Radu Nechita: Ajutorul politicianului e să-i lase în pace pe întreprinzători

Radu Nechita
Ai avut o firmă? O mai ai? Ai vrea să înfiinţezi una fie şi pentru că nu mai vrei să ai şefi? Mai gândeşte-te! Întreabă-i şi pe alţii. Nimic nu este atât de uşor cum pare. Profesorul de economie Radu Nechita îţi spune şi de ce.
 
E greu, e greu, e foarte greu
Cât de greu e în România de astăzi să înfiinţezi şi să menţii o firmă mică? 
– Dificultatea majoră a micilor firme constă în hărţuiala birocratică. Adică, dacă pentru o firmă foarte mare, o consultanţă juridică nu înseamnă cine ştie ce, e ceva ce oricum au ei, au jurist, au avocat, au cifră de afaceri mare şi încă 2-3-500 de lei nu contează atât de mult pe unitatea de produs, dar pentru firmele mici, schimbările de legislaţie, incertitudinea reprezintă o povară extraordinar de mare. Ele fac faţă concurenţei unor firme mult mai mari, că e vorba de comerţ, că e vorba de producţie şi, de exemplu, reglementări de tipul creşterea salariului minim pe economie afectează relativ mai mult micile firme decât firmele mari. Orice povară fiscală, incertitudine etc afectează întreaga economie, dar capacitatea firmelor mici de a încasa astfel de lovituri este mai redusă ca a firmelor mari.
 
– Asta pe  de o parte, probabil, cu legislaţia, cu partea administrativă. Dar cu concurenţa de pe piaţă? Cum reuşesc firmele mici să-i facă faţă? Ce şanse are cineva care îşi face acum firmă?
– Eu mereu spun că mediul de afaceri românesc este mai puţin prietenos decât ar putea să fie. Din mai multe cauze. Sunt aspectele de care aminteam mai devreme, atitudinea generală că n-are decât să plătească impozite, că de aia e patron. Deci, o atitudine preponderent ostilă în literatura română, presă, în declaraţiile oamenilor politici şi mai ales în acţiunile lor. În ultima vreme am constatat că politicienii descoperă importanţa antreprenoriatului. Din păcate, asta se traduce prin intervenţionism şi mai mare al guvernului, politicienilor în acest domeniu şi se înregistrează o tendinţă de birocratizare a antreprenoriatului. Nu ştiu dacă ştiţi, dar există chiar şi certificate de antreprenor, punctajele la acest program Start-up Nation acordă 5-10 puncte în plus pentru cineva care a făcut un curs de antreprenoriat. Vreau să zic că interesul politicienilor se manifestă nu în direcţia în care mi-aş dori eu să se manifeste, adică în uşurarea poverii fiscale, administrative şi în reducerea intervenţiei statului în economie. Repet, capacitatea lor de a face faţă concurenţei, de a intra pe piaţă este afectată de aceste bariere. În raportul făcut de Banca Mondială, România ocupă un loc interesant, undeva la 30-40 din 184 de ţări. Dacă ne comparăm însă cu UE, suntem pe locul 19-20, deci suntem mult în a doua jumătate a clasamentului. Clasamentul e făcut prin evaluarea mai multor aspecte, de la fiscalitate, la cât de greu e să-ţi înfiinţezi o firmă, export, import etc. Cel mai prost stăm la conectarea la electricitate. Sunt foarte puţine afacerile care se pot lipsi de electricitate. Aici ne-am ameliorat, eram într-o vreme pe locul 170 şi ceva din 180 de ţări. E cumplit. Şi pe locul doi, autorizaţiile de construcţie. Până la urmă, ceea ce afectează firmele este ştampila, metaforic vorbind, bariera. Eu ştiu asta personal. Ca să-mi obţin aprobare de extindere de reţea pe 200 de metri, a trebuit să aştept patru luni şi să plătesc o căruţă de bani pentru o sârmă trasă prin pământ. În momentul în care am avut ştampilele şi semnăturile, în două zile a fost făcută lucrarea. Adică, e mai greu să pună trei ştampile şi să semneze o foaie decât să fie făcută munca efectivă. Asta este problema. Bineînţeles că firmele mari au deja curent, cei care sunt deja pe piaţă au trecut deja de aceste lucruri şi posibilitatea de a intra pe piaţă, de a te descurca ulterior este afectată de aceste aspecte. Am întrebat nişte oameni care aveau ceva în parc şi mi-au spus că au trebuit să aştepte şi ei trei luni pentru curent, şi acolo totul era la îndemână, stâlpul era lângă, numai să se lege. Pur şi simplu, eşti la pixul monopolistului, privat sau de stat.
 
