Nu rataţi noul număr Transilvania Reporter: La aniversarea unui tezaur naţional viu

Născut în timpul primei mari conflagraţii mondiale, a cucerit o lume întreagă cu un simplu instrument. Mai mult, instrumentul cu care a făcut-o, taragotul, este parte din identitatea naţională. La taragot se cântă doar prin părţile Ardealului, rar, în Ungaria şi renumele mondial al taragotului este asociat lui Dumitru Fărcaş, maramureşean şi, prin adopţie clujean.  În mâinile maestrului Dumitru Fărcaş taragotul însufleţeşte o lume pierdută astăzi: viaţa satului, cu şezători, cu clăci, cu dragoste pentru tradiţii şi întîi de toate, cu iubire de patrie.  În anul Centenarului, maestrul Fărcaş aniversează 80 de ani. O vârstă care nu-l desparte de taragot şi de cântări, dar la care cumpăneşte mai aplecat cum  să transmită mai departe autenticitatea, sufletul şi înţelepciunea folclorului românesc. Cu accent pe o calitate pe care acesta o conservă: omenia. Alături de mii de oameni din întreaga lume, Transilvania Reporteri urează  La mulţi şi buni ani!, Dumitru Fărcaş

CRAIUL TARAGOTULUI ÎMPLINEŞTE 80 DE ANI

Dumitru Fărcaş, la 80 de ani. Când este vorba despre Mitru Fărcaş este un sacrilegiu să foloseşti cuvinte. Ar trebui să poţi să-l omagiezi cu sunete pe care nimeni nu le-a auzit vreodată și nici nu se pot imita sau repeta. Căci marele nostru artist este cu adevărat unic, inegalabil și venit parcă dintr-o altă lume. Lumea din care vine este satul maramureşean al oamenilor de pământ, cum spune poetul  Ioan Es Pop, a acelora care au inventat cântecul de la început, deoarece nu au avut de la cine să înveţe sau să imite. (Vasile Dâncu)

Dumitru Fărcaș: ”Folclorul este o justificare a identității naționale”. În artă și în cultură nu sunt lucruri care se repetă. Dumitru Fărcaș nu se compară cu nimeni. Nici nu ar avea cum. Nu se va mai naște un Dumitru Fărcaș pentru că el deja s-a născut. Fiu de țăran din Maramureș, Dumitru Fărcaș a crescut într-o familie în care instrumentele muzicale nu erau doar obiecte de decor. Tatăl lui cânta la fluier, iar frații mai mari la clarinet. Dumitru, cel mai mic dintre fii a ales taragotul pe care l-a transformat într-un instrument național. În mâinile lui Dumitru Fărcaș taragotul are un sunet unic, inimitabil. Muzician complex, Dumitru Fărcaș nu este un instrumentist care a apărut din senin, el este rezultatul unei educații muzicale ridicată la rang de artă. În pragul aniversării a opt decenii de artă și viață Maestrul Fărcaș a dialogat cu echipa Transilvania Reporter. (Patrice Podină)

Mihaela Rus, manager Vitrina: „Dumitru Fărcaş ne oferea demnitate și iubire!” „Erau anii adolescenței mele… Aici era Ceaușescu, era gri, era umbră și noi ieșeam cu ansamblul Mărțișorul. Vă dați seama ce mult însemnau momentele acelea pentru noi! Mergeam să dăm spectacole în străinătate, dar noi eram îmbrăcați cu pulovere tricotate de bunica, dar eram atât de demni, ne simțeam respectați. Nu eram noi în pas cu moda, vă dați seama cum arătam, dar eram priviți cu înțelegere și căldură. Nu aveam voie să deținem valută, așa că plecam fără nicun ban la noi. Și în pofida tuturor neajunsurilor  pe scenă ne simțeam atât de demni, de apreciați, de mândri că suntem români. Acolo eram egali cu restul lumii, eram noi înșine iar umbra vieții noastre de acasă dispărea. Când ieșeam pe scenă, la final, și Dumitru  cânta cu talentul lui extraordinar că se ridica sala în picioare, trăiam momente sublime, extraordinare. Uitam de toate neajunsurile și ne simțeam minunați. Ne simțeam atât de iubiți! La sfârșitul spectacolelor Dumitru era asaltat de admiratori, era bătaie pe autografe de la el. În privința banilor știți cum procedam? Luam cu noi niște discuri de acelea de vinil de-ale lui Dumitru, scoase de Electrecord, și le vindeam pe coridoare după concert. Se vindeau ca pâinea caldă, toți erau dornici să plece cu discurile lui acasă, iar noi în felul acesta ne făceam niște bani de buzunar. Imi aduc aminte că prima mea pereche de blugi de marcă așa am avut-o, vânzând două discuri de vinil ale maestrului Fărcaș. Nu era puțin lucru pentru niște adolescenți să le arăți lumea și să-i faci să se simtă iubiți! Era sigur că nu vor uita.”. (Ruxandra Hurezean)

Descălecătorul folclorului maramureșean. În afară de anii pe care i-a adunat Dumitru Fărcaș nu s-a schimbat. Este același mare interpret și același mare om care a fost întotdeauna. Asta susțin despre marele artist oameni care l-au cunoscut. Realizatorul TV, Dumitru Buzoianu susține că atunci nu e nevoie decât de două sunete pentru a recunoaște sensibilitatea interpretării lui Fărcaș. Dumitru Buzoianu a uitat numărul anilor care au trecut de la prima întâlnire cu maestrul Fărcaș, dar spune că uitarea nu se va așterne niciodată peste tezaurul muzical pe care Dumitru Fărcaș îl lasă acestei țări. (Patrice Podină)

IN MEMORIAM DOINA CORNEA

Marius Oprea: Doina Cornea e un model foarte greu de urmat în România de azi. Doina Cornea s-a dus. Au rămas însă multe amintiri în memoria celor care au cunoscut-o şi care, de-a lungul timpului, i-au fost aproape. Unul dintre ei este istoricul Marius Oprea, care ne-a povestit câteva lucruri chiar în ziua înmormântării Doinei Cornea.

