Felix Marcu: Muzeul de Istorie a ajuns să fie cea mai puțin vizibilă instituție de cultură a Clujului

De la finele lunii trecute Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei are un nou director în persoana arheologului Felix Marcu. Acesta a câştigat concursul organizat de Ministerul Culturii unde a avut-o ca şi contracandidat pe Carmen Ciongradi, fostul director al muzeului clujean. Felix Marcu a obţinut la concurs 8,97, în timp ce Ciongradi a obţinut media 8,39. Transilvania Reporter a încercat să afle care sunt proiectele şi obiectivele noului director al MNIT şi dacă în curând publicul se va putea bucura permanent de oferta expoziţională a acestei instituţii.

Reporter: Cum evaluaţi actuala situaţie a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, închis de mai mulţi ani publicului şi care este deschis doar ocazional la anumite expoziţii temporare?

Felix Marcu: Proiectul de management pe care l-am propus Ministerului Culturii se vrea a fi un răspuns, o reacție la complexul de probleme cu care se confruntă instituția în aceste vremuri și, în același timp, o abordare proaspătă a conceptului de management muzeal pentru MNIT. Din acest punct de vedere, instituția mi s-a părut rămasă în urmă și am considerat oportună o astfel de propunere. Situația actuală nu este cea mai fericită, iar cel mai bun indicator pentru acest lucru este publicul, pentru care instituția este aproape inexistentă. Am identificat o serie de aspecte de îmbunătățit, locuri unde putem crea creștere, unde putem adăuga valoare. Managementul MNIT pur și simplu este învechit, se raportează la cu totul altă epocă și la alte paradigme și consider că e timpul pentru schimbări substanțiale în acest sens.

– Care sunt principalele obiective şi proiecte pe care le aveţi în planul dumneavoastră de management pentru muzeu?

– Problema cea mai vizibilă a muzeului este lipsa unei expoziții permanente. Acest handicap împiedică instituția să-și îndeplinească rolul principal în societate. În acest sens, cele mai mari eforturi vor fi concentrate înspre îndreptarea acestei situații, în condiții optime pentru instituție și public. Din nefericire, nici relația cu publicul nu este un punct la care stăm foarte bine, dar cred că o echipă adecvată și pregătită în acest domeniu va fi capabilă să aplice proiectul de marketing muzeal și educație muzeală propuse și să readucă muzeul, ca actor activ, pe scena culturală locală.

Problema spațiilor nu este mai puțin stringentă. Clădirea principală se află într-o stare îngrijorătoare de degradare, dar se iau măsuri chiar în aceste momente și sperăm ca, în condiții normale, să începem remedierea cel mai târziu la sfârșitul anului. În al doilea rând, muzeul are nevoie de spații pentru depozite funcționale și moderne. În această privință, avem în vedere mai multe variante în analiză și încercăm să ajungem la o soluție optimă.

Nu în ultimul rând, MNIT a avut o relație defectuoasă cu autoritățile locale. Din această cauză, a ajuns să fie cea mai puțin vizibilă instituție de cultură a Clujului, la nivel local și regional. MNIT a fost absent din majoritatea manifestărilor culturale locale, ceea ce nu mai poate continua. Vom iniția colaborări cu toate instituțiile locale pentru a scoate muzeul din anonimatul curent.

– Ce propuneri concrete şi ca orizont de timp aveţi pentru redeschiderea acestui muzeu pentru publicul larg?

– Obiectivul vital al planului de management propus îl reprezintă redeschiderea expoziției permanente și revenirea pe piața culturală locală, regională și, de ce nu, națională. În acest sens, se va căuta cea mai bună și avantajoasă soluție pentru desfășurarea unui contract specific pe acest segment și a putea prezenta cât mai repede publicului clujean o alternativă culturală istorică onorabilă.

– Cum vedeţi promovarea muzeului pentru a atrage publicul, cum vedeţi modernizarea sa, intrarea în era internetului şi a smartphone-urilor?

– După cum am menționat și mai sus, muzeul suferă din acest punct de vedere. În cadrul planului de management am redactat și o strategie de marketing, care se aliniază paradigmelor ”noii muzeologii” și care să poată permite revenirea muzeului pe piața culturală locală și regională. Susținută și aplicată de o echipă tânără specializată pe aceste tehnici, cred că strategia va da rezultate în cel mai scurt timp. Muzeul trebuie să revină în atenția publicului cât mai curând, dar nu oricum. Vom promova digitizarea patrimoniului și valorificarea celor mai reprezentative obiecte prin intermediul unei avanpremiere expoziționale virtuale și prin popularizarea optimă pe internet. Cât despre smartphone, muzeul se va strădui să fie prezent într-un mod eficient pe rețelele de socializare, Facebook, Twitter și, de ce nu, pe viitor să aibă o aplicație proprie.

– Care va fi soarta Colecţiei de farmacie, cum vedeţi dumneavoastră rezolvarea acestei situaţii?

– În această delicată chestiune avem în vedere reluarea negocierilor cu proprietarii imobilului și găsirea unei soluții viabile pentru păstrarea colecției în spațiile actuale. Colecția de istorie a farmaciei este una dintre cele mai valoroase de acest fel din Europa centrală și de Est și suntem determinați să o păstrăm în continuare deschisă publicului. Fără sediul actual, una din cele mai vechi farmacii din Europa, colecția își va atenua valoarea. În paralel, sperăm să avem în continuare sprijinul Ministerului Culturii și al Primăriei în cadrul viitoarelor negocieri.

– Aveţi în vedere şi derularea unor proiecte cu finanţare europeană? Dacă da, în ce direcţie, pe ce domenii?

– Finanțările europene au devenit o condiție importantă a bunei desfășurări a actului cultural sau de cercetare. Muzeul își dorește să aibă cât mai multe astfel de inițiative, majoritatea concentrate pe protecția, conservarea și valorificarea patrimoniului, dar nu numai, și, în acest sens, avem în vedere inclusiv crearea unui departament special pentru accesare și gestionare de proiecte.

Potrivit CV-ului, Felix Marcu a absolvit Facultatea de Istorie a UBB în 1997 cu specializarea istorie veche şi arheologie. De asemenea s-a specializat în etnografie în cadrul Facultăţii de Filologie a aceleiaşi universităţi. A participat la mai multe stagii de cercetare în Germania şi Austria, şi a lucrat pe mai multe şantiere arheologice din ţară.


Publicitate

Postaţi un comentariu