Foto Premieră în România: Doi júdoka nevăzători aspiră la Rio

Foto: Dan Bodea

Alexandru Bologa şi Florin Kovacs sunt primii sportivi români care vor reprezenta România la o competiţie internaţională dedicată judo-ului pentru nevăzători. Este vorba de un campionat European de Seniori şi o Cupă Mondială de Juniori, desfăşurate în Ungaria, în cadrul cărora sunt înscrişi participanţi din peste 20 de ţări. Cei doi sportivi vor merge din partea Comitetului Naţional Paralimpic şi vor fi însoţiti de Gianina Andreica antrenoare la „U”-CSM Cluj şi la Centrul Olimpic Feminin de Judo din Cluj.

Indiferent de medalie, sau de locul pe care se vor clasa cei doi băieţi, performanţa ca ei să ia parte la un astfel de campionat este primul pas spre un obiectiv măreţ: participarea la Jocurile Paralimpice din 2016, organizate la Rio de Janeiro. „Astăzi, la acest nivel niciunul nu poate să se califice la Jocurile Paralimpice, dar în trei ani sunt convinsă că da. După ce mă întorc de la această Cupă Mondială şi văd nivelul lor pot să mă pronunţ. Nu am fost încă la o competiţie dedicată nevăzătorilor, dar m-am uitat la Jocurile Paralimpice de la Londra. Cu toate acestea, e altceva dacă văd eu ce se întâmplă la faţa locului” precizează antrenoarea Gianina Andreica. Astfel, săptămâna viitoare, în patru decembrie va intra în competiţie Florin, urmând ca Alexandru să se lupte în data de şase.

Alex Bologa, asistat de antrenoarea Gianina Andreica/Foto: Dan Bodea

Alex Bologa îşi face încălzirea sub supravegherea profesoarei Gianina Andreica/Foto: Dan Bodea

Un antrenament al băieţilor la Sala de Judo alăturată Sălii Sporturilor „Horia Demian” din Cluj se desfăşoară fără menajamente din partea antrenoarei lor. Georgiana Andreica a făcut un curs de perfecţionare pentru nevăzători în Lisabona şi a învăţat că deşi au o condiţie specială, sportivii nevăzători nu trebuie trataţi altfel decât cei care văd. „Eu am învăţat de la ei cum trebuie să îi ajut. Toată diferenţa este că cu ei am progresat mai mult decât cu oricare sportiv al meu care vede. Nu îmi dau seama încă de ce şi trebuie să simt şi să văd eu de ce se întâmplă asta. Dorinţa de a urma cursul din Lisabona a fost o provocare pentru mine pe care mi-am propus-o după ce i-am avut elevi pe ei”, povesteşte antrenoarea. „Când am hotărât să facem o grupă de nevăzători, am făcut o selecţie unde s-au înscris vreo 20 de elevi, din care astăzi mai avem doi. Mai erau câţiva copii buni dar o parte fac înot şi o parte atletism. Alex a făcut înot înainte şi are calităţi motrice foarte bine dezvoltate. Forţa a avut-o de când a venit. El de un an efectiv face judo adevărat şi din câte îmi dau seama progresul lui este cinci ori mai mai mare decât al celor care văd. În astfel de situaţii eu nu am cuvinte”, mărturiseşte Gianina Andreica. Antrenamentul este acelaşi în cazul nevăzătorilor, iar regulile în competiţie diferă foarte puţin. Arbitrii îi preiau pe cei doi concurenţi de la marginea saltelei, îi duc pe saltea, îi pun faţă în faţă, aceştia îşi iau prizele şi din poziţia de luptă pot să înceapă.

„Antrenoarea îmi spune tot timpul să caut, adică să găsesc adversarul. Eu îl simt unde este şi atunci pot să aplic tehnica pe care am învăţat-o”, precizează Alex Bologa

Antrenoarea Gianina Andreica, alături de Alex Bologa/Foto: Dan Bodea

Gianina Andreica îi corectează mişcările lui Alex în timpul antrenamentului/Foto: Dan Bodea

Asistând la un antrenament în sală al băieţilor, ne-am dat seama cât de important este pentru cei doi sprijinul colegilor de antrenament. Dacă în cazul lui Florin, care este doar parţial nevăzător, încălzirea şi exerciţiile se desfăşoară cursiv fără ajutor din partea colegilor sau a antrenoarei, în ceea ce-l priveşte pe Alex, care este complet nevăzător, suportul pe care-l primeşte este evident: o mână pe umăr îl ghidează în timpul exerciţiilor, o corectare a mişcării îl ajută să îşi îmbunătăţească tehnica, o şoaptă la ureche îi comunică explicaţii în plus pentru a înţelege specificul următoarei runde de antrenament, toate venite din partea colegilor care nu-l pierd nicio clipă din ochi. Întrebând-o pe antrenoare dacă ea a fost cea care le-a spus elevilor cum să îl trateze pe Alex, am aflat că tot spriinul vine din iniţiativa lor.

„Am ales judo deoarece îmi place foarte mult atmosfera de la antrenamente, îmi plac antrenorii, dar şi colegii. Judo-ul nu este un sport greu, se învaţă. Ca dovadă eu fac judo de un an de zile şi voi participa la primul meu campionat. Merg ca să câştig că dacă zic că pierd din prima nu are niciun sens” Alex Bologa, sportiv nevăzător

În timp ce ne povesteşte despre progresul lui Alex, antrenoarea este atentă la fiecare mişcare a lui şi îl mustrează de fiecare dată când are tendinţa să rămână în urmă: „Alex, mai repede, mai repede, că ai rămas de turmă”, îi strigă Gianina Andreica de pe marginea suprafeţei de antrenament tânărului de 18 ani. „Când Alex a venit prima dată la noi părinţii nu au fost de acord şi el a plâns şi s-a necăjit. I-am spus să stea liniştit că atunci când mama şi tata lui vor vedea un antrenament de judo se vor înscrie şi ei. Când a venit mama lui a fost atât de încântată, încât nu avea cuvinte. Alex s-a integrat fenomenal. E mai serios ca ceilalţi pentru că el nu vede cum e să furi. Tehnica el o face cel mai frumos pentru că nu vede cum fac ceilalţi să le fie mai uşor. Eu îi spun ce trebuie să facă şi face o tehnică perfectă”, povesteşte antrenoarea.

