Istoricul Tudor Sălăgean: „Breslele aveau un rol foarte important în viaţa Clujului”

Tudor Sălăgean/ Foto: Dan Bodea

Încă din Evul Mediu, breslele meșteșugărești au reușit să îi ofere Clujului o personalitate aparte.  În secolul XIX ele erau încă puternice şi se evidenţiau nu doar economic ci şi prin implicarea în societate. Desfiinţate de comunişti, breslele păreau trimise în istorie. Nu a fost aşa, rolul lor în dezvoltarea oraşului nu se încheiase. Imediat după revoluţie, reapărând meseriaşii, aceştia au simţit nevoia să se protejeze într-o piaţă nereglementată organizându-se în asociaţii ale breslaşilor. Acestea au susţinut economic oraşul atunci când industriile comuniste se prăbuşeau şi au reclădit economia pe o bază care este şi astăzi funcţională. Mulţi dintre breslaşii postcomunişti sunt astăzi patroni importanţi în economia Clujului şi fac parte din ţesutul social al modernităţii. Astăzi, breslele sunt chemate din nou să pună umărul la dezvoltarea Clujului. Diversificate şi modernizate în ton cu noile tendinţe europene  din sistemul de organizare al breslelor, unele dintre ele au transformate în clustere care îmbină tradiţia cu noul. Dacă altădată breslele donau bani pentru construirea unei biserici sau a unui teatru, acum zidirile lor nu mai sunt clădiri, ci programe și acțiuni, sunt evenimente, nu instituții. Iar unul dintre evenimentele la care contribuie și clusterele Transilvania Life Style și Gusturi Transilvane, primul coagulat pe criterii de creație, artă, design, al doilea pe bucătărie, patiserie, artă culinară, este proiectul Cluj, Capitală Culturală Europeană, 2021.(Redacția)


Error: Your Requested widget "Easy Related Posts " is not in the widget list.
  • [do_widget_area footer_1]
    • [do_widget id="text-7"]
  • [do_widget_area footer_2]
    • [do_widget id="search-2"]
  • [do_widget_area footer_3]
    • [do_widget id="archives-2"]
  • [do_widget_area footer_4]
    • [do_widget_area homepage]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-15"]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-14"]
      • [do_widget id="oio-widget-20"]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-19"]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-16"]
      • [do_widget id="oio-widget-21"]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-21"]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-20"]
      • [do_widget id="oio-widget-22"]
      • [do_widget id="wpzoom-widget-cat-17"]
    • [do_widget_area side-left]
      • [do_widget_area side-right]
        • [do_widget id="text-7"]
      • [do_widget_area sidebar]
        • [do_widget id="text-17"]
        • [do_widget id="rss-4"]
        • [do_widget id="text-16"]
        • [do_widget id="wpzoom-feature-posts-13"]
        • [do_widget id="oio-widget-11"]
        • [do_widget id="text-14"]
        • [do_widget id="rssimport-2"]
        • [do_widget id="oio-widget-13"]
        • [do_widget id="wpzoom-feature-posts-2"]
        • [do_widget id="wpzoom-feature-posts-8"]
        • [do_widget id="oio-widget-18"]
        • [do_widget id="wpzoom-feature-posts-7"]
        • [do_widget id="oio-widget-19"]
        • [do_widget id="rss-2"]
        • [do_widget id="oio-widget-14"]
        • [do_widget id="wpzoom-feature-posts-11"]
        • [do_widget id="oio-widget-15"]
        • [do_widget id="wpzoom-feature-posts-14"]
        • [do_widget id="oio-widget-16"]
        • [do_widget id="text-13"]
        • [do_widget id="oio-widget-17"]
        • [do_widget id="wpp-6"]
      • [do_widget_area widgets_for_shortcodes]
        • [do_widget_area wp_inactive_widgets]

          Rep: Ce rol aveau breslele de odinioară în viaţa comunităţilor, în viaţa Clujului în particular?

          Tudor Sălăgean: Breslele aveau un rol foarte important în viaţa comunităţilor urbane. Practic, ele grupau întreaga activitate meşteşugărească şi preindustrială şi aveau un rol determinant şi în administraţia orăşenească. Printre cele mai importante bresle clujene era cea a aurarilor argintari, care era una dintre cele mai importante forţe economice ale Transilvaniei. Aurarii clujeni aveau un cuvânt foarte greu de spus în politica economică a ţării şi prin aceasta ei au reuşit să asigure şi oraşului Cluj un rol foarte important. Multe alte bresle aveau o importanţă majoră, unele datorită numărului de membri, altele datorită meşteşugului ca atare. O breaslă foarte bine reprezentată la Cluj era cea a croitorilor; aceasta era, se pare, breasla cu cei mai numeroşi membri, o breaslă foarte puternică, care avea în întreţinere Turnul Croitorilor, care este păstrat şi astăzi. Breslele aveau rol şi în apărarea oraşului, ele asigurau costurile apărării şi renovării câte unui turn de apărare. Aici vorbim de breslele cele mai mari şi mai avute. În cazul breslelor mai mici, contribuţia acestora era orientată către alte segmente ale sistemului de apărare.

