Model revoluționar de conservare a biodiversității, în Maramureş

Protejarea naturii, a biodiversității este un subiect delicat în România, care necesită o atenție specială din partea legislatorului. Organizația non-guvernamentală pentru conservarea naturii și restaurarea ecologică a mediului natural, World Wide Fund for Nature, WWF România, a implementat în Parcul Natural Munții Maramureșului proiectul „Solidaritate și respect pentru oameni și natură – proiect pilot pentru dezvoltarea, testarea și promovarea legislativă a principiului «beneficiarul plătește» pentru serviciile de mediu din România” care introduce un model revoluționar menit să ofere despăgubiri proprietarilor pădurilor din ariile protejate, pentru funcțiile pe care le oferă natura și de care ne bucurăm cu toții.

Parcul Natural Munţii Maramureșului este cel mai mare parc natural din România, desemnat în 2005 zonă protejată de interes național în categoria parcuri naturale. Este  localizat în partea de nord a județului Maramureș și ocupă 24% din suprafața acestuia, adică 133.418 ha. Parcul este o arie naturală protejată destinată conservării peisajului şi tradiţiilor locale, protejării moştenirii naturale, spirituale şi culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor şi încurajării turismului bazat pe aceste valori, fiind locația ideală pentru implementarea proiectului.

În România, principalele cauze pentru pierderea biodiversității sunt: degradarea ecosistemelor ca urmare a dezvoltării nesustenabile, fragmentarea habitatelor, practicile nesustenabile de vânătoare sau pescuit, lipsa de informare și educare în ceea ce privește nevoia de conservare a biodiversității. Importanța ecosistemelor și a serviciilor de mediu tinde să fie subestimată, iar costurile asociate acestora, neglijate grav.

Serviciile de mediu reprezintă beneficiile, bunurile și resursele pe care le primim de la natură și de care beneficiem individual sau pe care ne bazăm afacerile, bunăstarea și dezvoltarea economică a societății. Ariile protejate din România oferă o gamă largă de servicii cum ar fi: formarea solului, furnizarea de produse ce provin din ecosisteme (alimente, combustibili, ierburi aromatice și plante medicinale, apă potabilă), reglează clima și eroziunea solului, stochează CO2. În plus, ariile protejate oferă și servicii culturale sau turistice: spațiile de recreere și valoarea estetică a peisajului. Aceste servicii nu sunt cuantificate și plătite astfel încât furnizarea și producerea lor să fie garantată pe termen lung. Restricțiile impuse prin managementul ariilor protejate pentru a asigura conservarea ecosistemelor naturale și furnizarea serviciilor ecosistemice nu sunt evaluate în mod corespunzător și, în consecință, nu există nici o șansă de a fi plătite de către beneficiarii serviciilor generate.

Proiectul WWF și-a propus să realizeze o evaluare şi o cuantificare a costurilor și beneficiilor a două categorii de ecosisteme (forestiere şi acvatice), a serviciilor de mediu aferente acestor ecosisteme, dar şi a costurilor de administrare a beneficiarilor direcţi ai ecosistemelor analizate din zona protejată Parcul Natural Munţii Maramureșului, cu scopul final de a îmbunătăți cadrul legislativ.

„Pădurile se încadrează în două mari categorii: păduri de producție, așa numitele păduri comerciale, unde principala preocupare este producția de lemn și pădurile de protecție. Pădurile de protecție sunt mai valoroase, fapt ce s-a reflectat în Codul Silvic prin amenzi drastice pentru cei care taie aceste păduri. În România, de exemplu, prejudiciul este dublu dacă tai lemn dintr-o astfel de pădure. Se calculează volumul care a fost extras ilegal și se dublează. Așa spune legea, tocmai pentru a descuraja intervenția ilegală în aceste zone. S-a înțeles foarte clar că există și o valoare a unor servicii pe care le oferă lemnul acela când este în picioare. Aceste servicii trebuie cuantificate. Plecând de la această premisă, în Parcul Natural Munții Marmureșului a avut loc prima evaluare din România a serviciilor pe care ecosistemele forestiere le oferă, în afară de lemn, plante medicinale, ciuperci, fructe de pădure etc. și a felului în care pot fi acestea cuantificate. E o provocare destul de mare, pentru că e dificil să spui care e valoarea unei zone interesante din punct de vedere turistic, de exemplu. Evaluarea este foarte dificilă, dar trebuie neapărat făcută. De ce? Pentru că foarte multe dintre suprafețele de pădure care furnizează astfel de servicii nu mai sunt ale statului. De multe dintre serviciile furnizate de pădure beneficiem cu toții, dar proprietarul suportă costurile acestor servicii și nimeni nu i le plătește. Frustrarea noastră ca și conservatoriști este aceea că mimăm conservarea și o facem pe spatele unor oameni. Spunem că plătim, dar nu plătim și vrem ca proprietarii să respecte un regim pe care de fapt nu îl respectă și așa mai departe”, spune Costel Bucur, director regional Carpaţi, păduri şi arii protejate în cadul WWF.