Potrivit acesteia, Alexandru Bologa are şansa să prindă cel puţin două cicluri olimpice.

Florin Kovacs, în timpul exerciţiilor de încălzire la sala de judo/Foto: Dan Bodea

Florin Kovacs, în timpul exerciţiilor de încălzire la sala de judo/Foto: Dan Bodea

În ceea ce-l priveşte pe Florin Kovacs, sportivul a mai făcut judo la Constanţa, însă din cauza vârstei înaintate, respectiv 32 de ani, este mai greu să obţină rezultate ca sportiv de performanţă. Cu toate acestea, unul dintre obiectivele sale rămâne participarea la Jocurile Paralimpice dn 2016. „Eu sunt nevăzător parţial de la vârsta de nouă ani şi această condiţie a evoluat treptat. Am făcut judo de performanţă de la vârsta de 12 ani şi după doi ani am ieşit campion naţional. Părinţii au hotărât să nu continui pentru că se gândeau că din cauza efortului boala evoluează mult mai repede, dar nu a fost aşa. Mergând la Bucureşti la Şcoala Specială de Nevăzători la aproape 18 ani m-am reapucat de judo şi am demonstrat că prima dragoste nu se uită niciodată, aici vorbind de dragostea pentru sport”, povesteşte Florin într-o pauză de două minute din timpul antrenamentului. Sportivul a făcut judo de la 18 până la 22 de ani, dar s-a căsătorit şi a plecat din Bucureşti, pierzând astfel contactul cu sala de judo. „Auzind de acest proiect minunat de la Cluj şi de oamenii de aici am zis să vin aici deşi am o vârstă destul de înaintată pentru sportul de performanţă. Am spus totuşi că acest ultim drum în 2016 la Rio este o ţintă. Acum în decembrie este primul concurs la care nevăzătorii iau parte şi voi merge împreună cu Alex să aflăm nivelul de pregătire pe care îl avem”, declară sportivul.

Florin vine la Cluj doar în stagii de pregătire şi se antrenează de obicei la Bacău, fiind originar din Moineşti. Sportivul mărturiseşte că nu ar spune nu niciodată la varianta de a se muta la Cluj pentru a continua antrenamentele. „Sunt de aproape trei săptămâni aici şi simt că am renăscut. Din punctul de vedere al mobilităţii mai am mult de lucrat căci pauza de zece ani şi-a spus cuvântul”, este de părere Florin.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Chiar dacă nu va reuşi să facă performaţă mare, poate va avea posibilitatea să transmită mai departe pasiunea lui, mai ales că Federaţia Română de Judo este foarte interesată să dezvolte judo-ul pentru nevăzători. „Este un vis frumos pentru mine să îmi deschid o şcoală de judo, după ce mă retrag şi să lucrez cu copiii nevăzători. Noi sntem în picioare acum dar judo-ul românesc la nevăzători nu trebuie să se stingă odată cu noi. În momentul de faţă suntem singurii reprezentaţi români. După cum vedeţi se munceşte mult şi mulţi copii din ziua de astăzi nu mai acceptă asemenea eforturi şi performanţă nu poţi să aduci decât muncind aşa. Asta nu înseamnă că toţi care se ocupă de judo trebuie să aducă neapărat peformanţă. Poţi face judo pentru tine sau pentru sănătatea ta şi să fii partener pentru cei care vor să facă performanţă”, explică Florin Kovacs. „Antrenorii cu experienţă pot să lucreze cu toate genurile de deficienţi, dar cred că atâta timp cât un nevăzător a intrat în staff-ul tehnic are o altă rezonanţă. Un nevăzător simte ce trebuie să arate altui nevăzător”, adaugă Florin.

Conform preşedintei Comitetului Naţional Paralimpic, Sally Wood-Lamont, Alexandru Bologa pleacă la Campionatele Europene de Judo pentru nevăzători cu cele mai mari şanse pentru o medalie. „Amândoi sportivii au progresat foarte mult, însă în Alex avem cele mai mari speranţe. Nu îi cunosc încă nivelul având în vedere că nu a mai participat la o competiţie, însă el are prima şansă să se califice pentru Jocurile Paralimpice organizate la Rio în 2016. Ne mândrim şi cu Florin şi sperăm să ne întoarcem din Ungaria cu rezultate remarcabile”, a precizat pentru Transilvania Reporter Sally Wood-Lamont

„Eu învăţ de la ei cum pot să îi ajut. Îi întreb: credeţi că pot să fac mai mult pentru voi?Ei mi-au spus că le explic perfect şi înţeleg tot ce le transmit”, Gianina Andreica, antrenoare judo

Ma jos puteţi urmări o galerie de imagini surprinse în cadrul unui antrenament de fotograful Dan Bodea:


Publicitate

2 Comentarii

  1. MiReLa spune:

    Toata stima pentru asemenea sportivi. Sper din suflet ca visul lor sa devina realitate. Iar pentru d-na Andreica si echipal de la Cluj… RESPECT!

  2. Tanu spune:

    Felicitari Alexandru!! Iti doresc mult succes in continuare si sper sa reusesti sa ajungi la jocurile Paralimpice ! Tanu

Postaţi un comentariu