Cum este organizată rețeaua traficanților de droguri din Cluj. Mărturiile unui tânăr care a vândut marijuana de la 15 ani

Avea o viață liniștită. Consuma, vindea, consuma. Era fericit. Vindea pentru a avea el. Nu a vrut să se îmbogățească. Marijuana îi dădea o stare de bine. Când fuma, era liniștit, creativ, avea chef de viață. Era precaut. Nu vindea decât pe încredere și niciodată celor mai mici ca el. Când a început să fumeze, era un copil. Un copil ajuns într-un anturaj nepotrivit, într-o țară străină, unde fumatul era ceva la ordinea zilei. Fumatul a ajuns ceva obișnuit și în Cluj. Până într-o dimineață. Pe 22 mai, la o zi după ce își serbase ziua de naștere, a avut parte de o vizită mai altfel. „Musafirii” s-au prezentat la ușa apartamentului în care stătea cu părinții, la ora 6:05, îmbrăcați civil, cu mandat de aducere. „Când m-a sărit DIICOT-ul, mi s-a schimbat percepția asupra vieții”, spune cel căruia îi vom spune de acum înainte Cristi, pentru a-i proteja identitatea. „Mi-a fost rușine de a mei. Avem cinci grame la mine. Erau pentru ziua mea”, mărturisește acesta. Pentru că făcea parte dintr-un grup infracțional, a primit doi ani cu suspendare pentru trafic de droguri, 120 de ore de muncă în folosul comunității și obligația de a participa la o serie de ședințe antidrog.

Cum s-a ajuns aici? Cristi a plecat pe clasa a șaptea în Spania, împreună cu familia. Locuiau lângă Madrid. Părinții munceau de dimineața până seara. El a fost înscris la școală direct în clasa a opta, fiind un elev silitor în România. Avea doar medii peste 9, 90. Era campion la Taekwondo, la cadeți. Din cauza limbii pe care nu o știa prea bine, nu îi plăcea la școală. „Am ajuns într-un anturaj de sud-americani. Nu eram prăpădit sau ceva. Pe 27 decembrie 2006 am fost la un chef. A venit la mine un argentinian din grup și m-a întrebat dacă nu vreau o țigară. Eu nu fumam deloc, nici măcar tutun. Am fumat, dar nu am tras decât trei fumuri. M-am simțit bine. Era marijuana. Mi-a plăcut și apoi am început să fumez ocazional. A început să îmi placă tot mai mult”, povestește tânărul.

Care e senzația? „E o liniște cu tine însuți, nu vezi triplu, nici nu ai vedenii, cum cred unii. Te liniștește, te binedispune. Cel puțin asta simt eu. Când fumez mă simt mai în largul meu: îmi place să desenez, să cânt, să dansez. Sunt mult mai creativ.  Efectul îți trece de tot doar când dormi, dar se diminuează după câteva ore. Se vede și se simte pe ochi faptul că ai fumat. Îți sunt roșii ochii și simți că ai două scobitori în ei. Există picături pentru ochi care reduc această senzație. Foloseam și eu când mergeam acasă fumat pentru a nu vedea ai mei că e ceva în neregulă cu mine. Marijuana nu te face legumă. Eu nu mergeam praf acasă, dar oricum aveam grijă”, povestește Cristi.

