Povestea Mărțișorului III. Ioan Cocian, un coregraf antreprenor

Ioan Cocian, antrenorul Ansamblului Folcloric Mărțișorul / Foto: Dan Bodea

Coregraful Ioan Cocian și-a început activitatea la Mărțișorul în vara anului 1981. Atunci s-a întors din armată și fiind clujean nu a mai așteptat începerea anului universitar. Din anul patru de facultate, a devenit coregraful ansamblului.

„Am făcut doi ani Școala Populară de Arte, mi-am dat atestatul de coregraf la București și am rămas coregraful Ansamblului Folcloric Studențesc Mărțișorul până în ziua de astăzi. De-a lungul timpului am avut cam 15 partenere de dans. În 2002 m-am căsătorit cu o dansatoare de la Mărțișorul, că așa e regula la noi. Cred că peste 100 de familii s-au format de-a lungul timpului aici. Foarte mulți dansatori și-au luat nașii din rândul nostru. Avem dansatori în toată țara. Când mergem în deplasări, aceștia vin la spectacolele noastre, așa de drag. Am pățit asta și în străinătate. Au venit dansatori cu o ladă de bere și cu lacrimi în ochi, să ne vedem. Au fost și sunt momente foarte emoționante”, spune coregraful.

Ioan Cocian / Foto: arhivă personală

32 de ani de implicare

Din 1957 până în prezent au fost mii de dansatori în cadrul ansamblului. „Deja vin nepoții foștilor dansatori la dansuri, nu doar copiii. Acest lucru este un lucru îmbucurător. Din păcate însă, cei din generația nouă nu sunt la fel de conștiincioși. Mulți vin în ultimul an de facultate și apoi le pare rău că nu au venit mai repede. Tinerii din ziua de azi deja au alte preocupări, dar surpinzător, anul acesta au venit foarte mulți dansatori. Mulți vor debuta la spectacolul de aniversare. Ne așteptăm să vină peste 400 de dansatori din toată lumea, din generațiile anterioare: din Noua Zeelandă, Canada, Germania, Olanda, Franța și așa mia departe,  pentru această întâlnire de suflet”, spune Cocian.

Acum șase ani, acesta a înființat Asociația Ansamblului Folcloric Mărțișorul pentru a veni în sprijinul dansatorilor, pentru a face proiecte prin care să ajute trupa actuală să aibă acces la sponsorizări, dar și pentru a putea organiza cum scrie la carte momentele aniversare.

„De când am făcut asociația, am fost în Indonezia, Honduras, China, Germania, în Rusia, Guadalupe, Coreea de Sud. Noi mergeam cu trupa și înainte. Acum e mai greu din punct de vedere financiar, trebuie să scrii proiecte, să cauți sponsorizări. Trebuie să fii un mic anteprenor.  Primul turneu a avut loc în 1960.

În perioada comunistă să pleci în străinătate era o aventură foarte interesantă pentru că tot timpul așteptai până în ultima clipă stampila și aprobarea de la cabinetul II, de la Elena Ceaușescu, care putea să vină sau nu. Noi ne pregăteam și în ultima clipă spunea da sau nu. Nouă ne-a spus de două ori nu: în 1986 și în 1989. Trebuia să mergem în Franța și apoi în Danemarca. Pur și simplu, fără niciun motiv. În 1986 a fost un an în care le-a interzis studenților să plece în străinătate”, își amintește Cocian.

Indonezia/ Foto: arhiva personală

Competiții

„Când am început eu, Mărțișorul era ansamblul cel mai bine văzut din zona noastră. Era o atmosferă frumoasă, studențească. Atunci nu prea aveai ce să faci, cum să îți ocupi timpul. Toate se închideau la zece. Noi mai stăteam și după repetiții, la un pahar de vorbă. Aveam foarte multe deplasări în țară, cunoșteam foarte multă lume. Eram invitați peste tot, inclusiv la tăierea porcului. Mergeam la Festivalul Artei și Creației Studențești care avea loc din doi în doi ani. Era o competiție între cele 13 case de cultură din țară. Competiția era dură: ne pregăteam doi ani! Acum nu se mai fac concursuri, se fac doar festivaluri. Până în 1990 se făceau concursuri atât naționale, cât și internaționale. Noi am luat multe premii. Apoi s-a renunțat la concursuri pentru că fiecare țară are folclorul ei și nu prea poți să compari un dans cu altul, pentru că fiecare are ceva aparte”, spune coregraful.

