Pr. Bogdan Ivanov: „Paştele se multiplică în toate duminicile de peste an”

Învierea lui Hristos este sărbătorită în acest an pe 16 aprilie, duminică, şi, lucru mai rar, de această dată momentul este marcat împreună atât de ortodocşi, cât şi de catolici, cele două biserici surori. Despre semnificaţia celei mai mari sărbători a creştinătăţii, am realizat un interviu cu Pr. Dr. Bogdan Ivanov, consilier cultural şi purtător de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Din Paşti pornesc toate celelalte sărbători

Rep: Învierea e, probabil, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Care sunt semnificaţiile ei?

Bogdan Ivanov: E sărbătoarea prin excelenţă, din seva căreia pornesc toate celelalte sărbători creştine, pentru că este praznicul care practic a schimbat soarta lumii şi care a făcut din creştinism acea forţă care a putut converti o lume întreagă. Este evenimentul care anunţă cea mai importantă ştire a umanităţii, anume că Hristos a Înviat şi că, prin El lumea este cu totul alta, are deschisă perspectiva vieţii şi aici pe pământ, dar mai ales în cer. Prin acest praznic, lumea se schimbă profund. Creştinismul, de la Înviere propovăduieşte viaţa cea nouă, viaţa în Hristos cel Înviat.

– Dincolo de faptul istoric, să-i zicem, al Învierii Mântuitorului, ce altceva semnifică Paştele, care este simbolistica pe care o transmite? E o promisiune a vieţii veşnice, a vieţii după viaţă?

– Hristos n-a înviat pentru Sine, ci a înviat pentru noi. De aceea, Învierea nu face altceva decât să anunţe, prin Învierea Domnului, propria noastră înviere. Aşa încât, acest praznic nu este relevant doar pentru biserică în sine, ci şi pentru fiecare persoană. Spune şi Sfântul Pavel: dacă Hristos a Înviat, înseamnă că şi noi vom învia, pentru că El s-a făcut – spune foarte frumos în Epistola I către Corinteni – pârga  învierii tuturor celor adormiţi, adică primul rod care anunţă o recoltă bogată. Aşa încât, prin El vine viaţa cea nouă, care nu mai stă sub stăpânirea morţii, ci care este deschisă fiecăruia. Noi, creştinii, o primim, prin botez şi trebuie s-o păstrăm cât mai curată şi cât mai deplină toată viaţa noastră. Aşa că, dacă Hristos a înviat, şi noi vom învia.

Pentru a gusta bucuria trebuie gustat şi amarul

– De ce Paştele e o sărbătoare considerată mai importantă decât Crăciunul, care reprezintă naşterea lui Iisus? În acest fel, e considerat că transformarea noastră pe parcursul vieţii e mai importantă decât însăşi viaţa noastră dată prin naştere?

– Practic, nu se poate una fără alta. Fără Crăciun, noi nu am fi avut Înviere. Dar punem accent pe ceea ce cu adevărat depăşeşte condiţia umană și ne înalță. Chiar dacă se petrece în cadrele unui eveniment istoric, el arată de fapt dumnezeirea care îmbracă chipul omenesc prin Iisus Hristos. Învierea este un tablou superb al smereniei, adică al condiţiei umile a unui Dumnezeu care vine în lume şi care din prima zi de naştere se confruntă cu toate durerile şi toate mizeriile umane – ignoranţă, nepăsare, singurătate, sărăcie etc- asumându-şi încă de acum toată condiţia umană, pe care o va transfigura şi o va desăvârşi prin învierea din morţi. De aceea, învierea din morţi este practic biruinţa acestui proiect al unirii firii omeneşti cu firea dumnezeiască în Iisus Hristos şi, practic, îndumnezeirea firii noastre omeneşti şi ridicarea ei, dacă vreţi, deasupra condiţiei păcătoase şi deasupra condiţiei muritoare pe care fiecare dintre noi o avem.

