Green School. Locul unde înveţi în aer liber, ai voie să te murdăreşti şi să baţi cuie adevărate

Fondatorii Green School s-au inspirat după modelul unor școli celebre: Forest Schools, Gaia Schools, Montessori Schools, Waldorf Schools, Democratic Schools, Reggio Emilia Schools, Finish Schools.

Clujul va găzdui, începând cu luna septembrie, prima şcoală verde (green school) din România. Aici, pereţii vor fi înlocuiţi cu copaci, clasicele bănci cu tabureţi din lemn, creaţi cu ajutorul copiilor, sala de clasă va fi un spaţiu natural, verde, răcoros, primitor şi bogat în experienţe senzoriale. Temele şi notele vor fi noţiuni abstracte, copiii fiind cei care se vor autoevalua prin prizma unor obiective stabilite chiar de ei, împreună cu educatorii din cadrul şcolii. Ambiţiosul proiect este coordonat de o echipă de tineri entuziaşti, îndrăgostiţi de educaţie şi natură, care îşi doresc să le ofere copiilor şansa de a învăţa pe tot parcursul anului în aer liber, într-un autentic sat educaţional în care voie să experimentezi, să te murdăreşti, să ţipi, să te joci în voie, să pui întrebări, să construieşti, să găteşti, un spaţiu în care orice idee trăznită a celor mici poate deveni realitate, dacă ai la îndemână uneltele potrivite, răbdare şi dorinţa de a învăţa. Aici copiii învaţă să aprindă focul, să gătească, să bată cuie, să taie lemne, să creeze diferite obiecte din lemn sau din lut, să îşi confecţioneze singuri jucăriile şi păpuşile, să deseneze, să îngrijească o plantă, ce înseamnă o cercetare ca la carte şi care sunt etapele acesteia. Din satul educaţional nu lipsesc câinii şi pisicile, urmând ca după ce coteţul de găini va fi gata, să sosească şi câteva înaripate.  

Echipa administrativă a centrului educaţional este formată din: Nadia Al-Sagban – Manager general și Resurse Umane, Ilona Traistă – Relații publice, Sonia Donca-Bercuci – Coordonator Educațional, Damian Donca – Financiar, Voicu Rob – Logistic. Echipa de educatori este formată din: Bianca Murariu, Radu Simion, Krista Sălăgean.

Foto: arhiva Green School

„Noi nu îi vedem pe copii ca pe nişte fetiţe sau băieţei, ci îi vedem ca pe nişte oameni şi îi tratăm ca atare”, Sonia/ Foto: arhiva Green School

Povestea Green School a început în urmă cu trei ani, la o porţie de cartofi prăjiţi, când Sonia Donca-Beruci şi Nadia Al-Sagban, ambele cu o vastă experienţă în cadrul ONG-urilor şi a implementării de proiecte, s-au întrebat ce ar fi dacă ar deschide o astfel de şcoală la Cluj. Ideea le-a surâs, mai ales că amândouă împărtăşesc aceleaşi valori şi ce nu, frustrări vizavi de sistemul românesc de învăţământ. 

Nadia, președintele Green School și responsabilul de resurse umane, are o diplomă de licență în Drept și Drepturile Omului la University of Essex. Este pasionată de drepturile omului și de dreptul la educație. Are mai mult de şase ani de experiență în voluntariat și management organizațional dobândită în diferite organizații, proiecte și cursuri naționale și internaționale, atât ca participant cât și membru al echipei de organizare. Sonia, coordonatorul educațional, are un doctorat în Științele Educației de la Școala Doctorală de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, un master în Comunicare obținut la Universitatea Babeș-Bolyai și este licențiată în Pedagogie la Universitatea din București. În timpul doctoratului a fost cercetător invitat la Universitatea din Viena. Sonia a absolvit un al doilea masterat în Economie Socială la Universitatea Babeș-Bolyai, un curs de manager în economia socială, este formator senior în științele educației și în proiecte educaționale. Este de asemena facilitator autorizat al „The World Peace Game”, animator socio-educativ.

