Istoria undelor. Cum s-a dezvoltat cel mai popular mijloc de comunicare

Radioul este cel mai răspândit mijloc de comunicare în masă din lume, arată un studiu UNESCO. Oficialii organizaţiei spun că peste două treimi dintre locuitorii planetei au acces la cele peste 40 000 de posturi de radio care emit în toată lumea.

Primul post comercial de radio a început să emită în 1920. În zilele noastre, peste 4 miliarde de oameni au acces la un post de radio. Ziua Mondială a Radioului este sărbătorită pe 13 februarie, începând de anul trecut.

 

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut nevoie de mijloace pentru a transmite mesaje la distanţe mari. Au început cu unele rudimentare, de exemplu semnalele cu ajutorul focului, apoi au inventat mesajele scrise. Adevărata revoluţie, însă, a avut loc atunci când au inventat radioul.

 

Cine a inventat radioul?

Din primele sale zile de viaţă – respectiv de când au fost descoperite undele şi dispozitivele de captare ale acestora – radioul a fascinat lumea şi a schimbat-o pe mai multe planuri: social, economic, militar, cultural, ştiinţific. Istoria şi călătoria, devenirea sa, sunt de asemenea fascinante. Oamenii au dorit să îl folosească iniţial doar pentru a transmite semnale, însă el a crescut şi a devenit un mediu în adevăratul sens al cuvântului, care are rol de informare, dar şi de entertainment.

Nu există o singură persoană care să fie numită „inventatorul radioului”, căci există mai mulţi oameni de ştiinţă care au contribuit, cu invenţiile proprii, la crearea şi îmbunătăţirea continuă a radioului, astfel încât acesta să ajungă aşa cum îl ştim în zilele noastre.

Printre cele mai importante nume care apar în istoria radioului se pot aminti, însă, cel al inventatorului Nicola Tesla, apoi Guglielmo Marconi (care emite primele unde radio) şi Reginald Fessenden, primul om care a transmis un mesaj vocal prin intermediul undelor radio.

 

Primele semnale transmise
În 1895, tânărul student italian Guglielmo Marconi punea bazele radioului, după ce a reuşit să coordoneze ansamblul de tehnici existente la vremea lui. El a realizat primul său echipament de transmisie radio, un dispozitiv care a pus în funcţiune un clopoţel de la 10 metri distanţă. Un an mai târziu, Marconi a reuşit să emită unde radio care au şi fost recepţionate după un deal, la o distanţă de câteva sute de metri. Acesta este considerat momentul de naştere al radioului. De la an la an, Marconi se ambiţionează şi creşte distanţa dintre emiţător şi receptor, până în 1901 când stabileşte un record cu prima transmisie transatlantică.

Fizicianul canadiano-american Reginald Aubrey Fessenden află de invenţia tânărului şi inventează aparatul de radio cu modulare de amplitudine (AM). Cu ajutorul lui transmite muzică şi voci pentru prima oară în 1906, într-o primă emisiune. Până în acel moment, prin undele radio se transmiseseră doar semnale Morse.

 

Primul radio, primele emisiuni
În 1920 a început să funcţioneze primul post comercial de radio licenţiat, în Pittsburgh, SUA, după ce fuseseră deschise câteva staţii experimentale, pe care astăzi le-am numi posturi „pirat“.

Primul realizator radio poate fi considerat Frank Conrad, care a început să facă transmisiuni radio cu o frecvenţă regulată chiar din garajul său, în 1916. Angajat la o companie care producea echipamente electronice, Conrad a fost desemnat de şeful lui să pună bazele primului post de radio privat din lume. Acesta intuise deja şi potenţialul reclamelor, ca sursă de venit.

În prima emisie oficială, au fost anunţate rezultatelor alegerilor pentru cel de-al 29-lea presedinte al Statelor Unite. Victoria lui Warren Gamaliel Harding a fost anunţată pe 2 noiembrie 1920, dintr-un studio improvizat pe acoperişul clădirii în care funcţiona firma la care era angajat Conrad. Leo Rosenburg a fost cel care a rostit primele cuvinte la radio KDKA: „Aici radio KDKA, din estul Pittsburgh-ului, Pennsylvania. Vom transmite acum rezultatul alegerilor”.

După un an, staţia de radio a mai stabilit o premieră, transmiţând primele meciuri din liga profesionistă de baseball şi primele meciuri de fotbal între echipele facultăţilor americane. KDKA a introdus şi muzica în program, iniţial în format live. La început, realizatorii transmiteau jazz, apoi s-au orientat spre rock and roll din anii ’60. Radio KDKA poate fi ascultat şi astăzi, când face parte din reţeaua de posturi CBS.

