Meditațiile și școala românească. A fi sau a nu fi meditat de propriul profesor?

Foto: Dan Bodea

Ministerul Educației a lansat o dezbatere publică pe tema unui nou Cod de Etică în învățământul preuniversitar. Dezbaterea se încheie în 17 februarie, iar Transilvania Reporter s-a alăturat acestui demers încercând să afle care este părerea publicului – părinți, profesori sau simpli cetățeni care au ceva în comun cu mediul școlar. La întrebarea dacă există conflict de interese în situația în care profesorul își meditează contra cost proprii elevi de la clasă, cei mai mulți au spus că da, este un conflict. Dar există și poziții mai nuanțate, unii consideră că ar fi bine să dea meditații propriilor elevi pentru că îi cunoaște mai bine și le știu golurile, unde trebuie să insiste. În fine, există și opinii conform cărora ar trebui înființate cluburi de meditații pentru oricine vrea să vină, în cadrul școlii, cu taxe modice, precum cercurile de hobby, pentru copiii înzestrați sau interesați.

Important este ca problema meditațiilor asociate școlii românești să se clarifice pentru că ea se perpetuează de prea multă vreme.

Alina Staicu, profesor timp de câțiva ani la mai multe licee din Cluj consideră că „este cu siguranță un conflict de interese. Un profesor se confruntă cu o clasă cu elevi diferiţi, atât ca nivel de cunoştinţe cât şi ca nivel de abilităţi şi înţelegere. Este datoria profesorului să reducă diferenţele, dar nu este datoria lui să muncească gratis pe perioadă nedeterminată. Există însă metode legale, pentru cei foarte interesaţi se pot organiza cursuri (meditaţii, dacă vreţi) suplimentare, sponsorizate de companii, în şcoală, astfel încât să fie gratuit pentru elevi dar plătit efortul profesorilor, să fie un fel de «club» de matematică, fizică, chimie, etc. Sunt convinsă că problemele sunt reale – programă stufoasă, timp scurt, teste multe, şi cred că este greu pentru profesor – elevi mulţi, salariu mic, nevoi diferite, nu are timp să lucreze diferenţiat, individualizat – să insiste acolo unde e nevoie, să consolideze logic, dar nu mi se pare că este etic, productiv sau sănătos sistemul de meditaţii. Pentru profesor este epuizant, iar pentru elev poate fi destul de derutantă dedublarea – mă refer la meditaţiile cu elevii de la clasă.”

„Sigur că orice profesor care face meditatii pe bani cu copilul din clasa sa, trebuie să dovedească utilitatea banilor cheltuiți și va «umfla» mai mult sau mai puțin notele «clientului» – funcție de caracterul dascălului (Caracter imens nu le umflă deloc)”, consideră Adrian Marian, profesor asociat la o universitate clujeană. „Problema este că un profesor nu este o mașină să reziste la infinit de multe ore așa că se va concentra pe orele unde este plătit mai bine și se va odihni la celelalte. Orele în particular, mai ales când faci cu mai mulți clienți, sunt plătite mult mai bine. În aceste condiții, mulți profesori văd școala doar ca un loc de unde își recrutează clienții pentru orele din particular. Acest fenomen s-a generalizat scăpând de sub control la toate treptele de învățământ și la toate materiile nu numai la consacratele mate și română, (sport, muzica, limbi străine etc). În plus, (sistemul meditațiilor – nota red.) este o mare traumă pentru copiii din familii mai sărace. Unii mai vorbesc despre uniforme pentru a nu-i stigmatiza pe copiii care nu se pot îmbrăca de la «firme», dar nu putem asigura tratamentul corect pentru elevi.”

„În urmă cu 35 de ani, când dădeam eu examenele de Bacalaureat”, ne descrie situația comparativ Sorin Mărghitaș, părinte, „nu era nicio problemă în a copia. Niciun profesor nu se arăta interesat dacă, în timpul examenului, te mai aplecai în bancă ca să te inspiri din manualul aflat «întâmplător» acolo. Oricum, toată lumea era de acord că examenul vieții era cel de intrare la facultate, care nu putea fi fraudat cu niciun chip.

