Ioan Opriță, fermier: Să lucrezi cu animale și cu pământ este un lucru nobil

Foto: Dan Bodea

În această primăvară s-au împlinit cinci ani de la înființarea cooperativei agricole Someș-Arieș, partener pentru 70 de fermieri din județ care își desfășoară activitatea în domeniul agricol și al creșterii animalelor.

Fermele sunt de la capacitate mică, medie și mare, având până la 800 de hectare exploatație vegetală și 300-400 capetele de animale. Cooperativa a început cu un număr de șapte membri, după care s-a extins, pe măsură ce oamenii au început să devină receptivi și să înțeleagă avantajele de a face parte dintr-o cooperativă. „Fără o formă asociativă în vremurile care au fost și care urmează, e foarte greu să răzbați”, aflăm de la Ioan Opriță, fermier din satul Gădălin și co-fondator al cooperativei Someș-Arieș. Alături de colegii săi, Ioan Opriță s-a zbătut mult să înființeze cooperativa și să realizeze  ceea ce a realizat până astăzi. A luat modelul de la ferme din străinătate, după nenumărate vizite, unde a văzut că totul funcționează prin cooperativă și că, un fermier nu poate să aibă reprezentativitate și putere dacă nu face parte dintr-o formă asociativă. „Noi suntem în fază de pionierat cu cei cinci ani ai noștri, spre deosebire de cooperativele din partea de nord a Europei care au și 200 de ani de funcționare. Pe noi ne-a ținut pe loc și perioada regimului comunist. Acum trebuie să venim din urmă, să preluăm modelul și să îl punem în practică”, declară fermierul.

Ioan Opriță nu este nici agronom, nici veterinar, dar i-a plăcut dintotdeauna să se ocupe de pământ și de animale. A crescut la țară, sub aripa bunicului său care era tehnician veterinar și, mai târziu, a urmat Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor. În vremurile de acum, spune Ioan Opriță, a fi absolvent al unei facultăți cu acest profil este un mare avantaj. În satul Gădălin, Ioan Opriță administrează societatea Sortimex Prod Servcom care funcționează din 1996. Are o exploatație de bovine cu un efectiv total de 110 capete și lucrează în jur de 160 de hectare de teren, tot în zonă, pe raza comunei Jucu și a comunei Căianu. Societatea are și o moară de grâu, prestatoare de cereale, iar suplimentul de pământ care este peste producerea bazei furajere, produce grâu pentru moară. În cadrul morii a existat și o secție de paste făinoase și o brutărie, dar din cauza politicilor de piață total defavorabile micului producător, Ioan Opriță a ajuns la concluzia că e mai bine să sisteze activitatea.

Ca în cazul majorității fermierilor pe care am reușit să îi cunoaștem în ultimii ani, lipsa forței de muncă la ferme este în continuare o problemă care nu pare să aibă rezolvare. Cauza, spun fermierii, este încurajarea nemuncii. „Stau cu anunțul de angajare pe ușă și în șase luni nu a venit nimeni să mă întrebe ceva sau să ceară detalii. Am vorbit cu primari din zonă, să le spună oamenilor și nu o fac. Problema este foarte gravă în România. De 25 de ani de zile se încurajează nemunca. Am spus-o și o mai spun: majoritatea primarilor și consilierilor se folosesc de forța de muncă din comună dându-le oamenilor de lucru de două-trei ori pe lună. Se folosesc de ei să facă una, alta, cu firmele pe care le au. Și oamenii râd de angajații mei că lucrează o lună, în timp ce ei lucrează o săptămână. Dacă mergeți la birt îi veți vedea cum stau afară pe terasă și nici jumătate nu au loc de muncă. Din ce trăiesc atunci?Tatăl meu are 42 de ani de muncă și a ieșit la pensie cu 540 de lei. Și un netrebnic care nu face nimic toată ziua va avea pensie minimă socială de 350 de lei. Care e diferența?”, declară indignat Ioan Opriță. La ferma lui, domnul Opriță a încercat să automatizeze și să mecanizeze cât mai mult activitatea , de teamă că nu va găsi forță de muncă. Un prieten îi spunea că va ajunge să lucreze cu chinezi pentru că românilor nu le mai place să muncească.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