Atitudinea faţă de antreprenori e greşită
– Ca o concluzie: cât de greu e pentru cineva care începe o afacere în România, ţinând cont de toţi factorii: concurenţa de pe piaţă, de birocraţie, lipsa capitalului etc?
– Activitatea antreprenorială este grea oriunde. Lumea nu-şi prea dă seama. În momentul în care cumperi acum un covrig, de exemplu, covrigul acela a fost făcut din făină din grâu semănat în octombrie 2015, cel mai devreme. Practic, un întreprinzător trebuie să fie în măsură să ghicească faptul că ţie ţi-ar trebui un covrig peste doi ani. Deci, activitatea antreprenorială este dificilă, întâmpină o serie de dificultăţi pe care oamenii care nu se ocupă cu aşa ceva le subestimează, le trec cu vederea. La asta mă refeream eu ca atitudine socială, atitudinea generală a oamenilor. Oamenii nu-şi dau seama cât de grea este viaţa acestor întreprinzători. Dar dacă lucrurile sunt şi mai complicate de incertitudinea generată de fiţele politicianului, lucrurile sunt mai grele decât sunt ele prin natura lor. Sunt anumite dificultăţi care nu pot fi eliminate, inerente, dar apar şi altele în plus. Lucrurile sunt deci foarte grele, dar problema mea, ca economist, e că lucrurile sunt mult mai grele decât ar putea să fie. Ar putea să fie mult mai uşor dacă am percepe în primul rând noi, ca popor, importanţa acestei activităţi şi, doi, după ce am înţeles acest lucru, să punem presiune pe politicieni să le facă viaţa mai uşoară, nu să le facă viaţa mai complicată.
 
– Sunt, totuşi, destul de multe firme care se înfiinţează, nu ştiu cât înseamnă procentual, raportat la populaţie.
– Da, se înfiinţează, dar din punct de vedere al densităţii firmelor la suta de mii de locuitori suntem pe ultimele locuri în Europa.
 
– Şi oricum, foarte multe dintre cele care se înfiinţează dispar repede, nu supravieţuiesc.
– Asta e valabil peste tot. Cele mai multe dintre ele nu rezistă mai mult de doi-trei ani. Întrebarea e ce se întâmplă după. Iarăşi, atitudinea socială. Care e atitudinea socială faţă de eşecul unui întreprinzător la prima tentativă? La noi e miştocăreală, din partea lui e ruşinea, nu este încurajat să încerce din nou, pentru că un om, din eşecurile sale poate să înveţe mai mult decât alţii cu reuşită.
 
– Da, chiar unul dintre marii afacerişti ai lumii spunea că până a reuşit a închis foarte multe firme…
– Da. Dacă vreţi un caz -mai extrem nu am întâlnit-, e al colonelului Sanders, cel care a înfiinţat KFC. Toată viaţa lui a primit numai respingeri şi bobârnace omul acela. Nu ştiu câţi oameni ar fi în stare să treacă peste ce a trecut el.
Pe scurt: activitatea antreprenorială este dificilă oricum, dar să n-o facem mai dificilă decât oricum este. Şi ajutorul politicianului este să-i lase în pace şi mai puţin să vină cu proiecte care să crească artificial, de exemplu, numărul de firme sau să încurajeze activităţile astea de a da zeci de mii de euro celor care n-au avut niciodată o firmă. Ce o să se întâmple?! Ori se apucă unul care nu are absolut nicio experienţă şi o dă în bară, ori se apucă fiul unui întreprinzător care e deja şi, artificial, noi avem impresia că am mai creat o firmă, dar am ajutat o firmă care e deja pe piaţă. Deci, atitudinea este foarte incoerentă din partea autorităţilor şi nu-şi dau seama ce consecinţe au acţiunile lor; pentru ei, important e ca proiectul să dea bine şi nu-i interesează nimic mai departe. Apropo, ia încercaţi să aflaţi ce succes au avut programele de tipul celui de acum, Start-up Nation, sau programele din trecut, când se dădeau 25.000 de euro. Câte firme s-au înfiinţat din fonduri europene şi câte au supravieţuit, şi-au îndeplinit indicatorii etc şi nu au fost doar nişte sifonări de bani?
 
– Câte? Aveţi idee?
– Am o idee, dar n-am cifre clare. Dar dacă ar fi fost rezultate bune, mă gândesc că cineva s-ar fi lăudat cu ele. Dar sunt atât de rele, că nimeni nici nu vrea să se uite acolo.

Publicitate

Postaţi un comentariu