În Spania, marijuana e tolerată 

A început să consume tot mai des. „După ce te obișnuiești nu mai e la fel de tare ca la început. Trebuie să fumezi mai mult ca să ajungi la senzația de la început. Tot acolo vrei să ajungi. Nu mai fumez decât ocazional, nu mai am tangențe cu oameni care fumează zilnic, dar câteodată mi se face dor. Trebuie să recunosc că îmi place. Un joint în Spania e ca o țigară normală. Acolo, marijuana e tolerată. Traficul nu e, dar consumul propriu da. Sunt persoane care cultivă în grădină. Noi fumam în grup, pe stradă, iar eu aveam 13, 14 ani. Nimeni nu avea treabă cu noi. Am ajuns apoi în țară și nu mai găseam la orice colț. În Spania din trei prieteni, doi aveau. Fabrica la care lucra tata urma să se închidă, așa că părinții mei au decis să ne întoarcem. Un al doilea motiv a fost școala mea. Acolo părinții lucrau de dimineața până seara și nu prea avea cine să mă supravegheze. Ei nu știau că eu consum. Au aflat doar după ce m-a sărit DIICOT-ul. Atunci au început să își aducă aminte de mine în anumite situații. De multe ori eram obosit și nu știau ce e cu mine. Nici nu s-au gândit că aș putea face așa ceva, eu, un elev exemplar în România, care nu le-a făcut niciodată probleme. Învățam bine. Anturajul și drogurile m-au schimbat. M-au făcut să mă las de sport, să devin mult mai nepăsător. Dacă avem o problemă, nu îmi păsa,  pentru că știam că seara mă așteaptă o țigară sau mai multe. Nu am mai evoluat deloc ca persoană, până în ziua în care am fost prins și dus la audieri. Atunci am început să gândesc altfel”, povestește tânărul.

S-a întors în țară pe clasa a noua. Mulți colegi de liceu știau că fumează. De multe ori îi cereu jointuri chiar și elevi de clasa a cincea, a șasea. „Nu le-am dat niciodată celor mai mici ca mine. Eu am fumat de mic. Poate de aceea nu sunt bine dezvoltat”, spune acesta. Într-adevăr nu își arată vârsta. Pare mai mic cu câțiva ani.

Cum a ajuns să fie traficant? E un cuvânt dur, dar așa e descris, conform cazierului: „traficant de droguri”.

„Am decis să devin distribuitor când am văzut că mă sună multă lume și mă întreabă dacă le pot face rost. Întocându-mă din Spania, cam știa lumea că sunt fumător și astfel apelau la mine să le fac rost. Când am văzut că mă sună frecvent aceleași persoane, am schimbat foaia”, spune acesta.

A avut o sursă principală și una secundară. A fost prins din cauza celei secundare care vindea hașiș. Nu a fost cercetat el personal, ci grupul din care făcea parte, ca grup infracțional. Grupul era compus dintr-un dealer mare și patru copii. Au fost urmăriți de cei de la DIICOT timp de un an și jumătate. „Aveam un grup de persoane cărora le cumpăram. Nu aveam acasă stocuri. Luam de la alții. Luam de la un tip din Bistrița, iar el făcea aprovizionarea din afară. Eu am fost cumva tras după ei. Eu vindeam doar la persoane cunoscute, dar foamea de bani e mare la unii. Ei au vândut unui agent de la DIICOT care lucra sub acoperire.  Făceam parte din același anturaj și atunci implicit am fost și eu cercetat. Eu am primit doi ani cu suspendare, dealerul mare doi ani și jumătate cu executare, el având o condamnare cu suspendare înainte”, povestește tânărul.

Cristi avea zece clienți fideli. Vorbeau doar față în față. „Nu discutam așa ceva la telefon. Sunam și dacă îmi dădeau ocupat însemna că ne vedem în 15 minute în locul stabilit anterior. Dacă îmi răspundeau, înseamna că nu ne vedem. Se renta. Îmi ieșeau și mie câteva țigări. Eu nu am vândut lucruri din casă pentru a-mi cumpăra droguri. Am vândut marijuana, pentru a avea marijuana. În Cluj sunt o mulțime de dealeri, dar se ascund. Marijuana e ilegală. Dacă cineva nou dorește să cumpere, se poate doar prin recomandarea cuiva de încredere. Etnobotanicele pot fi găsite mult mai ușor. Sunt și pe net anunțuri. În Cluj se consumă foarte mult. Prostia e că se consumă multe etnobotanice. Furnizorii de etnobotanice nu se feresc. Sunt foarte chimice. S-au schimbat mult rețetele. Sunt făcute cu cherosen, acetonă, urină, otravă de șobolani. Am încercat o singură dată ceva, dar am tras două fumuri și mi-a venit să vomit. Îți provoacă o stare de somnolență. Am prieteni care consumă, care s-au lăsat sau care au intrat în spital din cauza lor. Depinde de metabolism, de corp.  Nu aș mai încerca așa ceva. Am fumat și hașiș. Marijuana e frunza, hașișul e rășina de marijuana. Hașișul e mai puternic, marijuana mai euforică. Asta e principala diferență. Eu sunt consumator de marijuana, dar hașișul era foarte bun. Nu găseam ușor de calitate. Cel mai bun e din Maroc.  Este un tip care aduce la Cluj. Imediat se umple de mașini luxoase în fața casei lui când vine cu marfă. Am consumat în Spania și știam că e greu de găsit. Acesta aduce hașiș de calitate” , explică tânărul.