În anii ’90, am observat că lucrurile s-au deteriorat tot mai tare, pentru ca, un deceniu mai târziu, să nu mai conteze niciun examen: nici cel de Bacalaureat, unde se frauda la înțelegere cu profesorii supraveghetori, nici la facultate, unde concursul de admitere era unul «de dosare». În momentul în care ministrul Funeriu a introdus supravegherea electronică la Bacalaureat, acest examen a redevenit ceea ce fusese odată, adică momentul solemn al validării cunoștințelor achiziționate în școală. Rolul profesorilor care predau disciplinele de Bacalaureat a crescut brusc, la fel și cererea de meditații. A medita – contracost – elevii din clasele la care predai mi se pare însă a fi dovada supremă a incompentenței tale ca profesor: recunoști că nu reușești să oferi informațiile și să formeze abilitățile necesare elevilor în timpul plătit de stat, astfel încât suplimentezi această muncă în privat, pe banii elevilor.”

Marie Denise Theodoru, de la Societatea de Radio, este de părere că avem de-a face cu un conflict de interese. „Mai mult”, explică domnia sa, „a fost și este sursa de suferinţă pentru elevii care nu își permit lecții cu «Doamna» și sunt în permanență dezavantajați. Este una dintre cele mai mari nedreptăți pe care copiii o încasează de mici și își pierd încrederea în dreptate, morală… Nu are sens să justificăm aceste lucruri, moral nu se justifică în niciun fel.”

„Conflict de interese, bineînțeles!” conchide și artistul plastic Miruna Budișteanu. „Dacă ar da meditații gratuit… mai sunt câteva excepții de acest gen – o bună prietenă, profesoară din Maramureș, care a predat toată viața și niciodată n-a luat bani pe meditații!”

Dan Iancu: „Nu e normal. Există tendința de a-l favoriza pe meditat și e bine de înlăturat orice dubiu”. Iar Marilena Iaver precizează că „pe vremea mea, profesorul care medita elevii de la clasa lui era dat afară din învățământ! Trebuia să găsești un meditator din altă școală, eventual! Oricum, ne meditam pe ascuns, de colegi, de părinții lor, era chiar rușine!”

Sub steaua corupției

Irs Inium, jurnalistă și mamă a două fetițe crede că este „conflict de interese, fără doar și poate. Ba chiar unii vor face o afacere din asta. Cu alte cuvinte: vor persecuta copiii pentru a-i aduce la meditațiile proprii. Unii, nu toți. România funcționează sub steaua corupției și a mișmașurilor… încă.”

O altă opinie care se conturează, exprimată de Florin-George Feder este că, dacă meditațiile sunt gratis, nu există conflict de interese.

Ancuța Abrudan, este de altă părere, ea ne scrie: „Profesorii buni sunt căutați probabil în primul rând de elevii lor. Timpul la clasă nu poate acoperi întotdeauna nivelul de cunoștințe cerut la examen. dacă profesorul e bun, ai vrea probabil să iei ore suplimentare de la el, mai degrabă decât să cauți un alt profesor. Eu aș vedea un conflict de interese acolo unde profesorul care «face subiectele» de examen predă unor elevi care urmează să dea admitere la instituția respectivă (nu știu dacă mai e cazul acum)”.

Rodica Barcan are mai multe de spus despre sistem: „Învățământul romanesc are nevoie urgentă să fie schimbat. Fundamental! Începând cu cadrele didactice care produc zilnic rutina de a preda teoretic – din programa mult depășită de alte sisteme de învățământ. Aceiași profesori care pentru a atinge interesul elevului în ceea ce el transmite, au nevoie vitală să aibă un echilibru emoțional în viata proprie.O gândire ratională precedată de comportament uman în relație cu elevii. Ce se vede în prezent nu ajută elevul în pregătirea pentru viata. Informații «tocite» și reproduse sub presiunea profesorilor și a părinților – (din păcate – Învață!, vezi Cutarescu a luat 9, etc…) cât și notele puse funcție de prezența la meditația profesorului din clasă – totul în dezavantajul elevului pe termen lung!… Este grav că totul se întâmplă prin complicitatea părinților care nu se gândesc nici o clipă ce simte copilul și ce devine el ca om! Timp ce întreaga copilărie a fost traumatizat și dintr-o parte și din cealaltă! Soluția sigură: oameni cu mintea deschisă, pregătiți și curajoși dintre cei care ne conduc să schimbe modelul de educație românesc.”