Nadia și Sonia/ Foto: arhiva Green School

Cu toate că aveau o vastă experienţă în coordonarea şi implementarea proiectelor, drumul de la idee la implementarea propriu-zisă a centrului educaţional mult visat a fost lung şi presărat cu peripeţii.

Peripeţii

„În 2013, eu terminam doctoratul în Ştiinţele Educaţiei, iar Nadia era în primul an de facultate. Noi ne-am cunoscut când Nadia era la liceu, în cadrul unor proiecte pe care eu le făceam pentru liceeni. Ne-a adus împreună furia pentru educaţia făcută prost. În iarnă, Nadia revenise în Cluj, în vacanţă, ea studiind în Anglia, iar la o porţie de cartofi prăjiţi şi o ciocolată caldă, i-am zis că vreau să construiesc un green school. Nadia a reacţionat imediat, spunându-mi că au ai ei un teren care ar fi bun pentru aşa ceva. Pentru prima oară această idee a căpătat sens. În ianuarie am început să vorbim cu cei din jurul nostru despre această ideea, iar reacţiile erau pozitive, ceea ce ne-a dat curaj”, explică Sonia.

În 2014, fetele au început să caute un teren, deşi nu aveau un buget alocat sau un plan clar. „Terenul Nadiei ieşise din discuţie pentru că avea un stâlp de înaltă tensiune care nu putea fi mutat decât cu foarte mulţi bani. Noi nu ne gândisem că vom găsi în Cluj sau pe lângă Cluj un teren care să ni se potrivească. Am început să vedem foarte multe terenuri, dar ne-am izbit de realitate şi … preţuri. Am decis astfel să închiriem o casă, pe strada Paris. Echipa noastră, formată între timp, nu avea un lider, pentru că noi am vrut să fim cât mai democratici şi nimeni nu voia să îşi asume această responsabilitate, astfel că ne-am cam speriat de ceea ce ne aştepta. Ne-am aruncat cu capul înainte. Noi închiriasem casa cu banii noştri, fără a avea personalitate juridică. Nu am avut experienţa construirii unei echipe şi astfel am pierdut foarte mulţi bani. În februarie 2015 ne despărţeam de proprietarii casei respective şi de planul nostru. Ajunsesem să planificăm un fel de after school în loc de grădiniţă şi şcoală, cum era planul iniţial, iar eu nici măcar nu cred în after school. Am simţit că a fost o perioadă de doliu. Simţeam că nu mai pot să trec pe strada Paris şi să mă gândesc la câţi bani am pierdut”, povesteşte Sonia.

Foto: arhiva Green School

Foto: arhiva Green School

După ce şi-a finalizat studiile în Anglia, Nadia a revenit la Cluj pentru a face parte din acest proiect. „În 2015 nu ştiam exact ce vom face, dacă vom mai deschide sau nu green school-ul. Eram obosite financiar, emoţional şi pur şi simplu nu  mai aveam energia de a investi în continuare. Ne-am luat câteva luni de pauză, dar apoi ideea a încolţit din nou”, povesteşte Nadia.  

Pentru că dorinţa de a înfiinţa acest centru educaţional nu a dispărut, Sonia a început să structureze site-ul şcolii, fără însă a avea o locaţie. Site-ul a început să aibă vizualizări, ceea ce a însemnat că părinţii clujeni erau interesaţi de un astfel de proiect.

