Poveste de viaţă: Petru Poantă a murit în mână cu cartea netipărită încă

A murit aşa cum a trăit: muncind şi iubind. În mână cu ultima sa carte despre Cluj şi în inimă cu acelaşi oraş, care l-a adoptat în 1965, în vremea studenţiei sale.

Ultima sa carte, ”Clujul interbelic. Anatomia unui miracol”, e încă pe drumul apariţiei, sub tipar, dar soţia sa, Irina Petraş, şi directorul Editurii Eikon, Vasile G. Dâncu, i-au făcut o ultimă mare bucurie, înfăptuind, apropo de titlul cărţii, un fel de miracol. Deşi cartea era încă în lucru la editură, necorectată, au tipărit cinci exemplare ca semnal, astfel încât Petru Poantă să poată să-şi vadă ultimul volum despre Clujul pe care l-a povestit în ultimele sale patru cărţi. Şi pe care vroia să-l povestească şi în următoarele sale două volume, aşa cum reiese chiar din cuvântul său înainte, scris pe patul de spital, în ultimele sale zile de muritor: ”Ezitînd între eseu şi studiul de istorie culturală, cartea aceasta vrea să fie în primul rând un manifest. Ea descrie, poate puţin idealizat, formele prin care românii au reuşit să concretizeze într un timp foarte scurt un proiect consistent de civilizaţie şi cultură. Avem de a face cu primul model, din istoria lor, al formelor cu fond; cu un eşantion în care imitaţia este creatoare. Cînd îl preia administraţia românească, în 1918, Clujul are o remarcabilă textură urbanistică şi o comunitate aflată în momentul ei de euforie crepusculară. Oraş al aristocraţiei maghiare şi conectat la civilizaţia central europeană, el pare acum inaccesibil oricărui alt mod de administrare şi intruziunii unor mentalităţi străine. Românii nu vor avea, însă, comportamentul acreditat istoric al conchistadorilor. Ei transformă Clujul într un model al democraţiei de tip occidental, legiferînd structura lui cosmopolită şi încercînd să armonizeze diferenţele, etnice sau de orice altă natură. Astfel se naşte o lume doldora de idei, atît teoretice, cît şi practice, şi asta mai ales în mediile universitare (în mod special în cel medical). Acest volum e primul dintr-un triptic. Va fi urmat de Viaţa cotidiană în Clujul interbelic şi de un Dicţionar de personalităţi”.
N-a fost să fie, dar gândul său va fi îndeplinit probabil de soţia sa, Irina Petraş, care, aşa cum ne-a declarat, se gândeşte să scoată şi cele două părţi pe care Petru Poantă n-a mai putut să le ducă la capăt, chiar dacă vor fi fragmentare, pe baza însemnărilor rămase: ”Clujul interbelic e o carte la care lucra de mai multă vreme. Era ideea ca această carte să fie completată cu un capitol despre viaţa cotidiană a Clujului interbelic şi să se încheie cu un dicţionar de personalităţi. Din cauza bolii de acum un an, cartea tot aştepta, mai era completată cu o dată sau alta, o nouă carte se adăuga bibliografiei, dar n-o simţea încă foarte gata. În iulie, când erau primele semne că nu se simte foarte bine, i-am printat tot volumul şi îi spusesem că ar fi bine să-i facă o corectură, să nu mai amânăm. A lucrat puţin pe manuscris, dar apoi a fost internat şi nu mai putea. În momentul în care erau semne foarte multe că lucrurile nu aveau să dureze, mi-a venit această idee, să-l provoc pe scriitorul din el – partea cea mai importantă din Petru Poantă – să-i dau un nou motiv să trăiască, să lupte cu boala, chiar dacă e o boală ticăloasă şi parşivă cu care nu poţi lupta până la urmă. Atunci, am luat legătura cu editorul, Vasile G. Dâncu, şi i-am spus că îi pot da într-o formă care nu e finală cartea, cu o copertă pe care s-o încropesc rapid şi cu care, dacă se poate, într-o zi sau maximum două, să scoată un semnal, pe care eu să i-l duc la spital. Tocmai ieşise din câteva zile foarte negre şi am fost încântată că am putut lucra după masa şi seara până târziu. Dimineaţa i-am trimis-o lui Vasile Dâncu şi după masă la ora 6 era gata şi putea să mi-o aducă la spital, unde eram cu fiica mea în vizită la el. Am coborât, am luat cartea şi vreau să spun că reacţia sa a fost extraordinară, nu-i venea să creadă că are cartea în mână. I-am spus – nu vroiam să fie nici un soi de păcăleală – că nu e în faza corectată, că mă aştept să facă el corectura finală şi completările, dar că, uite, aşa va arăta ”Clujul interbelic. Anatomia unui miracol”. Aproape că a înviat, parcă i-a fost făcută o transfuzie miraculoasă. Cu indicaţiile lui am făcut corectura finală şi am putut să trimit cartea la tipar. Toate aceste zile în care am lucrat pe carte l-au ţinut în viaţă. E limpede că s-a mai lungit această parte a vieţii, cu gândul că e pe drumul cel bun cartea. Un semn că efectul era extraordinar a fost că la micul cuvânt înainte a adăugat şi a insistat când seara am vorbit la telefon să nu uit să scriu acolo că va fi o continuare. Se gândea la modul serios la continuări”…

 

Vasile G. Dâncu:
”E o onoare pentru noi să edităm această ultimă carte a lui Petru Poantă şi o vom promova pe măsura personalităţii autorului. E o carte eveniment pentru Cluj, pentru ceea ce îşi propune Clujul să devină, Capitală Culturală Europeană; să se vadă cum au reuşit înaintaşii clujeni să facă în câţiva ani un lucru extraordinar după administraţia românească. Clujul a fost o obsesie intelectuală pentru Petru Poantă”.

[stextbox id=”custom” caption=”13 volume”]Petru Poantă, eseist și critic liter, s-a stins din viață sâmbătă, 7 septembrie, la vârsta de 66 de ani. S-a născut în anul 1947 în localitatea Cerişor, județul Hunedoara, şi aproape întreaga carieră şi-a desfăşurat-o la Cluj. Absolvent al Facultăţii de Filologie al UBB, Poantă este autorul a numeroase volume publicate între 1973 şi 2013. A fost membru al Uniunii Scriitorilor şi distins cu premiul Uniunii Scriitorilor în 2003. De asemenea, a fost membru fondator al revistei „Echinox”, redactor al revistei „Steaua” și director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Cluj.
„Modalităţi lirice contemporane”, 1973; „Poezia lui George Coşbuc”, 1976; „Radiografii I”, 1978; „Radiografii II”, 1983; „Scriitori contemporani”, 1994; „Cercul literar de la Sibiu”, 1997; 2006; „Dicţionar de poeţi”, 1999, 2000; „Efectul Echinox sau despre echilibru”, 2003; „Opera lui George Coşbuc”, 2004; „Clujul meu. Oameni şi locuri”, 2006; „Clujul meu. Anii şaptezeci”, 2007; „Clujul meu. Radiografii”, 2011; „Clujul interbelic. Anatomia unui miracol”, 2013 – acestea sunt volumele pe care le-a scris Petru Poantă.[/stextbox]