Folcloriada

Mărțișorul/ Foto: arhivă

Ansamblul Mărțișorul face parte din Consiliul Inernațional de Organizare a Festivalurilor Folclorice și Artă Tradițională care s-a înființat în 1970, în Franța, organizație care are parteneri în 119 țări. „La nivel mondial se organizează anual peste 400 de festivaluri folclorice, iar o dată la patru ani, se organizează, la fel ca în cazul olimpiadei, Folcloriada. În 2012, Mărțișorul a a participat la Folcloriadă alături de 70 de țări în Coreea de Sud. În 2020 vom merge în Rusia. În 2016 s-a ținut în Mexic, dar nu am participat. Fiind în această organizație avem un calendar competițional și ne putem înscrie la orice festival din lume. Noi ne înscriem în fiecare an la două, trei, în funcție de bugetul disponibil. Anul viitor ne planificăm să mergem în Filipine, Cipru sau în Rusia. Anul acesta am fost în Honduras și în Germania”, spune coregraful.

În viața de ansamblu, satisfacțiile sunt mari, dar munca e pe măsură.

„Când vezi mii de oameni care se ridică în picioare și te aplaudă, este o satisfacție ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Sunt vicepreșdintele CIOFF (International Council of Organizations of Folklore Festivals and Folk Arts) și particip la congresele internaționale de folclor, iar când cei de acolo îmi spun că ansablul nostru a fost foarte bun, îmi crește inima. Când la nivel mondial se spune că România a făcut lucruri extraordinare, e o mare mândrie.

Mărțișorul/ Foto: arhivă

E greu să menținem calitatea. Eu am deja 32 de când sunt coregraf. Au fost momente și mai bune și mai grele pentru că sunt anumite perioade când nu sunt dansatori, sunt perioade când nu avem bani să plecăm, iar dacă nu scoți oamenii în străinătate e greu să îi atragi. Trebuie să faci eforturi, proiecte pentru a-i tine în priză pe oameni, să vii mereu cu ceva nou. Partea de coregrafie e doar o mică parte din munca pe care o fac zilnic. Trebuie să știm să facem de toate”, spune Cocian.

Amintiri

Coregraful își maintește cu drag de perioada în care era dansator în ansamblu. „Am dansat până în 1997. Un moment aparte a fost când am luat premiul I la Festivalul din Polonia. În 1989, am fost la Festivalul Artă și Creație Studențească de la Iași, unde concuram cu 13 case de cultură. Cei din Iași au adus tot ce au avut mai bun pe scenă, nu doar studenți, ci toate ansamblurile de la Iași ca să ne bată pe noi clujenii. Noi aveam doar 12 perechi și a trebuit să suținem un spectacol de 45 de minute. Ne-am mobilizat și 45 de minute nu am ieșit de pe scenă! I-am bătut pe cei de la Iași, deși ei au intrat cu 150 de dansatori doar ca să ne bată. Președintele juriului, domnul Puiu Vasilescu ne-a spus că am făcut un spectacol extraordinar.

Mărțișorul/ Foto: arhivă

O altă amintire frumoasă datează din 1985, de la Timișoara. Atunci se dădeau notele imediat după prestația fiecărui ansamblu. Domnul Budișteanu, care a fost un mare dirijor, ne-a dat nota 11. Apoi, în alt an, la Cluj, filmam un spectacol pentru TVR. Ne-am adunat toate ansamblurile din județ. Trebuia să facem filmăm un spectacol. Era primăvară, așa că am filmat un obicei, Craiul Sămănătorilor. Sătenii îl omagiază pe cel care iese primul la arat. Eu am fost craiul. Erau patru boi, eu stăteam pe grapă, erau 2.000 de dansatori în jur și se striga: „Să fii crai nouă de folos, nouă și la neamul nost”. A ieșit foarte bine, dar după ce a văzut Elena Ceaușescu spectacolul a spus că un singur crai este în România și acela este Ceaușescu. Așa că ne-a tăiat tot spectacolul. Am fost 2.000 de oameni acolo, plus cameramani. Cam așa vremuri am trăit atunci”, spune Cocian.

Fiica coregrafului este cea care va duce tradiția mai departe. În prezent este membră a miniorchestrei Mărțișorul, ca instrumentist.


Publicitate

Postaţi un comentariu