Marius Lakatos: „Poeziile m-au ajutat să înțeleg mult mai bine comunitățile de romi”

Marius Lakatos/ Foto: arhiva personală

Moto: „Sunt un „țigan”, un om cu neagră față,

Om sunt și eu și am un rost în viață,

Să îmi cresc copiii-n adevăr, dreptate,

Puternici, ca inima din piept ce tare bate”,

Marius Lakatos- „Rugăciunea rromului”.

Marius Lakatos s-a născut la Cluj, într-o famile de romi. Niciodată nu i-a fost rușine cu originea sa, dar a dorit mereu să se autodepășească, să le arate celor din jur că totul e posibil când există suficientă voință. De 17 ani încearcă să le insufle romilor din comunitățile din județ puțin din determinarea lui. A început să se implice în problemele celor dezavantajați social încă de pe băncile facultății, fiind membru al Organizației Studenților Romi Suno din Cluj-Napoca. Din 2002 este expert pe probleme de romi în cadrul Consiliului Județean Cluj, poziție din care se ocupă de o mulțime de proiecte, atât pentru că asta trebuie să facă potrivit fișei postului, dar și pentru că vrea, pentru că îi face plăcere să caute soluții acolo unde alții văd numai probleme.

„Am ales să mă implic prin simplul fapt că sunt și eu de etnie romă. Nevoile comunității m-au determinat să lucrez și mai mult. Eu fac ceea ce fac, din plăcere. Multe persoane din comunitate mă consideră prietenul lor, un model pozitiv. Sunt aliatul lor și nu vreau să îi dezamăgesc”, spune Marius.

Marius Lakatos/ Foto: arhiva personală

Marius Lakatos/ Foto: arhiva personală

Deși nu a învățat limba romani acasă, acesta a ajuns să publice un volum de poezii bilingv (română și romani) numit „Suferinți”. Prima poezie, cea care dă titlul volumului are o poveste aparte, fiind publicată până acum în mai multe reviste. Mai mult, poemul a fost inclus în programa obligatorie pentru clasa a noua la limba și literatura romani.  „A fost prima poezie pe care am compus-o . A fost scrisă în perioada sărbătorilor de iarnă. Mi-a trezit interesul un copil, student fiind în perioada respectivă. Copilul cânta prin centrul orașului cu un acordeon în mână. Am discutat cu acel copil, împreună cu ceilalți colegi. Ne-a spus că nu este acceptat de ai lui, că locuiește la rude și că trebuie să cânte pentru a-și întreține familia. M-a impresionat atât de mult drama acestui copil, încât am redat-o în poezie. În poezie copilul moare, dar în realitate este bine. S-a făcut și o piesă de teatru după ea”, povestește acesta.

Marius a învățat romani în cadrul organizației studențești în care activa de la un vorbitor nativ care ținea cursuri special pentru romi. „Mi s-a părut foarte muzicală această limbă. Chiar am vrut să învăț, pentru ca ulterior să ajung să traduc cărți. Am scris și propria carte de poezii. Îmi pare rău că foarte mulți romi nu mai cunosc limba romani. Limba este unul dintre elementele care definește comunitatea romă. Meșteșugul este în continuă descreștere, portul la fel”, povestește poetul. Inițial acesta a scris versuri pentru melodiile compuse de el. „Poeziile reflectă ceea ce am simțit eu la nivelul comunităților de romi. Nu am putut să scriu o carte despre fericire pentru că în comunitățile de romi nu există prea multă fericire. Poeziile scrise m-au ajutat să înțeleg mult mai bine comunitățile de romi. Am compus și un imn pentru studenții romi”, spune acesta.

De-a lungul timpului, mulți l-au atacat, descurajat, batjocorit. „Toți cei care încercau să arunce cuvinte batjocoritoare la adresa mea, în loc să mă descurajeze, mă încurajau. Lucram într-o întreprindere și le spuneam colegilor că vreau să îmi dau și eu Bac-ul. Am auzit multe cuvinte jignitoare. În loc să mă descurajeze, eu am învățat mult mai mult și am mers pe principiul «Lasă că vă arăt eu!». Apoi am vrut să merg la facultate. Și atunci mi-au zis că unde am mai văzut eu țigan cu facultate? Pe mine m-au întărit toate aceste lucruri. Eu sper să le insuflu această ambiție și celor din sânul comunității”, spune acesta.

Problemele comunităților

La nivelul județului Cluj sunt 81 de unităţi administrativ-teritoriale, dintre care 45 au un număr semnificativ de romi. Marius le cunoaște pe toate. „ Sunt anumite comune unde comunitatea de romi s-a adaptat și s-a integrat foarte bine. Sunt alte comunități, distincte, compacte, unde locuiesc doar romi. Nu se văd rezultate la nivelul întregii comunități, dar se văd anumite rezultate după ani de muncă. La nivelul comunității Pata-Rât, simplul fapt că mai multe organizații își manifestă dorința de a colabora, e un lucru benefic și înseamnă că lumea a înțeles că e nevoie de implicare”, este de părere Marius.

„În 2004, chiar dacă nu era atribuția noastră, a Consiliului Județean, am scris un proiect și am deschis în sânul comunității un punct sanitar. Consiliul Județean Cluj a facilitat, împreună cu o organizație nonguvernamentală, accesul la aceste servicii medicale. Punctul medical funcționează și acum. Un medic asigură controlul medical o dată pe săptămână. Consultațiile sunt gratuite. De asemenea, s-a făcut o grădiniță în mijlocul comunității. E un început. Copiii trebuie să înțeleagă importanța grădiniței, pentru ca apoi să meargă la școală la oraș. Noi am făcut un pas spre această comunitate”, povestește Marius.

De fapt pașii au fost numeroși. Printre proiectele importante implementate în comunitate și care au avut un efect benefic amintim „Fiecare copil în Grădiniță”. „Am fost parteneri în cadrul acestui proiect inițiat de Asociația OvidiuRo. Consiliul Județean Cluj a avut cea mai mare deschidere în implementarea acestui program, în sensul că a fost singurul județ din țară care a contribuit financiar la implementarea proiectului. A asigurat suma de 50 de lei pentru fiecare copil sub forma unor tichete sociale, sumă condiționată de prezența copilului la grădiniță. Totodată, CJ Cluj a continuat acest proiect și în următorul an pentru 200 de copii, cu toate că inițial au fost doar 100 incluși în proiect. Această inițiativă a fost transformată în politică publică la nivel național. Noi ne bucurăm că lucrurile au fost demarate la Cluj”, mai spune Marius.


Publicitate

Postaţi un comentariu