 

Explozie de posturi în America

După alte surse, primul post de radio comercial din lume ar fi fost PCGG, care a început să emită de la Haga, pe 6 noiembrie 1919. Un radio din Montreal (CFCF) a început să emită pe 20 mai 1920, iar unul din Detroit (WWJ), pe 20 august, acelaşi an. Niciunul dintre acestea nu avea, totuşi, o licenţă, astfel că „primul” recunoscut rămâne tot postul din Pittsburgh. În America, după apariţia KDKA, a avut loc un adevărat boom: până în 1923, existau deja circa 550 de staţii de radio, iar în 1930, americanii aveau peste 10 milioane de aparate de recepţie.

Tot în 1920 au putut să asculte şi britanicii primele emisiuni, de la Marconi Research Centre – cea mai populară fiind transmiterea unor arii celebre, cântate de o soprană la fel de celebră, Nellie Melba, pe 15 iunie 1920. 2MT a fost prima staţie de radio din Marea Britanie, care a început să difuzeze emisiuni de divertisment, pe 14 februarie 1922.

Primul post de radio naţional a fost fondat în Marea Britanie, pe 18 octombrie 1922, sub numele BBC (British Broadcasting Corporation), de către British General Post Office, împreună cu un grup de şase companii de telecomunicaţii. BBC a emis pentru prima dată pe 14 noiembrie 1922, iar până în 1925, era deja ascultat de circa 85% dintre britanici, având o reţea bine formată de staţii locale.

 

Monopolul BBC

Oficialităţile britanice au vrut să evite modelul american, hotărând să nu permită o abundenţă de staţii de radio, şi de aceea au autorizat doar BBC-ul. Presa scrisă a primit radioul cu ostilitate, iar acestuia i-a fost interzis să difuzeze ştiri în anumite intervale orare, ca să nu le facă o concurenţă prea mare. De asemenea, BBC nu avea voie să difuzeze publicitate. Mai mult, a trebuit să lupte şi cu un comitet de apărare al administratorilor de teatru şi de concert, muzicieni şi artişti, nemulţumiţi că postul difuza mici scenete şi muzică, care le deveniseră oamenilor, prin intermediul radioului, mai uşor accesibile.

Autorităţile britanice au mers şi mai departe, în hotărârea de a controla radioul. BBC a fost cumpărat de către stat, care a instituit şi un monopol pe piaţa radio, care a durat circa 40 de ani. Acest lucru a dus la apariţia posturilor-pirat, care au fost instalate pe vase în largul coastelor, în afara apelor teritoriale britanice. Între acestea, cel mai faimos a fost Radio Caroline, care a schimbat pentru totdeauna maniera de a difuza şi de a asculta muzica pop, pe care o transmiteau non-stop.

 

Cele mai populare: posturile pirat

Radio Caroline şi alte posturi asemenea lui au fost permanent stigmatizate, iar la un moment dat, autorităţile au luat în calcul chiar să atace nava de pe care acesta transmitea, ca să confişte aparatura. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat, iar pe alte căi nu s-a reuşit închiderea postului. Consecinţa a fost că Radio Caroline a devenit celebru, la fel şi realizatorii săi, care deveniseră mai faimoşi decât trupele şi cântăreţii pe care îi promovau, cu un succes imens.

Popularitatea staţiilor-pirat se explica şi prin faptul ca BBC-ul avea doar două canale de televiziune în anii ’60, care nu emiteau toată ziua, iar radioul rămăsese media cea mai populară.

Abia din vara anului 1967, Guvernul laburist a reuşit în cele din urmă să treacă prin parlament legea Marine Broadcasting Offences Act, împotriva acestor staţii-pirat. Oricum, Radio Caroline a încercat să ocolească legea şi a continuat să transmită pentru perioade mai lungi sau mai scurte până în ziua de astăzi – în ultimii ani folosind satelitul şi internetul.

 

Răspândire în toată lumea

După 1921, în fiecare an au apărut staţii de radio, în mai toate ţările Europei şi nu numai; în 1925 ele există în 19 ţări din Europa, ca şi în Argentina (din 1922, deoarece societatea germană Telefunken avea aici o filială), în Australia (din 1923) şi în Japonia. În Germania, existau 100.000 de licenţe de receptoare în iulie 1924; la sfârşitul anului 1925, existau deja 1 milion, şi peste 2 milioane în 1927.

În Franţa, staţia din turnul Eiffel a emis regulat începând din februarie 1922; în Belgia, unde experienţe de radiodifuziune avuseseră loc încă din 1914, în 1923 a fost creată Radio-Belgique, o societate autorizată.

În Rusia, guvernul sovietic relansase încă din 1918 experienţele de radiotelefonie susţinute de către Lenin, care prevedea deja “ziarul fără hârtie şi fără frontiere”. Radioul îşi dorea să depăşească problemele de distanţă şi a fost conceput, din start, ca un mijloc de propagandă şi de „educare a maselor”. Primele programe, care au început pe 17 septembrie 1922 la o staţie din Moscova, erau organizate de către sindicate şi de comisariatul poporului cu educaţia. Emisiunile de la Moscova au devenit regulate din 1924.

