Povestea unei campioane. Un defect de auz transformat în strategie de performanță

Sportiva legitimată la CSM Bistrița și în Franța, a adunat în anii de juniorat 11 medalii la europene, record absolut în tenisul de masă feminin

O discuție despre valoarea și forța jucătoarei de tenis de masă Bernadette Szőcs ar trebui să pornească de la imaginea clasamantului mondial la junioare: în această ierarhie, pe primele 20 de poziții se clasează 19 jucătoare asiatice.

Solitară, pe locul 17, înconjurată de reprezentante ale Chinei sau Japoniei, „Berni” nu dă ascultare vocilor care spun că nimeni nu poate detrona „roboții” din Extremul Orient.

Adăugați la aceasta un defect de auz din copilărie și obțineți imaginea unei campioane care se auto-depășește cu fiecare lovitură de paletă.

Cu urechile ciulite doar la clinchetul medaliilor

Veselă și mereu bine-dispusă, Bernadette Szőcs are tenisul de masă românesc la picioare. În Bistrița, acolo unde este legitimată, micuța sportivă este un adevărat idol pentru cei mai mici pretendeți la culmile performanței, care de fiecare dată când au ocazia o așteaptă acasă pe Berni cu flori și cadouri.

La vârsta de 6 ani, micuța Bernadette din Târgu-Mureș se întâlnea pentru prima dată cu succesul și bucuria câștigării unui trofeu. Nu personal, ci prin intermediul fratelui ei, Hunor, care tocmai câștiga un concurs în țară.

„Mergeam cu el și părinții la concursuri și a câștigat el o medalie. L-am văzut că era foarte bucuros și încântat, toată lumea îl felicita și mi-a plăcut foarte mult. Când am ajuns acasă le-am spus că vreau să merg la tenis de masă”, își amintește sportiva.

Deloc mult nu a durat până când părinții ei și-au dat seama că Berni este un mic magnet de premii și medalii. Prima competiție în afara țării a disputat-o în Ungaria și a coincis cu primul succes în tenis. Un succes nu atât de mult în plan sportiv, terminând competiția pe locul 5, cât în ceea ce privește impresia lăsată: mezina competiției a reușit să-i impresioneze pe organizatorii maghiari cu jocul ei arțăgos și atitudinea bătăioasă, așa că la final i-au făcut cadou o medalie de jucărie: „Mi-au făcut cadou o medalie ca să nu fiu supărată și de atunci tot timpul am căștigat medalii acolo. Niciodată nu am plecat de acolo fără medalii”, spune Bernadette zâmbind.

În copilărie nu avea urechi pentru nimic altceva înafară de tenis de masă și școală. În parte, pentru că era hotărâtă să fie o sportivă de elită și în parte pentru că era aproape incapbilă să audă ceva.

„Am căzut din leagăn când eram mică. Nu am spus nimic când m-am lovit și doar după jumătate de an am recunoscut pentru că nu mai auzeam aproape nimic. Am făcut tratament până la 18 ani dar nici acum nu aud foarte bine, cam la 70-80%. În timpul meciurilor eu nu aud aproape nimic. Câteodată nu aud nici măcar mingea și asta e o mare problemă, pentru că ar cam trebui să o aud”, spune Berni, care recunoaște că acest defect o ajută uneori să scape de presiunea publicului de la marile concursuri.

Legendarul Gheorghe Bozga, eminent profesor de limba română

După patru ani petrecuți la clubul de tenis de masă din Târgu Mureș, Bernadette a plecat la doar 10 ani în Bistrița, pe urmele fratelui ei, Hunor, care deja se antrena sub îndrumarea regretatului antrenor Gheorghe Bozga, care pe parcurs i-a fost tată și profesor de limba română.