Oraşul unde nu e loc de doliu. Doina Cornea a murit în noaptea de 3 spre 4 martie. Inima a încetat să-i bată în jurul orei 6. Dacă a existat îndurare, s-a stins în somn. Dreptul la o odihnă uşoară îl avea demult câştigat, după o viaţă plină şi de amar. În urmă cu ceva ani, ea suferise un accident cerebral. S-a recuperat parţial, a rămas imobilizată în scaun şi cu durerea dată de neputinţă. În unul din ultimele sale interviuri mărturisea că se simte foarte obosită şi ar vrea să treacă Dincolo. (Caius Chiorean)

Preotul Tudor Lazăr: De oameni ca Doina Cornea va mai fi nevoie în curând. Trecerea în neființă a celei care a fost o foarte cunoscută oponentă a regimului comunist, Doina Cornea, a întristat în aceste zile o țară întreagă. Transilvania Reporter a stat de vorbă cu preotul Tudor Lazăr, care în ultimii 17 ani i-a fost duhovnic, despre provocările, bucuriile și necazurile pe care le-a traversat în acești ultimi ani de viață Doina Cornea. (Claudia Romitan)

Doina Cornea: „M-am îngrozit să văd cât de singură am fost, de fapt”. Am avut câteva întâlniri cu doamna Cornea. Dar o întâlnire de acum câțiva ani lasă un gust amar și astăzi. Și ne ajută să o înțelegem mai bine.  Pe podea, lângă ușa care dădea din sufragerie spre dormitor, de-a stânga și de-a dreapta, se înălțau teancuri de dosare. Mi le-a arătat, scârbită: „Vedeți ce multe sunt? Nici nu le-am citit pe toate, am citit un teanc după care am zis, gata, îmi fac singură rău! Nu mai pot! Am suferit atunci trăind, sufăr și acum citind!”  (Ruxandra Hurezean)

SMART REGION. Febra cuceririi spațiului prinde rădăcini la Cluj. Proiectele spațiale ale lui Elon Musk au captivat imaginația întregii planete, iar acum, puțini mai sunt cei care nu visează la cucerirea efectivă a spațiului cosmic. Totuși, lumea celor care cutreieră spațiul cosmic și cercetează planetele extraterestre pare una elitistă și departe de realitățile românești. Sau poate că nu. Începând cu finalul anului 2018, Sonaca Aerospace Transylvania (SAT), subsidiara clujeană a producătorului belgian de echipamente aerospațiale Sonaca, aceasta va participa șa producția de prototipuri pentru noua rachetă Ariane 6. (Radu Hângănuţ)

CULTURĂ. TIFF.17 vine mai repede. Fanny Ardant, invitată de onoare. Peste 200 de filme, nume mari din cinematografia românească și străină și multe evenimente îi așteaptă  pe cinefili la a 17-a ediție a TIFF, care în acest an debutează mai repede decât de obicei, și anume în 25 mai. Festivalul își propune să transforme și în acest an Clujul timp de 10 zile într-o capitală a filmului. Invitata de onoare a ediției este una dintre cele mai îndrăgite figuri ale cinematografirie franceze, actrița și regizoarea Fanny Ardant. (Claudia Romitan)

SPORT. Din curtea școlii în finalele Challenge Cup. În urmă cu aproape 20 de ani Potaissa Turda își disputa meciurile de acasă pe un teren de bitum, în curtea actualului liceu ”Liviu Rebreanu” din localitate. Până în 2005 jucătorii și antrenorii făceau chetă ca să achite baremurile de arbitraj și își plăteau singuri deplasările. În 2006 Federația Română de Handbal (FRH) a interzis disputarea meciurilor de handbal în aer liber și echipa s-a mutat la Cluj-Napoca. A revenit la Turda în 2009. Astăzi Potaissa este una dintre cele mai redutabile echipe masculine de handbal din România, iar la începutul săptămânii viitoare clujenii vor disputa a doua finală consecutivă în Cupa Challenge. (Patrice Podină)

MOZAIC. Și-au scos hainele la vânzare pentru o ambulanță nouă SMURD. Haine de designer, haine de ocazie sau casual, încălțăminte sofisticată sau comodă, dar și diverse accesorii lucrate manual i-au atras în acest weekend pe zeci de clujeni la târgul  RE:SET your closet, găzduit de Turnul Croitorilor. Târgul a avut și o componentă caritabilă, fiind organizat în colaborare cu voluntarii de la Beard Brothers, ca parte a campaniei  #Wheelsforlife, prin care se dorește strângerea de bani pentru achiziționarea unei ambulanțe pentru SMURD. (Claudia Romitan)

 

 

 

Postaţi un comentariu