Gabriel Bădescu, Centrul pentru Studiul Democrației: „Educația deficitară ucide, o face lent și poate nici nu realizezi”

Aproximativ un sfert dintre școlile din România au la catedră cel puțin un profesor necalificat, iar procentul elevilor care abandonează școala este de 20% în România și, deloc satisfăcător, acest procent este în creștere. Elevii au tot mai mult tendința de a nu se mai înscrie la examenul de bacalaureat, fenomen care scade din performanțele universităților românești și-așa neperformante în momentul în care le comparăm cu unități de învățământ superior din Occident. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile Centrului pentru Studiul Democrației, care a lansat documentul „Educație, bună guvernare, securitate națională”, ce identifică 11 zone deficitare ale educației românești și propune soluții pentru aceste probleme.

Examenul de Bacalaureat aflat în prezent în plină desfășurare nu are, în privința rezultatelor, perspective încurajatoare și nu se întrevăd creșteri ale procentului de promovare în condițiile în care reforme cu adevărat marcante nu au fost adoptate în ultimul an. Centrul pentru Studiul Democrației a lansat documentul „Educație, bună guvernare, securitate națională” în care sunt identificate 11 zone deficitare ale educației românești despre care Transilvania Reporter a discutat cu Gabriel Bădescu, unul dintre cei opt autori ai acestei analize.

„Mulți oameni vorbesc despre educație fără să aibă sau să fi citit studii. Din păcate, dezbaterile publice nu au uneori suprapunere potrivită între comunicatorii cei mai buni și oamenii care au abilitatea de a înțelege ce se întmplă. Noi am încercat să rezolvăm această problemă și să descoperim o prioritate a schimbărilor, pentru că riscăm să rămânem blocați neștiind cu ce să începem schimbarea concretă, nu doar să ne plângem așa cum se întâmplă cu multe dezbateri pe educație. Sunt și probleme despre care credem că nu se discută suficient. Toate cele 11 sunt în interacțiune și degeaba rezolvi una dacă le neglijezi pe celelalte. Sunt multe politici publice în care în anumite domenii se dublează fondurile și atât, dar efectele lipsesc sau chiar sunt negative”, explică Gabriel Bădescu.

Studiul, spune Gabriel Bădescu, vine într-un moment în care societatea românească a înțeles că educația și lipsa ei pot face victime în aceeași măsură în care infecțiile nosocomiale pot ucide pacienți.

„Publicul în sfârșit conștientizează că educația românească are probleme. Acum 10 ani, știind de olimpici, credeam că educația pe care noi o facem este grozavă. Au început să apară studiile internaționale comparate în care România este undeva foarte jos în fiecare an. De atunci se încearcă rezolvarea problemei, dar dacă ești doar furios cu privire la situația aceasta, lucrurile se degradează tot mai mult inclusiv din cauza aceste dezamăgiri. Neîncrederea în sistem face sistemul cu atât mai puțin atractiv pentru oamenii isteți spre care țintești și pe care vrei să îi atragi, și în felul acesta nu mai poți atrage oameni dedicați. Noi am vrut să accelerăm puțin procesul și să vedem ce am putea rezolva. Statul nu își face treaba pe partea de monitorizare și control. Povestea cu sistemul de sănătate a făcut aceste lucruri evidente, pentru că cetățeanul când merge și cere un serviciu medical nu are de unde să știe unde anume merge, dacă personalul este calificat sau dacă spitalul este în regulă. Cu școala e mai dramatic, pentru că acolo merge copilul tău și nu poți să știi dacă educația este de calitate pentru că efectele nu sunt dramatice și nu moare nimeni imediat. Dar dacă educația e proastă mori cumva mai lent. Oameni puțin educați trăiesc mai puțin, un alt efect e că poți ajunge să faci medicină fiind prost educat sau poate fiind prost educat ajungi în Parlament, unde a crescut foarte mult proporția parlamentarilor care au absolvit universități prin care treci salutând lumea. Politicile proaste fac mai mult rău decât medicii netalentați”, explică politologul clujean.

Realitatea din școlile românești este cât se poate de înfricoșătoare. Puținele școli care mai răspund evaluarilor statistice raportează încă existența la catedră a personalului necalificat.

„Peste 20% din școlile din România au măcar un profesor necalificat. Probabil procentul este de o treime, în condițiile în care au răspuns doar 70% dintre școli. E ca și cum ai merge în spital la operație și un chirurg vine și îți spune senin că el este șoferul de acolo, dar a venit totuși. Și accepți asta. Cu toții o acceptăm”, este de părere Gabriel Bădeascu.

După ani întregi în care ne-am amăgit că deși media este slabă avem vârfuri cu care ne mândrim, realitatea din studiu CSD lovește și în acest mit.

