Fericirea prin ochii copiilor

De ziua lor, am încercat să aflăm cât sunt de fericiţi şi mai ales ce anume îi face fericiţi pe copiii clujeni. Sigur că la festivalul ciocolatei am dat doar peste copii fericiţi, dar am căutat ca împreună cu ei să redescoperim mirajul copilăriei, cu tot ce înseamnă aceasta: mici sau mari bucurii, şcoala, prietenii şi jocurile.

Prima care ne-a răspuns foarte serioasă la întrebări, în timp ce aştepta să îşi demonstreze priceperea în arta combinaţiilor de ciocolată cu fructe, a fost o fetiţă de 10 ani, Anca Diana, elevă în clasa a IV-a la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu. „Sunt foarte bucuroasă că am venit la acest atelier pentru că îmi place să lucrez cu ciocolata, cu dulciuri, cu patiserie pentru că tata lucrează în domeniu. Preferata mea este ciocolata cu lapte”, spune Anca. De la ceva dulce, am trecut la ceva mai „amar”. „Dar la şcoală îţi place? Ce anume îţi place?”. „La școală îmi place ca materie muzica și educația plastică, pictatul. Pictez, îmi place, merg și la un atelier de pictură”. „Dar înveţi şi lucruri utile, interesante?”. „Da, învăț lucruri utile, interesante, practice”. La cei 10 ani ai săi Anca ştie foarte bine câte prietene are. „Am multe prietene, mai ales colege de clasă. Am prietenă pe Jasmina, pe Ana, Gabriela, Mara și cam atâtea am prietene foarte bune”. Dar şi cum vrea să îşi ocupe timpul.  „Ne jucăm împreună în pauze: elastic, cu mingea de baschet, suntem active, sportive”. „Faci și sport?”. „Aș vrea să fac baschet sau karate”. „Karate? Cum aşa?”. „Face Ana și am văzut și la televizor și ei îi place și mi-a povestit și mie. Și a zis că e acțiune şi mie îmi place când e acţiune”, ne explică Anca alegerea ei de sport nu tocmai clasică pentru o fetiţă. „Dar eşti fericită?”. „Da, sunt fericită, am o viață frumoasă”. „Şi ce ţi-ai mai dori?”. „Ce mi-aș mai dori? Nu îmi doresc neapărat ceva că am multe lucruri frumoase”. „Dar de 1 iunie ce dorință ai?”. „Îi greu de ales că-s foarte multe, dar mă bucur că am venit la atelierul de ciocolată”. „Care e cea mai mare calitate a ta?”. „Cea mai mare calitate a mea este creativitatea”.

Anca Dinu

Anca Dinu

Două prietene, Carla şi Iris, de câte 12 ani, eleve la Liceul George Coşbuc, s-au încurajat şi s-au completat reciproc să ne răspundă şi ele la întrebări. Mai ales că deja intraseră în atmosfera de vacanţă. „La şcoală? Hm, nu ne prea place, așteptăm vacanța”, spune Carla. „E greu și ne dau prea multe teme. Dar învățăm și lucruri utile. Mie cel mai mult îmi plac limbile străine, germană, engleză franceză”, o completează Iris. „Şi mie tot limbile străine”, sare repede din nou Carla. „Dar matematica, româna, istoria?”, încerc eu materiile mai „serioase”. „Mie îmi place şi biologia”, acceptă Iris. „Mie geografia”, spune Carla. „Cum vă petreceţi timpul liber, aveţi multe prietene, cum vă înţelegeţi cu ele?”. „Avem multe prietene și ne înțelegem bine cu ele. Ne ducem în parc să povestim, ieșim la o înghețată”, explică Iris. „Facerți și sport?”. „Eu fac tenis”, spune Carla. „Eu fac dans modern”, răspunde Iris.

Carla

Carla

Cele două prietene spun că sunt fericite şi că au încredere totală în părinţii lor când vine vorba să le cumpere cadouri. „De 1 iunie o să primesc de la părinți ceva, le-am cerut niște căști de telefon și calculator”, spune Carla. „Eu nu am făcut nici o listă, am încredere în părinții mei că o să-mi ia ceva ce îmi place”, răspunde Iris. „Ești fericită?”. „Da, foarte. Mie nu îmi mai trebuie nimic, simt că am tot ce îmi trebuie”, adaugă Iris. Pentru că debordau de optimism şi voie bune le-am întrebat şi dacă au încredere în ele. „Da”, au răspuns în cor. Nu le-a fost însă la fel de uşor să ne spună care sunt cele mai mari calităţi pe care le au. „Sincer nu știu încă, dar poate mă ajută prietena mea”, găseşte rapid soluţia salvatoare Iris.

Iris

Iris

 

„Este foarte amuzantă, mereu mă ajută când am nevoie de ea, e o prietenă minunată”, spune Carla, care adoptă aceeaşi reţetă când o întreb care e calitatea ei cea mai mare. „Să mă ajute Iris”, spune ea. „Cred că e cea mai bună fată la suflet și e amuzantă, rând cu ea mereu cu ea și e una dintre cele mai bune prietene ale mele”, spune prompt Iris. Le-am lăsat pe cele două prietene să se bucure din plin de atelierul de făcut ciocolată, ducând cu noi puţin din veselia şi lipsa de griji a copilăriei.

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu