Feţele schimbării ecumenice

Biserica Ortodoxă „Schimbarea la Față” Cluj- Napoca (Foto: Dan Bodea)

I-a fost dat primului mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, să ctitorească tocmai în centrul Clujului, pe artera principală a oraşului, Bulevardul Eroilor, o biserică. Arhitectura aşezată de secole a Clujului nu părea să-i permită asta, dar în 1998 din cauza unui fapt istoric, şi anume acela că lăcaşul în care au slujit ortodocşii din 1948 le-a revenit prin hotărâre judecătorească executorie greco-catolicilor, dar şi pentru că enoriaşii săi ortodocşi aveau nevoie şi ei de loc de rugăciune, s-a ajuns la soluţia de a se construi la câţiva zeci de metri de actuala Catedrală Greco-Catolică „Schimbarea la Faţă”, Biserica Ortodoxă „Schimbarea la Faţă”. Amândouă cu acelaşi nume, amândouă cu acelaşi hram.

Mitropolitul Bartolomeu a vegheat cu atenţie şi dragoste la înălţarea noii biserici, a făcut vizite nenumărate pe şantier pe durata lucrărilor, l-a încurajat şi sprijinit mereu pe părintele-paroh Titus Moldovan. „O biserică nouă pe frumosul bulevard nu era puţin lucru, biserica noastră trebuia să fie frumoasă, dar nu opulentă, modernă dar nu excentrică, să fie în rând cu strada şi cu niciun strop mai prejos”, spune Viorica Brânduşoiu, credincioasă din parohia Schimbarea la Faţă. Implicarea credincioşilor, rugăciunile de ajutor au făcut ca treptat biserica să prindă viaţă şi duh. A fost sfinţită în anul 2004. Pentru decorarea interiorului soluţia a fost una specială.

 

„Lecţii” despre Sfânta Scriptură

Biserica vie se află şi ea, aşa cum se cuvine, în zidire continuă. În afara slujbelor obişnuite, se organizează o dată la două săptămâni un program biblic pentru toţi clujenii. Numit „Să citim şi să învăţăm împreună Sfânta Scriptură”. Despre acest program de catehizare şi dialog religios părintele paroh Titus Moldovan spune: „Ce este în dorinţa noastră a se realiza este tocmai punerea mâinii în a deschide Sfânta Scriptură, a o citi corect şi a o interpreta corect pentru a avea oricând răspunsurile la întrebările pe care ni le punem, cât şi a face faţă ispitelor ce vin din afară. Ele nu vin oricum, ci întotdeauna vin referitoare la interpretarea textelor Sfintei Scripturi. Sperăm să se desfăşoare programul nostru nu numai pentru cei doritori de cunoaştere a cuvântului Dumnezeiesc, revelat şi concretizat în scris în Sfânta Scriptură, ci pentru toţi credincioşii oraşului nostru”.

 

Loc şi pentru „arta sacră”

Apoi biserica are şi cor. Bărbătesc. El este coordonat de Ciprian Para, cadru didactic la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Corul este cel care vine în fiecare duminică să completeze liturghia.

Demisolul bisericii, unde s-au ţinut la început slujbele, până s-a terminat construcţia, este astăzi spaţiu de expoziţii de pictură religioasă şi nu numai. Familia de artişti Botiş, sunt oameni implicaţi în viaţa bisericii. Prin strădania lor aici au fost aduse şi expuse lucrări ale unor artişti din toată ţara. Din lucrările donate, din achiziţia lor s-a ajutat biserica, pentru finisarea construcţiei, dar s-au donat bani şi pentru Centrul de îngrijiri paliative Sfantul Nectarie.

În rândul activităţilor de asistenţă socială, sunt sprijiniţi financiar bătrânii neajutoraţi din parohie, familiile nevoiaşe, copiii cu risc de abandon şcolar.

Părintele-paroh Tius Moldovan ştie că pe lângă parohia lui sunt o grămadă de şcoli, aşa că pentru şcolari organizează periodic concursuri cu premii. Ultimul a fost cel de colinzi, la care au participat mai multe grupuri de elevi de la instituţiile de învăţământ din centru.