„La un moment dat am ieşit în oraş cu grupul nostru de prieteni şi am văzut un anunţ într-o revistă. Anunţatul era al celor de la Impact Hub. Nu m-au interesat foarte mult condiţiile pentru concursul respectiv, am zis pur şi simplu că voi aplica. Un coleg care face parte din echipa noastră şi acum mi-a zis că deadline-ul e mâine şi că nu voi aplica. M-am dus acasă, am aplicat, după care am rămas fără baterie. Mi-am propus să iau în seamă semnele. Mi-am zis că dacă nu s-a salvat nimic din formularul respectiv, nu aplic. Spre suprinderea mea, s-a salvat tot. Nu ştiam că este o competiţie şi că trebuie să susţin un pitch în faţa unui juriu. Am ajuns să câştig pitch-ul respectiv şi să intru în etapa următoare. La momentul respectiv era Jazz in The Park. Sâmbătă seara lucram în HUB pe un task care avea în vedere validarea pieţei. Ne-au recoamndat să dăm produsele noastre la testat. Eu nu aveam ce să dau la testat, aşa că am făcut rapid un chestionar şi am luat-o la fuga spre parc, unde ştiam că sunt părinţi cu copii. La opt seara am început să iau interviuri părinţilor din parc”, povesteşte Sonia.

Proiectul a început să prindă din nou contur. Au găsit o locaţie potrivită în cartierul Grigorescu, aproape de pădure, pe strada Aleea Bucura, la numărul 22. Proprietarul a fost foarte încântat de ideea că aici va funcţiona un green school şi i-a ajutat pe cei din echipă să amenajeze spaţiu. Concret, centrul educaţional dispune de o casă cu două etaje şi de o grădină mare, amenajată pe mai multe terase, unde cei mici îşi vor desfăşura activitatea. Spaţiul este încă în lucru, dar din această vară, green school-ul a avut parte de primii elevi, întrucât aici au fost organizate diverse ateliere săptămânale. Spre surprinderea Soniei, mulţi dintre copiii care au venit aveau brăţări de la Jazz in the Park.

Mara și-a dorit să creeze o lampă. A realizat împreună cu educatorii proiectul dorit, după care a început construcția efectivă a lămpii. / Foto: arhiva Green School

Urcatul în copaci nu este doar pentru pauze/ Foto: arhiva Green School

Sold out într-o singură zi

Înscrierile pentru şcoala de vară au început pe 1 iunie. Într-o singură zi, şcoala a fost sold out pe întreaga durată a verii. „Publicul nostru ţintă este format din părinţi care iubesc călătoriile, care merg la festivaluri, care îşi doresc să aibă experienţe diferite cu copilul”, explică Sonia.

Din septembrie, în cadrul green school-ului vor funcţiona trei clase de grădiniţă şi o clasă zero. Clasele vor fi alcătuite din 10 copii la nivel de grădiniţă şi 12 la nivel de şcoală, iar fiecare va avea doi educatori. „Pentru grădiniţă sau clasa zero, decizia se ia altfel. E diferit faţă de perioada verii. Am fost la un moment dat sold out, dar pentru că încă aşteptăm autorizarea de la Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, care durează şi durează, oamenii au luat diferite decizii. Mai avem câteva locuri. Ne vizitează în schimb foarte mulţi părinţi care au copii mai mici, de unul sau doi ani, pentru viitor. Primim copii de la trei ani, pentru că trebuie să aibă autonomie. Trebuie să nu depindă de scutecel şi să mânânce cât de cât singuri. Nu avem admitere. Noi folosim acest cuvânt doar pentru că este un cuvânt bun pentru marketing, dar e de fapt primul venit, primul servit. Nu suntem de acord cu admiterea şi nu avem niciun fel de triere”, explică Sonia.

În cadrul Green School, cei mici au voie să se murdărească/ Foto: arhiva Green School

Ploaia nu este un dușman în cadrul Green School, ci din contră/ Foto: arhiva Green School

Centru educaţional, nu şcoală

Centrul educaţional funcţionează în parteneriat cu o şcoală din Statele Unite. „Anul acesta nu putem funcţiona pe curriculum românesc pentru că aşteptăm încă actele pe care trebuia să le primim în luna iunie. Pe curriculum românesc vom merge de anul viitor dacă vom alege împreună cu părinţii să facem acest lucru. În prezent curricula noastră este construită de noi, cu raportare la şcoala americană. În viziunea noastră, noi suntem un centru educaţional, nu o şcoală. Folosim cuvintele şcoală şi grădiniţă doar ca marketing, dar în niciun contract nu vor fi regăsite aceste cuvinte. Avem servicii educaţionale. Părinţii care şi-au înscris copiii la noi ne-au spus că dacă nu deschideam noi, ei ar fi optat pentru home schooling sau pentru învăţământul alternativ”, spune Sonia.