„Puțină lume știe că stăm foarte prost pe proporția de copii buni. Unii cred că stăm rău cu media, dar că avem multe vârfuri. Nu e așa. Foarte supărător însă este faptul că abandonul școlar este foarte mare și asta cu adevărat este o problemă. 20% din populația tânără nu își duce școala până la capăt în condițiile în care oricum avem o școală cu o calitate îndoielnică. Asta e nedrept în primul rând pentru cel aflat în această situație, care nu va fi în niciun fel pregătit pentru viață. Lumea vorbește mult despre universități, dar uită despre partea de jos a educației în care se află grupurile vulnerabile, abandonul școlar sau  învățământul de început”, spune Bădescu.

Să rezolvăm o problemă pe care nu o cunoaștem

Sarabanda de „reforme ale educației” nu a reușit să aibă vreun efect pozitiv vizibil, care să fi schimbat radical fața educației românești. Chiar dacă vorbim despre digitalizarea manualelor de la clasă, încă nu știm ce ar trebui să conțină manualele. Iar problemele nu se opresc aici.

Statul nu are o opinie despre ce înseamnă școala de calitate. Există un program de 200 de milioane de euro, bani împrumutați de la Banca Mondială, în care ținta este rezolvarea problemelor liceelor slabe. Cum decizi care sunt liceele slabe, cum le-ai evaluat? „Cele cu rezultate slabe la Bacalaureat”. Este complet greșit. Nu așa decizi dacă un liceul e bun sau slab. Un liceu bun este un liceu care ia elevii de jos și reușește să îi ducă la un nivel mai înalt. Dacă toți elevii tăi sunt copii de profesori și oameni educați, nu ai de făcut nimic cu ei, mai ales dacă primesc și ore. O școală bună este școala care ia niște copii amărâți și rupe un cerc vicios al inegalității”, explică George Bădescu.

Pentru a înțelege starea în care se află educația românească este suficient să ne gândim că un părinte de 40 de ani poate ajuta fără nicio problemă la lecții un copil de clasa a a 8-a, atâta timp cât adultul își amintește câte ceva din anii de școală. De ce? Pentru că programa în sine nu s-a schimbat în utlimi zeci de ani.

„Literatura română este cunoscută în afara României pentru cu totul alte personalitățile decât cele despre care învață elevii. Afară se discută despre Mihail Sebastian, despre care în 12 ani nu auzi nimic la clasă. Dacă ai politici educaționale proaste, asta în final duce la efecte ca cele pe care le vedem astăzi. Un aspect care sare în ochi e acela că nu se face educație civică. Degeaba ai o societate în care la un moment dat există ingineri și IT-ști foarte buni, dacă la alegeri oameni ăștia votează un Donald Trump sau un Vadim Tudor. Dacă ar fi să aleg între buni democrați sau bun ingineri nu aș sta pe gânduri”, explică politologul clujean.

Efectele se văd la universități, acolo unde chiar dacă avem tendința de a spune că sunt prea mulți absolvenți, realitatea este cu totul alta.

„Proporția celor cu studii superioare în România este mică și în continuă scăderea. UE își propune să ajungă la un procent 40%, noi ne-am propus 26% și nici asta nu reușim. Nu poți ține pasul cu restul Europei care țintește spre jumătate de populație cu studii superioare, când tu nu poți ajunge la un sfert. A patra revoluție industrială va scoate multe joburi iar cei care se salvează sunt cei care vor putea face multe lucrui și le vor putea face foarte bine. Ne confruntăm cu un fenomen în care există poluri de dezvoltare alimentate din alte orașe, dar procesul acesta este limitat”, crede Bădescu.

Concluzia pare simplă, însă cele 11 puncte trebuie rezolvate cât mai repede.

„Nu trebuie luate probleme izolat. Banii nu sunt singura problemă cu siguranță. Resrusa umană trebuie să fie prioritară. Trebuie oameni serioși și trebuie rezolvată problema inegalității”, încheie politologul CSD, Gabriel Bădescu.

Probleme identificate în studiul CSD

  1. Capacitatea administrativă scăzută a statului, în special a Ministerului Educației Naționale și a Cercetării Științifice
  2. Finanțarea deficitară și ineficientă
  3. Utilizarea insuficientă a cercetării bazate pe date empirice în procesul de creare a politicilor educaționale.
  4. Definirea, operaționalizarea și stimularea deficitară a performanței educaționale
  5. Modul deficitar de recrutare și motivare a personalului din educație
  6. Nivelul ridicat al inegalităţii de șanse școlare
  7. Nivelul ridicat al abandonului școlar
  8. Învățarea deficitară a normelor și competențelor democratice
  9. Dezvoltarea redusă a educației pe parcursul vieții
  10. Utilizarea redusă a resurselor educaționale deschise și accesul limitat la rezultatele cercetării finanțate din fonduri publice
  11. Politicile educaționale puțin adaptate unui context demografic dinamic și unei piețe a muncii în schimbare

 


Publicitate

Postaţi un comentariu