Moş Crăciun supravieţuieşte datorită asocierii cu Iisus, cu bradul şi cu Coca Cola

Tradiţiile legate de Moş Crăciun se pierd în timpurile îndepărtate, dar imaginea şi simbolisica sa s-au păstrat, într-o formă sau alta, astfel încât nu numai că n-a dispărut din mentalul colectiv, ci parcă este tot mai vioi cu fiecare an care trece.

Istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, spune că secretul vieţii tot mai înfloritoare a bătrânului Crăciun trebuie căutat în asocierea sa cu naşterea Mântuitorului, în cârja de brad pe care noi i-am oferit-o ca sprijin de o vreme încoace şi în campaniile publicitare axate pe imaginea sa pe care firmele o folosesc pentru a-şi spori vânzările, în special creatoarea imaginii moderne a Moşului, Coca Cola.

„Moş Crăciun se înscrie într-o tradiţie îndeplungată a celebrării solstiţiului de iarnă şi este un personaj emblematic, un personaj care face parte dintr-un fond cultural străvechi care a fost preluat de noua religie creştină în momentul răspândirii acesteia, dar care a păstrat totuşi caracteristicile arhaice. Ştim foarte bine că Naşterea Domnului nu era fixată de Biserica Creştină în 25 decembrie, însă acest moment a fost asociat cu ziua de naştere a soarelui nebiruit, care era o tradiţie religioasă foarte prezentă în Imperiul Roman în momentul răspândirii creştinismului. Moş Crăciun face parte şi din fondul cultural tradiţional al zonelor în care ne aflăm, dar el este prezent mai mult sau mai puţin în diferite arii etnoculturale cu trăsături spcifice. Ceea ce a ajutat probabil foarte mult la supravieţuirea lui Moş Crăciun a fost asocierea sa cu legenda Naşterii Mântuitorului, anume faptul că, potrivit unor tradiţii, Pruncul Iisus s-ar fi născut în ieselea care se afla pe proprietatea acestui Moş Crăciun.

Aici legendele diferă. Moşul este zugrăvit iniţial ca un personaj care aşteaptă şi întâmpină cu bucurie Naşterea Mântuitorului, iar într-o altă variantă, poate chiar mai intersantă, el este un personaj răzbunător, care o pedepseşte pe soţia sa care o asistase ca moaşă pe Fecioara Maria la naştere, o pedepseşte prin tăierea mâinilor, dar apoi, ca printr-un miracol săvârşit de Fecioara Maria, mâinile soţiei lui Crăciun cresc la loc. Ei bine, în acest moment, Crăciun se converteşte, se pocăieşte şi devine unul dintre primii şi cei mai fervenţi susţinători ai creştinismului. Asocierea acestei legende cu motivul Naşterii Mântuitorului a sprijinit, prin urmare, păstrarea acestor tradiţii străvechi printr-o asociere între vechile şi mai noile credinţe din momentul introducerii creştinismului”, spune Tudor Sălăgean.

Ulterior, în sprijinul lui Moş Crăciun au venit nelipsitul brad de azi, dar mai ales firmele: „Acum, sigur că dacă ne referim la mentalitatea arhaică, avem aici o combinaţie care apărea întotdeauna între moş –Moş Crăciun sau Moş Ajun, în alte variante ale legendei populare-, care simbolizează practic bătrâneţea anului care se încheie, iar apoi apare motivul copilului, al Pruncului, care simbolizează naşterea noului an. Este foarte importantă această componentă legată de copilărie, faptul că este aşteptat acest Moş Crăciun înspre casele unde aduce cadouri. De asemenea, în ultimul secol şi jumătate, Moş Crăciun este asociat şi cu acest element nou venit în aria simbolisticii legate de sărbătorile de iarnă, care este bradul de Crăciun şi de Anul Nou.

Iar această asociere între Moş Crăciun şi brad a fost promovată în ultimul secol şi jumătate pe cale comercială; dezvoltarea acestei componente comerciale a sărbătorilor de iarnă a susţinut de asemenea şi aceste simboluri ale lui Moş Crăciun şi ale bradului. Ştim cu toţii că bradul era inexistent în tradiţia românească a sărbătorilor de iarnă, pătrunzând practic la fel ca în alte ţări europene abia către sfârşitul sec al 19-lea şi generalizându-se în toate casele românilor practic după mijlocul secolului 20.

Odată cu bradul a pătruns şi noua imagine a lui Moş Crăciun, care este bătrânelul cu haine roşii – hainele roşii nu existau nici în tradiţia din România şi nici în alte spaţii culturale-, care are o barbă albă, care călătoreşte cu sania trasă de reni, de cai sau de alte animale şi care este prezent practic în numeroase campanii de promovare şi a devenit o imagine asociată sărbătorilor de iarnă. Această imagine are o bază străveche, arhaică, dar ea este adaptată în funcţie de viziunea fiecărei generaţii şi de trendurile culturale care sunt dominante în epoca respectivă. A existat cu siguranţă un moş Crăciun; cei din vechime şi-l imaginau cu totul altfel, nu ştim foarte sigur cum, dar aproape sigur că el purta haine ţărăneşti. Pe de altă parte, după cum se spune, tradiţiile se nasc odată cu fiecare copil, odată cu fiecare om şi de vreme ce această nouă imagine a lui Moş Crăciun, asociată cu bradul de Crăciun, este prezentă deja de 6-7 generaţii şi în spaţiul românesc, o putem considera deja ca fiind o imagine emblematică”.

Transilvania Reporter vă prezintă, pe parcursul Ajunului, o serie de povești despre magia Crăciunului, privită prin ochii mai multor generații. 


Publicitate

Postaţi un comentariu