          Rep: Ce alte bresle existau la Cluj?

          TS: Mai era breasla lăcătuşilor, a pietrarilor. În cazul pietrarilor era un sistem european constituit foarte de timpuriu, elemente ale sale funcţionau încă din secolul 14, iar clujenii erau prinşi în sistemul acesta cu siguranţă încă din secolul 15. Apoi erau lăcătuşii, cu lucrări de mare fineţe şi mare valoare. Sunt câteva lacăte foarte vechi în colecţiile Muzeului de Istorie, chiar din sec 16, şi care funcţionează încă foarte bine. Erau şi armurierii, pe urmă, pe măsura diversificării, au apărut şi bresle mai specializate. Erau funarii sau frânghierii, cizmarii, pantofarii, postăvarii, ţesătorii. Sunt atestate, numai la Cluj, 77 de bresle.

          Rep: Spuneaţi că breslele aveau un cuvânt greu de spus în politica economică; aveau rol şi în conducerea oraşului?

          TS: Ele erau reprezentate şi în conducerea administrativă a oraşelor. Sigur, iniţial oraşele erau dominate de patricieni, dar cu timpul breslele şi-au câştigat dreptul de a fi reprezentate în conducerea oraşelor. Se ştie, de exemplu, că breslele organizau pe cont propriu pregătirea militară a membrilor lor. Tragerile cu diferite arme, cu tunul etc erau organizate de fiecare breaslă în parte şi, la Cluj cel puţin, existau şi competiţii, un fel de concursuri de tragere între bresle.

          Rep: Cum erau organizate breslele?

          TS: Breslele erau organizate în trei trepte: ucenici, calfe şi meşteri sau maeştri. Ucenicii erau la nivelul cel mai de jos, ei datorau ascultare superiorilor lor şi se pregăteau un timp destul de îndelungat. Calfele sau companionii aveau un rol intermediar şi aveau, în cazul multor bresle, obligaţia de a călători. Călătoria era o parte foarte importantă a formării calfelor. Ei erau trimişi de regulă în oraşe în care meşteşugul pe care îl practicau era mult mai bine dezvoltat şi, prin acordul cu breslele din oraşele respective, ei îşi desăvârşeau formarea profesională. Clujul era un centru de primire a calfelor din alte oraşe, în cazul multor meşteşuguri, şi modelele diplomelor de calfă care erau acordate la sfârşitul acestor stagii sunt păstrate şi la Muzeulu de Istorie, şi la Biblioteca Universităţii. Gradul de maestru era obţinut la sfârşitul acestui stagiu. Prin trecerea de la un nivel la altul, de la ucenic la calfă şi de la calfă la maestru, candidatul era obligat să dea câte o masă, una foarte mare şi costisitoare. De asemenea, calfa trebuia să realizeze o lucrare de măiestrie, care se numea capodoperă, în sensul de începutul operei: capo di opera. Era o lucrare care era evaluată, apreciată de un consiliu format din meşterii breslei şi aceştia îi acordau candidatului rangul de meşter. De asemenea, o condiţie obligatorie pentru calfa care voia să devină meşter era aceea de a se însura; de regulă nu erau acceptaţi în bresle meşteri necăsătoriţi.

          Rep: Conducerea breslelor era asigurată colectiv sau prin rotaţie?

          TS: Era în principiu un sistem de alegeri, dar conducerea breslei era exercitată de meşterii cei mai prosperi sau cei mai vârstnici. Exista un ritual foarte interesant legat de lada breslei. În timpul şedinţelor oficiale ale breslei, lada trebuia să fie deschisă; acolo erau păstrate privilegiile, documentele şi o parte a avuţiei breslei. În momentul în care se deschidea lada se considera că şedinţa breslei intră în faza oficială, perioadă în care nu erau permise înjurăturile, glumele, se vorbea doar foarte serios. În momentul în care capacul lăzii era închis se considera că şedinţa a luat sfârşit şi lumea putea să spună şi câte o glumă, de exemplu.

          Rep: Cum era accesul în interiorul breslelor, cine putea să devină membru?

          TS: De regulă candidatul era dus de către un membru al familiei sale la o vârstă mică şi încredinţat meşterului, pentru formare. Meşterul nu era obligat să-l primească, dar de regulă era o negociere între familia doritorului şi meşter. De foarte multe ori membrii breslei proveneau tot din familiile membrilor breslei. Cu timpul, breslele au început să joace şi un rol oarecum negativ în dezvoltarea economică, pentru că aveau tendinţa de a deveni anticoncurenţiale şi de a-şi asigura multe privilegii în localitatea în care-şi desfăşurau activitatea; interziceau accesul mărfurilor produse de bresle din alte oraşe şi era un sistem care nu încuraja concurenţa tocmai datorită rolului pe care îl aveau aceste bresle în conducerea oraşelor.


          Publicitate

          Postaţi un comentariu