Iconostas unicat

Cu adevărat special este interiorul bisericii. Pentru iconostasul-unicat, artistul Sorin Oraviţan, originar din Timişoara, a găsit soluţii contemporane din punct de vedere artistic cu secolul XXI, în ciuda faptului că nu s-a abătut nici o iotă de la canonul ortodox. Altarul acesta atât de special, alcătuit din module castate din lemn de tei, a mulţumit şi pretenţiile înaltelor feţe bisericeşti, dar şi pe enoriaşi. „De câte ori am musafiri din afara Clujului, chiar şi de la ţară, îi duc la biserica  noastră să le arăt lucrările de aici. Toţi sunt uimiţi şi plăcut impresionaţi de ele. Nimeni nu mi-a spus că nu îi place sau că nu înţelege, deşi totul e foarte modern”, se mândreşte Viorica Brânduşoiu. Lucrarea a fost inaugurată în 2004 odată cu sfinţirea lăcaşului de cult

 

Un alt fel de ecumenism

Urmează o întâlnire din nou fericită pentru „Schimbarea la Faţă”. De data asta ea se întâmpla la New York, acolo unde Sorin Oraviţan expunea  la Muzeul de Artă Catolică. Marko Ivan Rupnik, preot iezuit şi pictor al Vaticanului, agreat atât de Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi de Papa Benedict al XVI-lea îi vede lucrările şi îi plac. Cei doi se înţeleg şi slovenul Rupnik , director al  Centrului Aletti din Roma, profesor la Institutul Pontifical Oriental, la Universitatea Pontificală Gregoriană, la Institutul Pontifical de Liturgică „Sfântul Anselm”, vine la Cluj la Nicula să vadă lucrările lui Oraviţan. Hotărăsc că vor lucra împreună. În termeni religioşi acestei împreună înfăptuiri care uneşte Apusul cu Răsăritul într-un lăcaş de cult de pe strada Eroilor din   Cluj-Napoca i se spune ecumenism sau frumuseţe. Oraviţan face decoraţiuni murale din lemn sculptat, iar Ivan Rupnik propune întru completare pentru acest edificiu o tehnică mozaicată cu foiţă de aur, placată peste bucăţele de ceramică, vopsite în culori care potenţează şi completează culoarea aurului, culoarea slavei cereşti.

Lucrările au fost foarte pe placul Mitropolitului Clujului, Bartolomneu Anania. Leul Ardealului, cum a fost numit după Vasile Lucaciu care era  în epoca sa Leul din Şişeşti, lăsa cu clar, negru pe alb, prin testamant „la cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu”. Dintre acestea, la punctul 6, Mitropolitul subliniază „Continuarea lucrărilor la mozaicurile din biserica «Schimbarea la Faţă» din Cluj-Napoca, sub coordonarea pictorului si teologului italian Marko Ivan Rupnik”.

Nu s-a ieşit din cuvântul „Preaînaltului”, nici în timpul vieţii, nici după trecerea sa la cele veşnice în 31 ianuarie 2011.  Astfel, în toamna anului 2010 s-a realizat arcada triumfală din faţa iconostasului, iar în iarna lui 2012 au fost împodobiţi cu mozaic pereţii laterali, urmând ca anul acesta să se finalizeze decorarea cupolei, a stâlpilor şi arcadele laterale. „Anul acesta vom finaliza lucrările cu siguranţă” declară părintele paroh Titus Moldovan.

Pe Bulevardul Eroilor între cele două biserici cu acelaşi nume e pace. În biserica ortodoxă lucrează periodic un artist catolic, în biserica greco-catolică sunt câteva icoane cu elemente bizantine. Deocamdată cele două biserici nu au niciun proiect comun, dar: „Vă asigur că pe preoţii de la catolici îi cunoaştem şi suntem prieteni”, spune preotul paroh Titus Moldovan cu toată inima.

 

 


Publicitate

1 Comentariu

  1. Randaal spune:

    felicitari pentru Biserica ! trebuia construita.

Postaţi un comentariu