Cafenea publică

Înainte de a deschide green school-ul, fetele, împreună cu echipa formată, au organizat o cafenea publică. „Noi ne dorim foarte mult să se înţeleagă faptul că noi nu ştim tot. Învăţăm de la copii, de la părinţi, din cercetările publicate, dar facem şi cercetări proprii. Am făcut o cafenea publică, aceasta fiind o metodă de consultare publică şi educaţională în care oamenii sunt împărţiţi pe subiecte la mese, iar la fiecare rundă aceştia se mută la o altă masă şi astfel reuşesc să vorbească despre toate subiectele. Aceasta este o metodă de colectare de informaţii. Am invitat părinţi, educatori, persoane din instituţii. Ultimii nu au dat curs invitaţiei. Am invitat şi copiii şi am cules păreri despre cum ar trebui să fie educatorii, cum ar trebui să arate spaţiul, ce ar trebui să predăm. Am primit sfaturi, recomandări, idei. Feedback-ul primit de la părinţi şi de la copii a fost clar viziunea noastră. Copiii au spus aşa: să nu ţipe nimeni la noi, să nu ne bată, să fie copaci, ponei, piscină, să avem grădină şi să stăm cât mai mult afară. Nu avem ponei, dar în rest întrunim aceste aşteptări”, spune Sonia. 

Foto: arhiva Green School

O astfel de cafenea publică va fi organizată trimestrial.

„Curriculum va fi în mare parte direcţionat de către copil şi educatori. Vrem să le dăm să guste, iar ei să aleagă ce vor să facă. Majoriatea părinţilor au optat pentru programul lung, pe care îl recomandăm, pentru că astfel avem timp să îi cunoaştem pe copii mai bine şi să extragem din experienţe. Noi nu avem pauze. Avem activităţi. Joaca nu este pentru pauză, este pentru tot timpul, natura nu este pentru pauză, ci pentru tot timpul. Credem sincer că educaţia vine mai mult din cum vorbeşti cu copilul, decât din ceea ce vorbeşti, adică din atitudinea educatorului. Astăzi de exemplu, am lucrat pe densităţi. Copilul nu va reţine asta. El va reţine că s-a bucurat când a amestecat culorile şi că nu i-a venit să creadă că nu s-au amestecat culorile complet, ci au rămas pe straturi”, spune Sonia.   

Educatorii selectaţi au în primul rând vocaţie şi pentru a obţine jobul, trebuie să treacă de cea mai dificilă probă: „Îi aducem să vedem cum lucrează cu copiii. Dacă ei nu vin spre tine, înseamnă că ceva nu faci bine”, spune Sonia. 

„Când copilul nu ştie, educatorul trebuie să înveţe. Aceea e o problemă de educaţie a educatorului. Copii se vor evolua singuri, dar ne vom dăm şi feedback. Dacă tu consideri că poţi să mergi la pasul următor, mergi la pasul următor. Îi întrebăm pe copii ce vor să facă în fiecare zi, iar în fiecare semestru ce vor să înveţe şi vom pune aceste lucruri într-un plan de învăţare. Avem astfel planul stabilit de copil şi educator, cunoscut de părinte. Dacă am atins obiectivele, mergem la planul următor. Dacă un copil este mai rapid, trecem la doilea plan. Dacă ţi-ai atins obicetivele, ai trecut materia. Nu sunt note sau califiactive, ci doar obiective de atins. Îi învăţăm pe copii să îşi atingă aceste obiective. Pe foaia matricolă vor fi prezente materiile studiate, vor fi prezente rapoartele, dacă copil a trecut materia respectivă sau nu”, explică Sonia. Dacă un anumit copil va dori la un moment dat să treacă la o formă de învăţământ tradiţională, acesta îşi va putea echivala studiile.