 

Instrument al educaţiei

După 1930, radioul s-a schimbat continuu, tehnica s-a perfecţionat, programele s-au îmbunătăţit, iar realizatorii emisiunilor au devenit profesionişti. Pe undele radio putea fi transmis orice, de la muzică la piese de teatru, de la poezie la concerte, de la conferinţe la ştiri.

Radioul a supravieţuit războiului, fiind utilizat ca unealtă de propagandă şi de manipulare. A supravieţuit şi apariţiei televiziunii, care a intrat în casele oamenilor şi cu imagini, pe lângă sunet. În zilele noastre, radiourile nu mai au nevoie nici de eter, căci pot fi ascultate pe internet, iar acesta a fost un pas uriaş în istoria acestui canal de comunicare.

Din 2012, radioul are şi o zi a sa, sărbătorită la nivel mondial, pe 13 februarie – data a fost aleasă pentru a marca prima emisie a postului de radio al Naţiunilor Unite, în 1946.

Chiar şi în vremurile noastre moderne, cu toate noile tehnologii existente, radioul a rămas cea mai accesibilă cale de comunicare, una puternică, ce poate ajunge inclusiv în comunităţile izolate, cu preţuri relativ scăzute. Acolo unde alte tehnologii sunt inaccesibile, radioul transportă muzică, informaţii, emisiuni, experienţe şi viaţă, fiind un instrument al libertăţii, al educaţiei şi al culturii.

 

Cum s-a născut radioul şi cine sunt „părinţii” săi

1865-James Clerk Maxwell (1831-1879, fizician teoretician scoţian), descoperă legile matematice ale undelor electromagnetice
1888- Heinrich Rudolf Hertz (1857- 1894, fizician german) produce şi detectează primele unde radio
1890- Édouard Eugène Désiré Branly (1844-1940, inventator francez) construieşte detectorul de unde electromagnetice („coherer”)
– Fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov (1859-1905) a construit un aparat detector de descărcări electrice în atmosferă, căruia i-a mărit sensibilitatea cu un paratrăsnet, de fapt prima antenă de recepţie
1894-Marchizul Guglielmo Marconi, (1874-1937, inginer electrician italian), realizează primul său echipament de transmisie radio, un dispozitiv care pune în funcţiune un clopoţel de la 10 m distanţă.

1895-7 mai, A. Popov prezenta o comunicare la Universitatea din Petersburg despre posibilitatea transmiterii la distanţă a undelor electromagnetice
– iunie, Bologna – Marconi experimentează o transmisie radiotelegrafică pe distanţa de 2400 m. Emite unde radio şi acestea sunt recepţionate după un deal. Acesta este considerat momentul de naştere al radioului

1896- februarie, Marconi pleacă în Anglia unde îşi brevetează invenţia numită „telegraful fără fir”.
1897-A. Popov utilizează o antenă pentru a transmite unde radio la o distanţă de 5 km.
-G. Marconi încredinţează unei companii londoneze primul patent pentru transmiterea mesajelor la distanţă prin intermediul undelor electromagnetice.
1899-G.Marconi, care beneficia de un sprijin financiar în Anglia, lansează primul semnal peste canalul Mânecii. Tot în acest an se mută în SUA unde înfiinţează “American Marconi Wireless Telegraph Company”, prima firmă de transmisie fără fir formată în Statele Unite.
1900-Fizicianul canadiano-american Reginald Aubrey Fessenden (1866-1932) inventează aparatul de radio cu modulare de amplitudine, transmiţând muzică şi voci prin intermediul undelor radio. Până în acel moment, prin unde radio se transmiseseră doar semnale Morse.
1901-Guglielmo Marconi realizează prima transmisie transatlantică.
1902-Valdemar Poulsen (1869-1942, inginer danez) inventează generatorul cu arc, pentru producerea undelor radio.
1905-Guglielmo Marconi inventează antena radio direcţională.
1907-Lee De Forest (1873-1961, inventator american) şi Robert von Lieben (1878-1913, fizician austriac) inventează tubul vacuumatizat de amplificare (trioda).
1910-De Forest realizează o transmisie radiofonică experimentală a muzicii de operă: Cavalleria Rusticana, cu celebrul Carusso în distribuţie.
1915-Are loc prima convorbire radiotelefonică transatlantică, între Arlington, Virginia, şi turnul Eiffel din Paris.
1919-Se construieşte primul radio cu gama de frecvenţe scurte.
1920-Începe să funcţioneze primul post de radio licenţiat cu transmisiuni regulate (KDKA-Pittsburgh).


Publicitate

Postaţi un comentariu