WWF a făcut lobby anul trecut pentru introducerea a două articole importante în Codul Silvic care precizează că regimurile de protecție nu se pot impune fără acordul proprietarului sau fără plata justă și prealabilă a pierderile pe care acesta le suferă prin impunerea unui anumit regim, precum și modalitatea de calcul a contravalorii care trebuie plătită.

Cum calculăm efectiv? „În primul rând pădurea va fi încadrată ca pădure comercială. Se calculează cât ai putea să recoltezi în zece ani, pentru că planurile de management în cazul pădurilor sunt pe zece ani, de pe suprafața respectivă, după care îi dai pădurii funcțiile pe care le are: conservarea biodiversității, protecția solului, protecția apei, zona de interes turistic și așa mai departe și cuantifici aceste funcții. Se face diferența pentru a afla cât se pierde la fiecare zece ani, câți metri cubi se pierd din cauza funcțiilor care trebuie menținute. Diferența aceasta trebuie plătită. Aceasta este metodologia creată de acest proiect. Asta a fost și intenția fondurilor norvegiene, în ghidul solicitantului specificându-se că se vor da bani pentru proiecte care vor face măsurabile serviciile și costurile serviciilor oferite de către păduri, ape și așa mai departe. Pentru a face pierderile deductibile, din punct de vedere fiscal”, explică Costel Bucur.

Cele două articole din Codul Silvic au creat pârgia perfectă pentru crearea metodologiei de calcul.

„Ne-am folsoit de această pârghie și ne-am propus să facem ceva aplicabil la nivel național. Trebuie să avem toată cazuistica la nivel național. Parcul Natural Munții Maramureșului este cel mai mare parc din țară. Am zis sa facem o simulare aici, luând în calcul faptul că prima evaluare a serviciilor și a valorilor a fost făcută în 2005 de către parc”, spune Costel Bucur.

Un alt aspect important și care este asigrat de parcul maramureșean este existența unui spectru cât mai larg de proprietari. „Într-un parc unde este proprietar doar statul, cum este cazul Parcului Național Munții Mocinului, statul este cel care trebuie să plătească pentru biodiversitate, întrucât e o valoare de inters național. În Parcul Național Munții Maramureșului avem toate tipurile de proprietari: persoane fizice, forme asociative indivizibile, primării, mănăstiri, școli, biserici și statul român. Fiecare are păduri în toate zonele din parc, inclusiv în cele de maximă protecție și în cele în care ai voie să faci intervenții”, spune Bucur.

Valoarea serviciilor

Valoarea serviciilor de mediu oferite de pădurile din Parcul Natural Munții Maramureșului sunt de 128.409.321 lei/an, conform ultimelor studii realizate de WWF-România. În ultimul an costurile și beneficiile oferite de natură omului au fost evaluate și cuantificate venind în sprijinul dezvoltării unei metodologii de plăți compensatorii destinate proprietarilor de păduri din zonele strict protejate. În acest an au fost despăgubite 240 de persoane fizice cu proprietăți în cadrul parcului.

Pentru zonele de păduri, WWF recomandată acordarea unor plăți compensatorii proprietarilor de păduri din zonele unde s-au impus măsuri restrictive de exploatare a lemnului datorită funcțiilor de protecție ale pădurii, dar și alte plăți din fonduri europene pentru zonele declarate NATURA 2000 și care, potrivit planurilor de management, sunt restrictionate în cadrul activităților economice ca urmare a regimului de protectie.