O altă problemă pe care o semnalează fermierul este lipsa oamenilor pregătiți pe care să îi angajeze în domeniul său de activitate. „În ziua de azi e aproape imposibil să găsești un mecanizator agricol pentru că nu mai avem licee de profil care să pregătească tinerii pentru astfel de specializări. Acest tip de licee au ajuns portițe prin care elevii iau BAC-ul cu șmecherii. Studenții de la facultățile de profil vin în practică, dar de la Medicină Veterinară nici 10% nu vor să profeseze. Toți vor să lucreze în farmacii sau cabinete veterinare, sau vor să ajungă în Direcțiile Sanitar Veterinare. Nici 10% nu spun că își doresc să lucreze în producție. În toți anii de studiu, profesorii nu reușesc să le insufle dragostea către meseria asta. Pentru mine, a lucra cu animale și cu pământ este un lucru nobil. Nu te îmbogățești, dar duci un trai decent. Trebuie să fii conectat zi de zi la animale, pentru că animalul nu are Crăciun și n-are Paști, dar ai satisfacții enorme. Când vezi culturile de pământ ți-e mai mare dragul”, este de părere fermierul din Gădălin. În schimb, acuză acesta, statul dă o grămadă de bani pe înființare de pepiniere și plante ornamentale, care nu generează profit, deși principalii generatori de profit sunt tocmai crescătorii de animale și producătorii de cereale. Toți vițeii pe care i-a produs cooperativa în ultimii trei-patru ani au plecat la export, mai puțin cei îngrășați pentru abatorizare. Toate transporturile au mers spre țările arabe unde cererea este foarte mare. „Livrăm prin cooperativă și pleacă doar calitatea întâi, nici măcar calitatea a doua nu le trebuie. Noi producătorii mici ținem producția internă. Vită și oaie se vinde cu vapoarele, nu putem produce cât vor ei. Din păcate, pe piața din România se vinde și se mănâncă orice. Dacă îl ambalezi într-un staniol și sclipește, îl poți vinde. Nimeni nu citește etichetele, nu există o legislație clară care să le ceară ce să scrie pe etichete. În plus, ar trebuie educați consumatorii din școală. Între timp, noi producătorii rămânem cu marfa nevândută sau vândută la un preț mic în propria noastră țară”, explică fermierul.

Din păcate, autoritățile române nu sunt un partener al fermierilor, mai spune Ioan Opriță. Statul nu apără interesele naționale și ale consumatorilor români, deși fermele și fabricile din țara noastră sunt la standarde cel puțin egale cu cele din străinătate și, uneori, chiar la standarde mai înalte. „Mulți ne acuză că luăm subvenții, dar nu recunosc că suntem domeniul care aduce cei mai mulți bani în țară. Vindem grâu, vindem animale, vindem lactate din lapte românesc. Problema este că am început să «deranjăm» pe piața europeană. Micii producători și micile întreprinderi au început să iasă afară cu un pic de telemea, cu un pic de brânză de burduf, cu un cașcaval afumat și au prins foarte bine la europeni. Așa a fost provocat deranjul. Ca repercusiuni sunt controalele pe firme, pe la procesatori, pe la ferme, dar se va dovedi că nu la noi sunt adevăratele probleme”, declară Ioan Opriță.

„În următoarea perioadă ne-am dori să creștem animale pentru producția de carne și să o ducem până la produsul finit. Să încercăm, astfel, să abatorizăm în România și să vindem pe piața românească animalele bune, să vadă consumatorul român ce înseamnă o carne de vită tânără, de foarte bună calitate. Dacă noi fermierii vom încerca să introducem pe piață marfă proaspătă, vor vedea diferența cu ceea ce există deja”, Ioan Oprița, crescător bovine

„În acest moment am făcut o asociație a cooperativelor din domeniul în care activăm noi, dar vrem să ne unim și cu restul cooperativelor și să încercăm să facem un ghid de politici de piață. Este un proiect la care lucrăm de mult timp, dar mediul politic instabil nu ne lasă să progresăm și să formăm un grup de lucru. Ar fi atâtea domenii importante unde ar trebui dusă la bun sfârșit o strategie națională pe termen lung”, Ioan Opriță

Articole pe aceeați temă:

Reînvie CAP-ul? Avantajele cooperativelor moderne

Noi produse româneşti recunoscute în UE şi programele de promovare

Producătorii autohtoni trebuie să ofere calitate pentru a rezista pe piaţă


Publicitate

1 Comentariu

  1. Mihai spune:

    Minunat om, minunată meserie.

Postaţi un comentariu