„Am venit la 10 ani aici, la CSM Bistrița, pentru că e centru olimpic de băieți. Aici a fost și Gheorghe Bozga. El mi-a fost ca un tată, el a avut grija de mine când am venit pentru că eu nu știam deloc română. El m-a învățat și tenis și limba română. Fratele meu era deja aici când am venit. Eram departe de părinți dar eu nu le-am simțit lipsă, fratele meu în schimb îi suna tot timpul. Eram ocupată tare cu tenisul și școală, m-am obșnuit foarte repede. Cu limba ce-a fost mai greu. De la el am învățat cel mai mult. M-a învățat multe lucruri și din postura de tată, mi-a fost un fel de îndrumător. Mi-a fost mereu aproape. Înainte să moară spunea că vrea să mă vadă aici până la 18 ani și apoi să plec la un club de afară”, își amintește Berni, care în cele din urmă a și plecat în Germania, unde se antrenează în prezent alături de fratele ei la un club unde este singura fată din echipă.

La 18 ani, Bernadette este o domnișoară încântătoare, elevă eminentă și o sportivă de elită mondială. În țară, la categoria ei nu a avut niciodată o adversară care să îi pună probleme, motiv pentru care în permanență s-a antrenat alături de băieți. Așa a ajuns să domine tenisul de masă european, printr-un joc atipic fetelor, cu lovituri în forță, specifice tenisului de masă masculin.

„Eu m-am antrenat foarte mult cu băieții și am învățat să joc așa cum o fac ei. Ei lovesc mai mult cu top spin, fetele joacă cu blocaj și atac. Eu știu să fac și atac dar numai când chiar este nevoie. De când am pelcat în Germania am învățat foarte multe. Mă antrenez doar cu băieți și sunt singura fată acolo”, explică mândră Bernadette, în prezent legitimată la CSM Bistrița și la un club din Lille, Franța.

La junioare, Bernadette are performanțe fantastice, câștigând în anii de juniorat 11 medalii la Campionatele Europne de Junioare, performanță unică în tenisul feminin. Totuși, ratarea aurului la ultima ediție a europenelor  a supărat-o nespus pe „bistrițeanca naturalizată”: „Toată lumea m-a presat, îmi spunea că nu am voie să pierd pentru că eu am căștigat chiar și în primul an când nimeni nu se aștepta. Și nu a fost prea bine. Am jucat foarte bine la echipe și când se întâmplă asta joc foarte prost la individual. Nu știe de ce, dar așa se întâmplă. Am participat acum la Europe Youth Top 10 mai mult ca să-mi iau revanșa față de Nina Mittelham, care m-a învins la europene. Voiam să o bat ca să arăt că la europene a fost o greșeală”.

O altă mare dezamăgire a fost ratarea calificării la Olimpiada de la Londra, în timpul căreia Bernadette a jelit în continuu: „Trebuia să particip și la Londra dar am pierdut ultimul meci și nu m-am calificat. Am plâns în fiecare zi cât a ținut olimpiada. Mă pregătesc pentru Olimpiada de la Rio. Aici cel mai important e să particip, alte șanse nu prea am. E cea mai importantă competiție pentru orice sportiv”.

Campionatele Europene, „Made in China”

Până atunci, Bernadette participă alături de lotul național de seniori la Campionatul European de la Viena, competiție care în ultimii ani a ajuns să fie dominată tot de asiatice, naturalizate de federațiile europene, care încet încet, revendică toate medaliile disponibile pe mapamond: „Europenii nu prea iau vreun set de la asiatici. Ei parcă s-au născut la masa de tenis. Sunt foarte rapizi, mult mai rapizi decât noi. Bine, cei din loturile naționale doar tenis fac, ei nici nu mai merg la școală. Noi mai mergem și la școală pentru că în sport oricând se poate termina și nu e bine să te trezești că nu ai nimic în cap. La europenele la care o să particip, în echipa Germaniei, patru din cinci jucătoare sunt chinezoiace. În fiecare lot național sunt chinezoaice. Se transformă totul într-un campionat al Chinei. E mult mai greu pentru că ele sunt cele mai bune din lume. Eu și încă o jucătoare din Germania suntem considerate singurele capabile să batem chinezoaicele în viitor, dar încă e greu”, spune Berni, care în prezent se află pe locul 17 în clasamentul mondial al junioarelor, fiind singura sportivă neasiatică din Top 20.


Publicitate

Postaţi un comentariu