După ce a fost prins, a urmat o perioadă dificlă. „În arest am stat opt ore, într-un beci, înconjurați de mascați. Ne chemau pe rând să dăm declarații. Ne-au prins pe toți. Cel mai mare a stat în arest la domiciliu. La el a fost mai grav că mai avea o pedeapsă cu suspendare și așa a recunoscut tot. Mi-a părut bine că a zis tot că altfel se ajungea mai rău. Într-un fel îmi pare rău, dar pe de altă parte orice șut e un pas înainte, cum se zice. Am făcut o mulțime de ședințe de consiliere antidrog. M-a ajutat o doamnă să văd care sunt toate efectele. Am înțeles și am văzut că marijuana nu mă controlează de fapt. Doamna de la Preventis mi-a explicat că în timp ce fumezi, cele trei bariere din creier: conștient, subconștient și inconștient se amestecă. De aici toată creativitatea. Pe termen lung, îți omoară neuronii, pe termen scurt nu se întâmplă nimic. Eu nu consider că marijuana este un drog, nici acum. După faza cu DIICOT-ul am mai fumat pentru a mă liniști. Nu prea aveai ce vorbi cu mine, acum eram nervos, acum eram fericit. Patru luni am fost foarte stresat. Până au apărut toate doveziile la dosar, rechizitoriul, condamnarea. Doi ani cu suspendare. Până în octombrie nu am voie să mișc nimic”, spune tânărul.

A efectuat cele 120 de ore în folosul comunității. A lucrat la oser, la ștrand și la Chios. A terminat și toate ședințele antidrog, iar de curând și-a găsit un job stabil. „Când simțeam nevoia să fumez făceam ceva ca să îmi distrag atenția, dar parcă nu mă mai atrăgea nimic. Marijuana îți deschide unghiurile gândirii. Nu știu dacă fumam mult sau nu. Dintr-un gram, o persoană normală își face patru țigări. Eu îmi făceam trei”, spune acesta.

Cât costă un gram de marijuana? În Spania mergi cu o anumită sumă de bani și te alegi cu o cantitate. Depinde ce alegi: calitate sau cantitate. Două grame calitate superioară costă 10 euro. În România se vinde la gram. „Aici costă 60 de lei gramul. Dar depinde de la cine iei. Dacă iei mai multe grame e mai ieftin. Eu le vindeam în funcție de persoană. Uneori, preluam cinci grame în șase țiple și le vindeam. Aici toată lumea încearcă să ia cât mai ieftin. Din afară, dacă iei mult, ajunge și la 2 euro gramul. E o afacere bună. Te îmbogățești rapid dacă te ocupi serios. La mine nu ăsta era scopul”, explică tânărul.

Cristi consumă și acum, ocazional. Nu mai face trafic. Se concentrează pe alte lucruri. Încearcă să fie cel mai bun la noul job pentru a fi avansat. Pe lângă asta, se gândește să își deschidă un mic business. Legal, de această dată. Așteaptă să treacă cei doi ani, pentru a avea cazierul curat. Așa i–a spus avocatul: „După ce trec cei doi ani, nu se mai vede nicio infracțiune pe cazier. Numai dacă îți va cere dosarul un judecător”.

Vrea să se reapuce de sport și să stea departe de lumea traficanților. Poate vă întrebați cum își face rost de jointuri acum.  „Iau de la prieteni, nu de la dealerii mari” .

Când a început să fumeze, era un copil. Copil e și acum. Are abia 22 de ani și toată viața înainte. Cu sau fără droguri. E doar alegerea lui.


Publicitate

Postaţi un comentariu