„În cadrul acestui proiect inovativ, am dezvoltat, în cadrul unui proces participativ, mecanisme financiare corecte și propuneri legislative care vin deopotrivă în sprijinul naturii, dar și al oamenilor; pentru o gospodărire sustenabilă a ecosistemelor în ariile protejate este esențial să existe un mecanism financiar echitabil care ia în calcul atât contribuția furnizorului cât și a beneficiarului de servicii ecosistemice la securizarea acestor bunuri de interes public furnizate de natură”, a declarat Alexandra Pușcaș, manager proiect, WWF-România.

Studiile și metodologia au fost dezvoltate în cadrul proiectului Solidaron („Solidaritate și respect pentru oameni și natură – proiect pilot pentru dezvoltarea, testarea și promovarea legislativă a principiului “beneficiarul plătește”   pentru serviciile de mediu din România”), implementat de WWF România în parteneriat cu R.N.P. Romsilva – Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului, Universitatea București – Centrul de Cercetare în Ecologie Sistemică și Sustenabilitate, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava – Facultatea de Silvicultură.

Modele internaționale

„În restul lumii, din câte știu eu, nu există acest tip de metodologie. La noi, în România, e o situație puțin mai hilară. În momentul în care vrei să îți conservi eșantioanele de natură cele mai valoroase, care sunt de interes public, prima grijă a ta ca stat responsabil este aceea ca terenul respectiv să fie al tău. În America, de exemplu, în momentul în care se instituie un parc național, terenul acela devine proprietatea Guvernului Federal, nici măcar a statului din care face parte. În Africa la fel, sunt terenurile statului. În aces caz, statul nu își plătește sieși compensații. În alte zone unde mai sunt probleme de genul acesta, totul se face pe bază de contract. Austria este un exemplu relavant: se fac contracte anuale, dar care sunt destul de păguboase: pentru conservarea naturii, pentru proprietar, dar și pentru stat. Acolo în fiecare an proprietarul este înștiințat că are anumite restricții care se impun și pentru care va primi o compensație. Proprietarul însă nu este obligat să respecte contractul respectiv. Din perspectiva statului e ca și cum ai plăti chirie, în loc să plătești rate la bancă pentru apartamentul tău. Credem că modelul implementat în România va funcționa pentru că aduce beneficii tuturor factorilor implicați: stat, proprietar, natură. E un sistem funcțional. Mai ales cei plecați din țară, preferă să ia banii, decât să exploateze și să fructifice lemnul”, consideră Costel Bucur.

WWF speră ca statul să își dea seama că sistemul compensațiilor, poate fi păgubos pe termen lung. „Sperăm ca statul să cumpere ariile protejate și să le gestioneze așa cum se cuvine, să se ocupe de conservarea naturii pe terenul său”, spune Costel Bucur.

Deschiderea statului pentru adoptarea unei astfel de decizii este greu de evaluat, cel puțin deocamdată. „Sunt mai multe instituții cu atribuții în sensul acesta. Principala instituție abilitată este Regia Națională a Pădurilor, care este un administrator, care face practic ce îi spune ministerul. E singura instituție care de-a lungul timpului a avut un buget special pentru achiziționare de terenuri din proximitatea terenurilor statului, pentru a compactiza suprafețele statului. Singura problemă era faptul că fondul acela nu prea era alimentat. Lucrurile trebuie să plece de la minister. Noi am făcut lobby destul de puternic. Din punctul meu de vedere dacă se adoptă și se aprobă această metodologie de către Guvernul României, ar putea exista bani în următorul exercițiu bugetar care se stabilește în noiembrie.  Dacă nu, cel mai probabil va trebui să așteptăm 2018”, consideră Bucur.

Lostrița a salvat Parcul Național Munții Maramureșului

În Parcul Natural Munții Maramureșului există o biodiversitate foarte ridicată care cuprinde specii pe cale de dispariție, precum lostrița, acesta fiind unul dintre motivele pentru care parcul a fost desemnat arie protejată. În Maramureș există ultima populație sălbatică și reproductivă de lostrițe de la noi din țară. Dacă în trecut acestă specie trăia și în râurile Siret, Argeș, Mureș, Lotru, acum există doar în bazinul hidrografic al Vișeului, mai exact la confluența râului Vișeu cu râul Tisa, fiind găsită în ultima vreme și pe râul Ruscova și pe câțiva afluenți ai acestuia.

