicii, psihologiei, biologiei, politologiei, istoriei etc.

Am știut și știm să scriem proiecte competitive și să le câștigăm, ceea ce nu este puțin lucru. Am intrat, de asemenea, în clustere inițiate de universități străine și de Primăria Cluj-Napoca, alături de celelalte universități clujene și împreună cu mediul de afaceri din oraș, iar unele din aceste programe produc deja roade. UBB, cu cei 42 000 de studenți și aproape 2 000 de cadre didactice și cercetători, este cea mai mare universitate din țară, iar de vreo doi ani a ajuns să fie și cea mai prestigioasă (conform clasamentelor internaționale și interne). Toate universitățile din Cluj au împreună aproape 100 000 de studenți și angajați, ceea ce înseamnă că fiecare al patrulea locuitor al orașului este student sau legat direct de mediul universitar. Prin urmare, Clujul actual nu se poate imagina, nu se poate concepe fără UBB și fără universități în general. Iar dacă universitățile s-au integrat bine în UE, cu siguranță a beneficiat de acest lucru și acest oraș.

Calea succesului rămâne această Europă

Rep: În ce stadiu, cum arătau Clujul (și România) dacă țara noastră n-ar fi fost și n-ar fi membru al UE? Dar UBB și celelalte universități clujene?

IAP: Este greu de spus! E greu de spus cum ar fi fost dacă nu ar fi fost ceva! Nici măcar istoricii nu pot prevedea viitorul, dar pot – dacă sunt onești – să înțeleagă și să modeleze mai bine prezentul. Trecutul nu este altceva decât experiență de viață bună de folosit la nevoie. Dacă ne gândim la trecutul nostru de izolare în blocul comunist, putem realiza mai bine ce înseamnă Europa pentru români și România și, evident, pentru Cluj. Țara, orașul și UBB nu ar fi murit, desigur, dar ar fi „băltit” în sărăcie, mediocritate, izolare. Să ne gândim la riscul nostru de țară situată la „periferie” sau într-o „zonă gri”, mai ales după ce am trăit decenii întregi „binefacerile” acelei „lumini venite de la Răsărit”.

Țările Europei Occidentale au oferit lumii un model de civilizație de succes, model care, de vreo 3-4 secole, s-a extins în lume, peste Ocean, în Asia, în Australia. Se poate ca acest model să fi „obosit” – cum s-a întâmplat mereu în istorie – dar, deocamdată, el nu este epuizat. Chiar și China, care vine puternic din urmă, are succes în acest moment în măsura în care aplică modelul economic concurențial, preluat din Occident. Or, România și Clujul au șansa să facă parte din „clubul” țărilor europene de cel mai mare succes. Fără această șansă, ne-am fi afundat în mediocritate. Că noi nu reușim să facem față acestei calități (de a face parte din „clubul” pomenit al aleșilor) așa cum s-ar cuveni, asta este altceva. E mai bine să fim în acest cadru (chiar și printre ultimii) decât în afara lui. Handicapul României este real și nu trebuie să-l eludăm, dar trebuie, înainte de a ne critica prea aspru și chiar de „a ne pune cenușă în cap”, să știm și să spunem răspicat un lucru: Țările Române și apoi România au intrat în circuitul european de succes, în sistemul de vase comunicante al Europei Occidentale cu o întârziere de circa 2-3 secole (în raport chiar cu unii vecini din zonă, cum ar fi polonezii, cehii, ungurii, slovacii, croații), iar acest handicap nu poate fi depășit peste noapte.

Rep: Ce efecte ar putea să aibă asupra Clujului (și a României) o eventuală destrămare a UE sau o ieșire a țării noastre din comunitatea europeană?

IAP: Ar fi grav, iar efectele sunt greu de prevăzut! Noi nu suntem Marea Britanie, să fi construit după chipul și asemănarea noastră o lume, un Commonwealth, de exemplu, să fi generat o Americă de succes, o Australie ori chiar o Africă de Sud! Adică să ne fim suficienți nouă înșine și să fi trăit cu succes și în dialog cu lumea și în „splendidă izolare”, ca Regatul Unit. Nici nu ne putem gândi la o destrămare a UE și e bine să milităm pentru păstrarea acestei entități, vechi de zeci de ani, de care noi am beneficiat așa de puțin. Euroscepticii pot avea, desigur, succes în alte țări, care au cunoscut prosperitatea și înainte de UE. Pentru noi, calea succesului rămâne această Europă a performanței.

Altminteri ne paște iarăși „lumina Răsăritului”, iar pe asta am experimentat-o de-a lungul ultimelor secole și am văzut spre ce ne poate conduce. Țările mici (sau mai mici decât cele mari, care domină lumea) au șanse multe să fie eficiente și bine dezvoltate dacă știu să ajungă în dialog cu altele, să evite izolarea ori starea de semicolonii, să se înscrie în șuvoiul istoriei și să nu rămână pe căi abătute, secundare, înfundate, să nu intre în unghiuri moarte. România a avut parte de multe „unghiuri moarte”, dar, totuși, spre deosebire de alte țări, există încă, iar noi avem datoria s-o facem să existe bine, cu gândul și la prezent, dar mai ales la viitor.


Publicitate

Postaţi un comentariu