Andreea Vasilica, părinte spune: „Sigur că este conflict de interese! Aș vrea să subliniez faptul că se merge și mai departe – sunt cazuri în care dacă un copil nu face meditații cu «doamna» nu trece clasa sau este mereu codaș.”

Mihaela Vasiu crede și ea că „este conflict de interese. Sunt puține cazuri în care copilul nu e defavorizat dacă nu face meditație cu profesorii de la clasă. Copiii sunt sinceri, comunică unii cu alții și observă că cei care fac meditații iau note de 10 la oral deși citesc doar tema iar cei care nu fac meditații sunt ascultați de mai multe ori iar notele se pun în carnet în ultima săptămână a semestrului astfel încât elevul să nu mai aibă șansa de a-și mări media. Din păcate, cei mai afectați sunt cei din ciclul gimnazial care fac eforturi să aibă note bune în vederea examenului de capacitate. Poate ar trebui să discutăm și despre învățatul după-amiază, care nu mai permite elevului să se hrănească sănătos exact în perioadă celor mai dramatice schimbări hormonale.”

Iuliana Radu, psiholog școlar, analizează situația pornind de la cauze: „Dar de ce se ajunge la situația ca un elev sa fie meditat? Adică să aibă nevoie de o pregătire suplimentara?”, se întreabă domnia sa. „Pot exista mai multe situații: 1. Vrea să participe la olimpiade, concursuri sau chiar să frecventeze în viitor o facultate de profil și își dorește o pregătire suplimentară, peste nivelul clasei; 2. Face față școala românească (dotare, programă, birocrație) unor cerințe de înțelegere și aprofundare a materiei școlare la un nivel mai ridicat, unor nevoi de instrucție mai rafinate? 3. În cazul în care un profesor împreună cu elevii ar dori ore suplimentare în cadru instituționalizat, el va face muncă patriotică, adică neplătită, pentru că sistemul actual de învățământ nu asigură nici dotarea (clase suficiente), nici plata acestor ore suplimentare.

Chiar și pentru pregătirea suplimentară pentru bacalaureat, unde poate este nevoie de recapitulări, de nuanțări, de exerciții suplimentare, dacă un profesor dorește să facă ore suplimentare, el nu va fi plătit pentru aceasta, exista cauze concrete care duc la aceasta situație, poate nu este etic, dar sistemul de învățământ actual este el suficient de etic față de profesor și față de elev încât să Îi asigure elevului o pregătire aprofundată, specializată? Aș zice că nu, oamenii se adaptează, nu așteaptă să vina schimbările de la sistemul rigid, fără perspectivă, birocrat până peste puteri.”

„Dacă aceste lecții sunt în cadrul școlii și pot participa toți elevii care vor, este corect, dar nu sunt plătite aceste ore. Dacă este vorba de meditații, acasă la profesor sau în alt spațiu unde profesorul acceptă să facă meditații cu unii dintre elevii săi, contracost, atunci este contravenție. Profesorul poate medita alți elevi în particular, dar nu pe ai săi, contracost, însă pentru acestea trebuie să anunțe Fiscul, numărul elevilor și să plătească taxele pe acest venit, conform legii”, este de părere Elisa Vasu.

Și, „într-un sistem de învățământ normal, o inteligență medie trebuie să poată parcurge până la Bacalaureat fără meditații, asta e premisa sănătoasă de plecare”, conchide Teodor Doru Stoian.


Publicitate

Postaţi un comentariu