Copiii învaţă în natură. În fiecare weekend se fac excursii în pădure, excursii la care participă şi părinţii. „Copiii sunt feriţi de pericole, dar nu sunt feriţi de firesc, de natură. Natura este privită ca un prieten de nădejde. Nu avem multe dotări. Avem natură, cărţi, avem multe lemne, crengi uscate de copaci, pe care le tăiem, la feliem, ne facem alfabetar, pictăm pe ele, le găurim, dar cu asitenţă. Copiii au voie să folosească bord maşina, aparatul foto. E o bucurie pentru ei faptul că au voie să folosească lucruri pe care în general nu au voie să le folosească. Le dăm încredere, iar ei la rândul lor ne dau încredere. Nu vor folosi aceste ustensile fără supraveghere. Îşi fac medalioane, plastelină din pământ. Am avut un atelier şi au creat iepuraş din pământ, apă cu pietricele şi fire de iarbă pe care l-au urcat într-un copac. După o lună era tot acolo, iar copiii se mirau cum rezistă, că e numai pământ!”, spune Sonia.

Copiii își fac singuri păpușile/ Foto: arhiva Green School

Copiii confecționează obiecte din lut sub îndrumarea educatorilor/ Foto: arhiva Green School

În altă zi, copiii au realizat, împreună cu educatorii un plan de evadare din Green School. „Au făcut mai multe planuri şi apoi au stabilit care e cel mai bun. Dar cu toate acestea,  niciunul nu s-a apropiat de poartă. Şi-au făcut apoi planuri cum să evadeze de la bunici şi să meargă la Electric Castle şi apoi cum să evedeze de la bunici pentru a ajunge la Green School. Ce dovadă de iubire mai mare ne putem dori? Copilul are încredere să facă un plan evadare cu tine acolo! Nu ne vorbesc pe la spate, iar când vorbesc în şoaptă e o şoaptă pe care vor să o auzim. Oamenii au nevoie de încredere. Ce contează că ai trei ani?”, spune Sonia.

Copiii vor învăţa în viitorul apropiat inclusiv să programeze, cu ajutorul unui program special.

Nu totul e roz

 Cu toate că green school este un vis împlinit, nu totul este atât de roz sau … verde. Cei din echipă fac eforturi extrem de mari pentru ca acest proiect să fie unul sustenabil. Sonia şi Nadia, de exemplu, nu au salariu, ci aduc bani de acasă. Ba mai mult, la un moment dat, Nadia a avut trei joburi pentru a susţine proiectul. Sonia ducea doar o treime din banii câştigaţi din activităţile de freelancer acasă, restul fiind investiţi. Voicu, coordonatorul departamentului logistic,  a făcut până acum două împrumuturi în nume propriu pentru a ajuta şcoala.

„Pe noi ne frustrează foarte tare diferenţierea de gen pe care o facem intenţionat. Noi nu avem educatoare, noi avem educatori. Avem un curcubeu pe scări, ca statement, cu un senm de egal. Tu vezi ce vrei, vezi curcubeul, vezi fizică, LGBT, vezi ce vrei tu. Aici respectăm drepturile omului”, Sonia.  

„Noi suntem o organizaţie mică, cu vise mari. Probabil undeva prin 2018 vom putea să ne dăm şi noi un salariu dacă lucrurile merg bine. Până atunci suntem mulţumite să cumpărăm ceea ce trebuie pentru şcoală şi să îi plătim bine pe educatori. Merită din plin pentru responsabilitatea imensă pe care o au. De aceea cerem taxă. Noi nu avem aici un business, ci practicăm un anteprenoriat social”, spune Sonia. 


Publicitate

Postaţi un comentariu