El ne anunţă, ne dă o promisiune prin Învierea Sa şi practic deschide o perspectivă mult mai mare asupra veșniciei decât o avem la Crăciun. De aceea, dacă punem mai mult accent pe îndumnezeire, putem să înţelegem de ce Paştile sunt sărbătoarea prin excelenţă, Sărbătoarea Sărbătorilor. De altfel, ca să dăm importanţă acestei sărbători, ea practic se multiplică în toate duminicile de peste an, fiecare duminică de peste an nu este altceva decât un Paşte permanent reactualizat şi retrăit de către comunitatea creştină, ca pe o biruinţă asupra morţii și ca pe o Zi a Domnului.

– Crăciunul e considerată o sărbătoare a bucurie. Până în Săptămâna Mare, Paştele te îndeamnă la compasiune, la meditaţie, la trăirea alături de Hristos a suferinţelor sale. Apoi, o dată cu Învierea, devine şi ea o sărbătoare a bucuriei, oarecum. Cum aţi cataloga-o, de fapt?

– Paştile e sărbătoarea, să zicem, a unei şi mai mari bucurii, pentru că Paştele vine însoţit de iertare. Să nu uităm că Învierea Domnului nu înseamnă altceva decât împăcarea omului cu Dumnezeu, redeschiderea Raiului şi omorârea morţii. Dar să nu uităm că întotdeauna, pentru a gusta din bucurie, trebuie să gustăm şi din amar, din tristeţe. De aceea, Paştile are o perioadă lungă de post, penitenţă, pregătire, de asceză, care vor să ne arate că sufletul omenesc, pentru a primi o adevărată bucurie, trebuie să treacă prin această perioadă de tristeţe, de pregătire, de deşert. Nu putem sărbători niciodată Duminica Învierii fără să trecem prin Vinerea Patimilor. Asta, într-un fel, ne întăreşte încă o dată garanţia că dincolo de un aparent eşec, de un aparent final, uneori fără nici un fel de posibilitate de a reveni, Dumnezeu face să existe biruinţă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Mântuitorului, care părea să aibă în răstignire supremul său eşec, dar, iată că Dumnezeu a vrut într-un fel ordinea firească a lucrurilor.

E important nu când, ci cum serbezi Paştele

– Dacă Paştele e cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, de ce e marcată în zile diferite din calendar, pe de o parte, dar şi în zile diferite de ortodocşi şi de catolici? În acest an e un caz fericit faptul că ortodocşii şi catolicii o sărbătoresc în aceeaşi zi.

– E vorba de calendar. Pentru prima dată s-a încercat o reglementare a datei sărbătoririi Paştelui la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, când au încercat să concilieze toate tradiţiile existente în biserica creştină. Atunci s-a stabilit ca Paştele să fie sărbătorită în prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară. Percepem diferit această situaţie astăzi, pentru că echinocţiul de primăvară variază ca dată în Răsărit şi în Occident.

– De ce, totuşi, Crăciunul are o dată fixă, iar Paştile, o dată variabilă?

– Paştile e o sărbătoare care întotdeauna trebuie să cadă duminica. Crăciunul este o dată constantă în calendar, 25 decembrie.

– În acest an e un caz fericit şi destul de rar ca ortodocşii şi catolicii să celebreze Paştile în aceeaşi zi. Care e diferenţa de percepere între cele două în ce priveşte Paştile?

– Nu e nicio diferenţă. Paştile se petrec în mod real atunci când le sărbătoreşti. Sărbătorile creştine diferă esenţial de orice sărbătoare profană. Paştile atunci este trăită când o serbezi. De aceea, nu este importantă data la care serbezi Paştele, ci cum îl serbezi. Paştile e o sărbătoare care ar trebui să ne unească pe noi, creştinii, să fie o sărbătoare prin excelenţă a întregii creştinătăţi.

– Dar între doctrinele catolică şi ortodoxă, care sunt diferenţele?

– Istoria, într-un fel, a îndreptat lucrurile, dar sunt, nişte diferenţe, care constituie subiectul unui dialog între cele două biserici. Există patru puncte: primatul papal, existenţa Purgatoriului, doctrina Filioque şi validitatea împărtăşirii cu specia pâinii nedospite (azima). Acestea ar fi punctele care consituie diferenţa teologică.


Publicitate

Postaţi un comentariu