Naşterea Domnului, marea sărbătoare a creştinătăţii

Acum peste două mii de ani, în orașul Bethleem s-a săvârșit marea taină a creştinătăţii: „Dumnezeu S-a arătat în trup” (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazaretul) și Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiului Roman și erau guvernate de un procurator, Quirinius.

Imperiul era condus în vremea aceea de August (27 î.Hr.-14 d.Hr.), primul împărat al Imperiului Roman, reorganizator al administrației și armatei care a dispus un recensământ al populației. Dispozițiile recensământului obligau pe fiecare cetățean să se înscrie (pentru a fi luat în evidență) în locul lui de obârșie, fără întârziere.

Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem spre a împlini porunca autorităților vremii, Sfânta Fecioară Maria l-a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetății. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Nașterea Mântuitorului lumii. Tot atunci și tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie spre a lăsa lângă copilul sărac daruri împărătești.

Asupra celor trei se oprește sfântul părinte Ioan Gură de Aur (Chrysostomul), arhiepiscop al Constantinopolului (347-407), atunci când vorbește de nașterea Fiului. „Nebunie” numește părintele călătoria celor trei perși care, altfel, erau stăpâniți de vrăji și de eresuri, o nebunie a fost închinarea și întrebarea pe care aceștia o adresează lui Irod despre nașterea pruncului împărat, întrebare care aduce panică mare între iudei, suficientă să pună viața magilor în pericol, nemaivorbind de viața copilului.

„Trebuie multă osârdie și rugăciune spre a putea înțelege după cuviință această Evanghelie”, spune părintele Chrysostomul, pentru că până aici aparențele au fost necuviincioase. Toate acestea s-au întâmplat așa, și nu altfel, pentru că Dumnezeu a dorit să facă cunoscut cine este și pentru ce a venit Fiul, de la bun început. Au fost magi pentru că astfel, prin ei, lumea păgână, tributară miturilor și magiei, a fost adusă la închinare și la cunoștința singurului Dumnezeu Cel în Treime Închinat.

Nu au avut frică în fața împăratului pentru că modul în care Dumnezeu a ales să le vestească Nașterea și, implicit, restaurarea firii omenești a fost fără urmă de suspiciune pentru cei trei magi. Steaua care le-a fost trimisă, care le-a vestit vestea cea bună și i-a condus până în fața pruncului i-a încredințat pe deplin, pentru că ea le era proprie, era una dintre valorile pe care magii lumii orientale le cultivau. Dumnezeu le-a vorbit în limba lor, erau încredințați, nu mai aveau frică pentru nimic.

„Magii au trecut înainte. Așadar, lor să le urmăm noi. Să ne depărtăm de păgânătate, pentru ca să vedem pe Hristos, precum și ei s-au depărtat de patria lor cea păgânească, spre a-l vedea pe el. Să părăsim lucrurile pământești ca și Magii, care, după ce au părăsit Persia, au văzut pe soarele dreptății. Așadar lasă toate și aleargă la Vithleem. De ești păstor și te vei duce acolo vei vedea pruncul în colibă. De ești împărat și nu te duci acolo, și porfira nu-ți va folosi nimica. De ești înțelept, și acestea nu te pot împiedica de a te duce acolo și a te închina fiului lui Dumnezeu; căci acestea foarte bine se potrivesc cu înțelepciunea”, spune marele părinte al Bisericii. AGERPRES/ (AS – Daniel Popescu/Mariana Zbora-Ciurel, editor: Antonia Niță)


Publicitate

Postaţi un comentariu