Gabriel Popescu, ASE: „Față de România, chinurile tranziției au fost mult mai mici în Ungaria”

Potrivit datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, România are cel mai mare deficit comercial în relația cu China, cifra depășind pragul de 3 miliarde de euro. Deloc surprinzător, în condițiile în care o știre cu adevărat măreață ar fi aceea că, printr-o minune, am avea excedent comercial față de China și, practic, am exporta mai mult decât importăm. Relativ surprinzătoare este prezența vecinei Ungaria pe locul secund, față de care, în 2017, am avut un deficit de 2,7 miliarde de euro. „Nu e vina lor, ci a noastră”, explică Gabriel Popescu, profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din București. El spune că, din punctul de vedere al relațiilor economice, România încă trage ponoasele de pe urma relațiilor comerciale de la începutul anilor ’90 și că Ungaria, în ciuda ocupației sovietice, a beneficiat de vecinătatea capitalist atunci când a avut mai mare nevoie: în perioada de tranziție de după căderea comunismului.

China, Ungaria și Polonia au făcut o treime din deficitul comercial al României în 2017, spun datele furnizate de către INS. Cu Ungaria și Polonia avem un deficit cumulat de 4,8 miliarde de euro, iar 1,5 miliarde vin numai din comerțul alimentar. Avem un deficit comercial mai mic chiar și cu Germania care, dincolo de a fi principalul nostru partener comercial (23% din comerțul extern),provoacă doar 6% din deficit.

Comparând exporturile cu importurile, căci așa ajungem la deficitul comercial, datele INS arată faptul că în relația cu Ungaria suntem pe minus cu un miliard de euro la comerțul cu produse alimentare. Pe segmentul maşini, aparate, vehicule, deficitul comercial cu Ungaria este de 450 de milioane de euro, la produsele chimice, de 500 de milioane de euro, iar la cele plastice de 276 de milioane de euro.

Tot datele INS arată că, istoric vorbind, de la aderare și până acum relații comerciale România-Ungaria ne-au avut constant în fotoliul de învinși. Am încercat să ne explicăm această situație într-o discuție cu profesorul universitar Gabriel Popescu, cadru didactic în cadrul ASE. El spune că premisele acestei relații nu foarte productive s-au pus încă din anii ’90, când România a intrat în CEFTA (Acordul Central European al Comerțului Liber, din care făceau parte state aflate în curs de aderare la UE și din care România a ieșit în 2007, după aderare.)

„Problema aceasta a început odată cu intrarea României în CEFTA. Cu România s-a întâmplat ce s-a întâmplat și în 1859: am vrut să preluăm modelul european și acum am vrut același lucru, dar pentru a fi mai aproape de Europa, a trebuit să facem și compromisuri. Când am fost acceptați ca stat asociat, pentru a ne exprima disponibilitatea și buna vecinătate, a trebuit să acceptăm aceste relații bilaterale. Date fiind diferențele de performanță economică pe care le aveam față de Polonia sau Ungaria, am pierdut. Ducem încă povara acelui început și cu greu mai putem întoarce aceste relații”.

„Ungaria a fost mai aproape de lumea în care se genera progresul”

Cine e de vină?

Cu siguranță, nu Ungaria, care nu a făcut decât să profite de o relație economică ce i-a convenit din motive cât se poate de evident. În plus, maghiarii au avut în permanență ca avantaj apropierea de occident. De asemenea, faptul că au aderat în 2004 le-a oferit mai mult timp pentru a dezvolta proiecte prin care să acceseze fonduri europene și o mai mare experiență în acest domeniu.

„Ungaria, față de România, nu a creat un venit în plus, ci a avut economie de cheltuieli și așa și-a mărit eficacitatea. Fiind aproape de Vest, ea și-a apropiat mai repede performanțele în economie. În toată perioada comunistă, ea a avut graniță cu lumea capitalistă. România nu a avut nicio graniță cu nimeni, chiar dacă nu a avut trupele sovietice pe teritoriu, dar am fost înconjurați de ele. Ungaria, în 1990, când am revenit la lumea capitalistă, a revenit cu peste 50% din sectorul economic de tip privat, în timp ce noi am revenit doar cu 5-6%. Chinurile tranziției au fost mult mai mici în Ungaria, față de România”, mai spune Gabriel Popescu.

Însă nici când am performat, „nu ni s-a arătat”. Penalizările și embargourile pe diferite produse au tras în jos exporturile către diferite țări și au încetinit anumite sectoare.

„Ca să inversezi raportul, trebuie să ai o performanță economică mai mare. Nu e vina lor, ci a noastră. România a acceptat atunci relațiile economice bilaterale pe carnea de pasăre, în cazul Ungariei. România are însă un mai mare potențial pe acest sector, dar Ungaria exportă în România și nu invers. Noi, când am performat pe sectorul avicol, a apărut gripa aviară și am luat-o din nou la vale. La sectorul porcin a fost la fel, pentru că atunci când am performat, a apărut pesta porcină. Parcă nici nu ne ajută cineva de sus sa cineva care are intrare acolo”, mai spune profesorul universitar de la ASE.

Ce putem face?

Există însă sectoare importante ale agriculturii în care suntem în urmă, dar pe care am putea recupera, cel puțin în relația cu vecinii maghiari.

„Avem plusul resurselor și cu o strategie mai bună am putea reechilibra balanța. De exemplu pe carnea de porc sau cea de pasăre sau lapte. Putem performa la orice sector și dacă nu performă nu este vina lor, ci a derapajelor din strategiile și abordările noastre. Cu toate că Ungaria a fost mai aproape de vest și a fost mai performantă, România a depășit-o atunci când a avut perioade de pace sau constrângeri. Prin IT, România poate performa, dar poate face asta și pe alte domenii, cum ar fi industria și cercetarea. S-a întâmplat asta în perioada interbelică, atunci când am fost un exemplu pentru toată lumea, deși pornisem cu un handicap de aproape 100 de ani pe calea modernizarea. Ne-am apropiat, dar apoi a venit comunismul și acum iarăși am luat-o de la capăt”.

Gabriel Popescu atrage însă atenția asupra modului în care este gestionată agricultura românească și spune că, din anumite puncte de vedere, ar trebui să aplicăm modelul maghiar, pentru a evita în perspectivă situații economice periculoase.

„Am avut șase reforme agrare, dintre care cinci au fost pe modelul plasării proprietății de la mare la mic. Constant, marele a fost diminuat. Acum asistăm la polarizarea proprietății în favoarea marilor exploatații, care sunt peste 11.000 și cuprind peste 45% din suprafața agricolă a țării. Acestea 11.000 generează mari pungi de sărăcie, iar asta generează riscuri sociale majore. Ar trebui să fie abordat strategic, pentru că la acest capitol, maghiarii și polonezii au realizat ceva în interesul lor. Au știut să negocieze și nici astăzi nu au ridicat restricția de vânzare a suprafețelor mari către cetățeni străini. În România, neoficial, 4 milioane de hectare sunt deținute de către alogeni. Este doar un exemplu de apărare a propriilor interese și gestionare a economie, care în Ungaria a funcționat”, mai spune Gabriel Popescu.

Dintre celelalte țări vecine României, doar cu Serbia (+187 milioane de euro) și Republica Moldova (+344 de milioane de euro) avem excedent comercial, în timp ce cu Bulgaria ne aflăm pe deficit comercial de 54 de milioane de euro.

 

 

Postaţi un comentariu