Este mai puțin cunoscut publicului faptul că APNMM a dus o luptă continuă și susținută împotriva efectelor devastatoare a investițiilor de tipul microhidrocentralelor în zona parcului. Acum doi ani, APNMM a emis un aviz negativ pentru o solicitare de realizare a unei microhidrocentrale pe râul Ruscova, afluent al Vișeului. Motivul? O constelație de specii importante din punct de vedere al diversității biologice din care se remarcă o specie cu totul dosebită: lostrița. Administrația parcului a optat să ocrotească lostrița și habitatul natural al acesteia. A urmat apoi o luptă în instanță cu investitorul, câștigată de administrația parcului, în cele din urmă. „Soluția Tribunalului Brașov e o dovadă că se poate face totuși conservarea naturii în țara noastră. E o dovadă că rolul administrațiilor de parcuri și al Consiliilor lor Științifice este hotărâtor pentru ocrotirea unor valori incontestabile ale naturii. E o dovadă palpabilă că munca celor din cadrul administrațiilor parcurilor nu e în van; că vor putea arăta și copiilor lor valori naturale pe care le-au ocrotit și că legea e totuși de partea lor”, spun cei din cadrul parcului.

„În cadrul procesului s-au invocat suprafețele uriașe nefragmentate, având în vedere proximitatea cu Ucraina și zona greu accesibilă, faptul că s-au păstrat ecosistemele stabile, deși au fost probleme și cu braconajul, dar acestea nu au fost în stare să scuture din temelii echilibrul natural. Deși era evident care sunt valorile, ceea ce a făcut diferența într-un final a fost lostrița, pentru că este efemism al bazinului dunărean și a rămas singurul loc din România unde se găsește lostrița. Acest lucru a făcut diferența, pentru că este specie periclitată pe lista Uniunii Internaționalde de Conservare a Naturii, cel mai mare ONG de reglementare a acestor valori. Este foarte important să nu se facă lucrări în albie. Aici avem discuții cu Apele Române, cu planul de management bazinal pentru a nu se face diguri pe mal, pentru a nu se intra cu buldozere, pentru ca excavările de balast să nu se facă în zona de albie minoră, ci în albia majoră, unde apa iese numai când sunt inundații. Pe lângă asta, e foarte important să nu fie microcentrale, să nu existe captări. Pentru asta, parcul a fost târât în judecată de un investitor care dorea să obțină un aviz pentru o microcentrală. S-a rezistat și până la urmă, justiția și-a făcut treaba în mod onest, dând câștig de cauză administrației parcului. Inclusiv ei, când au venit să vadă unde urmează să își amplaseze investiția au găsit lostrițe”, a povestit Costel Bucur.

Pe lângă speciile periclitate, în parc există și specii rare: Papucul Doamnei, Floare de colț, Cocoșul de munte, Cocoșul de mesteacăn, dar și specii protejate la nivel european cum este râsul, în parc existând aproximativ 18-20 de exemplare. Este prezent și ursul brun cu 80 de exemplare și lupul, tot cu 80 de exemplare.

Pentru a confirma existența acestor specii sunt montate camere pe anumite trasee ale acestor specii. „Încă din prima lună în care am instalat camerele, am reușit să prindem toate aceste specii, chiar și râsul care se camuflează foarte bine în natură”, a spus Mircea Mărginean, biolog în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului.

 „Cel care are o pădure în zona de protecție trebuie să știe că nu va primi o sumă mare, dar va primi suficient încât să își permit să își cumpere lemnul de foc, să își ia lemnul de construcție de care are nevoie și să își acopere costurile de impozit”,   a explicat Costel Bucur, din cadrul WWF.

[stextbox id=”custom”]Proiectul este finanţat cu suma de 449.980, 92 Euro printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia (SEE 2009 – 2014), în cadrul Programului RO02 – „Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”, Operator de Program Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor și se va finaliza în 31 iulie 2016.

Parcul Natural Munții Maramureșului a fost desemnat ca sit NATURA 2000 (sub denumirea ROSCI0124 și ROSPA0131 Munții Maramureșului).[/stextbox]